Presa europeana a scris intens inainte si in timpul Consiliului European de saptamana trecuta despre un targ franco-german prin care cele doua functii nou-create prin Tratatul de la Lisabona ar urma sa fie distribuite politic intre cele mai mari grupuri politice la nivelul UE. Astfel, functia de presedinte al Consiliului UE ar urma sa mearga la populari, iar inaltul reprezentant pentru Afaceri Externe (ministrul de Externe al UE) ar urma sa fie propus de socialisti. Un eventual acces al socialistilor la acest post a deschis si discutia privind candidatura lui Adrian Severin, promovata printr-un articol pe influentul site EurActiv Bruxelles.
Perspectiva ca un roman sa acceada la aceasta pozitie ar fi o oportunitate extraordinara pentru Romania si pentru Estul Europei – ar fi practic cel mai inalt post din UE acordat unui reprezentant al Estului, chiar peste Presedintia Parlamentului detinuta acum de un reprezentant al Poloniei. Chiar simpla discutie privind aceasta candidatura este onoranta si ne prinde bine. Problema apare insa cand intram in detalii. Deocamdata, posibilitatea Severin a facut mai multa valva la Bucuresti decat la Bruxelles.
Adrian Severin are sanse putine, in primul rand pentru ca nu are disponibilitatea de a mentine bune relatii la Bucuresti, fiind mai degraba o personalitate conflictuala in plan intern. Nu discut aici cine are dreptate in conflictele sale cu diverse persoane, am mai scris despre asta. Doar constat un fapt relevant pentru tema data: Severin este in conflict cu prea multa lume si tinde sa foloseasca epitete dure, ba cezarist, ba legionaroid, ba tradator. Iar atunci cand iti propui o cariera mare la nivel european, sa te construiesti ca un personaj eminamente conflictual in plan intern e o strategie sinucigasa. De pilda, daca sustii ca presedintele tarii tale este un neocezarist, un dictator in proces de consolidare, sustinut de intelectuali legionaroizi si care urasc democratia (pe langa ca e tatar), e greu de crezut ca mai speri sa fii sustinut de respectivul presedinte la un post atat de important in UE.
Nu spun acum ca Severin nu are dreptul la aceste opinii. Dimpotriva, este liber sa gandeasca si sa scrie ce doreste, dar, daca ar fi consecvent cu sine insusi, atunci logica ar fi urmatoarea: Basescu e tiran, deci Romania e o tiranie, atunci eu, Severin, ar trebui sa fiu disident si sa cer ajutorul Europei, nu sa ma autopropun pentru functii de reprezentare (cum as putea reprezenta Europa care vrea sa le ofere modele tarilor autoritariste cand eu insumi provin dintr-o dictatura acceptata in Europa?). Asa e viata: nu poti sa fii si carierist, si disident, trebuie la un moment dat sa alegi.
Acesta este deci un fapt: Adrian Severin are relatii nu reci, ci de ura reciproca cu presedintele in exercitiu. Ar fi cu totul exceptional ca cineva sa obtina un asemenea post in UE fara a fi sustinut de tara sa.
Mai grav insa este ca insusi Cristian Diaconescu, fost ministru PSD de Externe, a declarat: "Un astfel de post presupune un angajament statal. Poate fi sprijinit un demers sau altul, dar nimeni nu o poate face in nume personal. Deci este exclusa, in opinia mea, o astfel de discutie in acest moment" (declaratie pentru Gandul). Fie omul pe Externe al PSD nu a fost informat de Adrian Severin ca urmeaza sa candideze, fie a fost informat si a ales sa-i puna o piedica serioasa. Oricum ar fi, incapacitatea lui Severin de a obtine sprijin macar din partea propriului partid, in afara delegatiei PSD la Bruxelles pe care o conduce, spune multe despre stilul sau de creare a aliantelor.
Cum spuneam, ideea ca un roman sa tinteasca atat de sus este excelenta si ar fi meritat ceva mai serios decat o autopropunere pe ultima suta de metri din cadrul grupului parlamentar socialist. Din pacate pentru toata lumea implicata, Severin pare a plati acum pentru declaratiile anterioare. Cel mai recent, a facut opozitie deschisa in PE fata de nominalizarea oficiala a lui Dacian Ciolos, sustinuta atunci de guvernul PDL-PSD, inclusiv prin declaratiile ministrului Diaconescu. Din nou, este dreptul sau sa faca asta, dar cand duci o politica personala la Bruxelles, nu te mai miri apoi ca oficialii de la Bucuresti nu te sustin.
Adrian Severin declara atunci ca sustinerea lui Ciolos nu este o masura a patriotismului: "Nu cred ca domnul Ciolos este unitatea de masura a patriotismului. Sunt patriot de un ciolos, sunt patriot de doi ciolos si asa mai departe" (declaratie pentru Mediafax in septembrie). Avea dreptate, nu asa se masoara patriotismul (intre noi fie vorba, atunci cand o acuza pe Monica Macovei de tradare pentru ca ridica problema coruptiei la nivel european, Severin folosea el insusi tema patriotismului in mod nelegitim). Deci, in legatura cu candidatura Ciolos, Severin stabilea stacheta: nu trebuie sa sustinem candidaturi care nu ne plac doar din patriotism. Dar aceasta logica se aplica acum perfect si candidaturii sale: nu putem fi patrioti de un severin, de doi severini si asa mai departe. Ce a inceput ca o aventura personala se va termina tot ca o aventura personala.
Mai trist este ca organe de presa influente au luat in ras tentativa sa. Financial Times il ironizeaza pentru ca si-a trecut in CV ca a primit titlul de "Omul secolului 20" acordat de o fundatie obscura. Influentul ziarist Tony Barber de la FT, care tine un blog despre UE, a mers chiar mai departe cu ironia scriind ca nu intelege de ce o persoana atat de importanta ar dori un post atat de banal precum cel de ministru de Externe al UE. De altfel, Barber pare a-i plati o polita pentru o gafa mai veche: europarlamentarul roman ii declara anul trecut ca Irlanda este o tara dispensabila pentru UE, un alt fapt care spune multe despre gura prea sloboda a lui Adrian Severin. Probabil ca domnia sa si sustinatorii se vor crede victimele lui Basescu, dar adevarul este altul: Adrian Severin, asa cum il stim, e cel mai serios adversar al candidatului european Adrian Severin.
Dar m-am luat cu Severin si am uitat ce era mai important: la Consiliul European de saptamana trecuta s-au discutat chestiuni mai importante decat candidatura sa. O analiza a concluziilor de la Bruxelles si a implicatiilor asupra Romaniei gasiti in raportul Centrului Roman de Politici Europene: "Estul Europei este in Nord sau in Sud? – Cateva comentarii dupa Consiliul European din Octombrie". Daca v-am facut curiosi cu titlul, gasiti raportul incepand de miercuri pe site-ul nostru – www.crpe.ro
