Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Băsescu nu-l va numi pe Blaga şeful partidului nici dacă va cîştiga alegerile

Alina Mungiu-Pippidi 16.02.2013 - 23:05

 Nu ştiu a cui conspiraţie a fost că, în plină lansare a candidaturii Elenei Udrea la preşedinţia PDL producătoarea fimului care a cîştigat Ursul de Aur la Berlin a spus, chiar pe scenă, că banii au fost aruncaţi pe ...

Share

 Nu ştiu a cui conspiraţie a fost că, în plină lansare a candidaturii Elenei Udrea la preşedinţia PDL producătoarea fimului care a cîştigat Ursul de Aur la Berlin a spus, chiar pe scenă, că banii au fost aruncaţi pe campaniile de promovare  ale brandului de ţară şi mai bine ceva din ei s-ar fi dus spre echipele care obţin premiile astea şi ocupă pagina întîi la ziare din lumea întreagă ( cum, nu pe immobile impozante ICR?). Fără asemenea momente de suprem bun simţ, avînd în vedere că încă şi azi multe organe media trăiesc din subvenţii din această zonă (Pentru români, cu bani europeni!) s-ar acredita poate ideea că dna Udrea a fost un ministru bunicel, nu unul căruia Bruxellesul i-a tăiat fondurile că nu a fost în stare nici să stabilească cine le controlează (ce conta, cîtă vreme ajungeau la cine trebuia), care a aruncat bani pe frunzuliţe şi gale de box (nedecontate de UE pînă la urmă, deci din banii noştri), şi aşa mai departe. Controlul maşterei Udrea asupra unei anumite părţi a presei funcţionează cam ca oglinda mamei vitrege a Albei ca Zăpadă: dacă ai o oglindă care îţi spune că eşti cea mai frumoasă din lume, de ce să nu înscrii la concursul de Miss Universe? Oglinda a fost folosită cu succes şi în trecut. Poate publicul PDL nu a băgat de seamă, dar propaganda aşa zisă a PDL (de fapt, a ei) a desfiinţat sistematic concurenţa în partid, a creat triunghiul ispăşitor Blaga-Berceanu-Videanu şi l-a identificat cu toate relele, lovind în respectivii mult mai rău ca Antena 3, care se ocupa, dimpotrivă, mai ales de oamenii puşi de Udrea în poziţiile cheie, Sorin Blejnar şi Daniela Andreescu. Lupta Elenei Udrea pentru partid, care se confundă cu o luptă contra partidului, a început demult, nu acum. Cînd trec prin Otopeni culeg şi eu foaia pe gratis Curentul ca să mai aflu cine e duşmanul săptămîna asta, de care se ocupă fraţii Roncea şi compania.

Dar dna Udrea nu are doar oglinda maşterei. Ea mai are acelaşi atu de totdeauna: preferinţa lui Băsescu pentru ea. Ce involuţie faţă de anul 2008, cînd şeful statului încă ne promitea că Udrea nu va face carieră în partid şi s-o lăsăm să ocupe nişte poziţii mai mărunte, că se jură el că acolo rămîne. Azi e totul pe faţă, sfîrşitul ipocriziei şi al meritocraţiei. Genţile Vuitton i se par lui problema, nu protejaţii Daniela Andreescu, Sorin Blejnar şi alte figuri penale care au scufundat cu succes guvernele Boc şi Ungureanu şi au făcut problema mai rea decît înainte cu toate eforturile DNA, nici conexiunea personală dintre ei doi care anulează orice ierarhie în partid. În sfîrşit, tot am scris mult de ipocrizie în ultima vreme, măcar iată sfîrşitul. Totul e pe faţă. Şi preţul e mare, dacă la un interval foarte scurt de timp şeful statului ne arată că nu doar este deasupra, ci cu totul înafara Constituţiei, denunţînd alegerile interne din PDL şi promovîndu-şi favorita. Tot aşa cum credea că e normal să nu numească pe primul ministru cîştigător al alegerilor în total dispreţ faţă de voinţa poporului, la fel e convins că poate impune pe femeia lui şefă PDL, nu doar contra activului unui partid din care nu mai face parte şi nu mai are dreptul legitim să se amestece, ci şi contra celor doi reformişti din partid (mai mulţi nu mi-au ieşit la număr) Cristi Preda şi Monica Macovei. Aceştia au aflat de la televizor că trebuie să stea în banca lor, fără nici o consultare (darm ca în povestea Dostoievski cu amărîtul care ia o palmă de la unul mai tare ca el şi strigă la cei îndignaţi, de frică să nu se lase cu duel: ”Dar abia de m-a atins!”). După asta le va veni şi caietul de sarcini, tot aşa cum au trebuit să aibă grijă de EBA la Bruxelles şi să planteze ficţiunea cu lovitura de stat din vara trecută, acuma vor primi ordin să traducă, coafeze şi să vîndă brandul Elena Udrea ca triumf al generaţiei de mijloc tehnocratice din politica românească.

De ce vrea Băsescu un partid care, conform comisiei sale proprii de etică, are mai mulţi corupţi decît non-corupţi, şi nu face unul nou? Dacă e aşa putred pedeleul ăsta, de ce Băsescu, Udrea, Preda, Macovei şi alţi oameni care ţin discursuri de corectitudine vor neapărat să pună mîna pe el? Ca să scoată din rînduri doi din trei şi să-i execute? Nu; ci pentru ca să folosească, ei, adversarii pe faţă ai sistemului de patronaj, marele aparat de patronaj politic care e PDL. Că aşa se adună voturile în democraţia românească, nu de pe forumuri online. E greu de recunoscut asta pe faţă, dar maşinăria lui Blaga e bună: cîtă vreme nu o controlează el. Sau nu ar fi aşa o încăierare pe el.

PDL a avut tot timpul, de la alegeri încoace, să redevină un partid competitiv şi să recapete ceva din electoratul său demobilizat. Pentru asta însă ar fi trebuit să se întoarcă la acel electorat. Era greu să se organizeze în vreun fief pedelist o alegere primară, de tipul celei cîştigate la Marsilia de dl. Hollande contra rivalilor din propriul partid, pentru a vedea pe cine preferă publicul la conducerea PDL, ce oameni şi ce mesaje politice? Nu: mai mulţi primari PDL ar putea organiza asta într-o singură lună şi prin iunie a acestui an s-ar putea avea deja un PDL reinvestit. Dar dacă publicul ar încurca iţele ţesute, fie la Cotroceni, fie în Modrogan, preferînd un al treilea candidat? În acest caz, ne dispensăm de el: riscul e prea mare.

Partidul care se ascunde de public numai competitiv nu este însă, şi nici pe departe gata de vreo relansare.Pentru a-şi recăpăta ceva din competitivitate, partidului, cît a mai rămas din el, nu mai i-a rămas decît opţiunea de supravieţuire. Trebuie să rupă cordonul ombilical de Băsescu definitiv şi total. Că varianta cealaltă, că şi partidul, şi publicul vor ajunge să iubească pe cine iubeşte şeful statului nu e plauzibilă, chiar punînd deoparte moralitatea ei. De la promisiunile din 2008 şi pînă azi Băsescu a cheltuit multă popularitate să o vîndă pe Elena, el a rămas fără capital şi ei tot nu i-a servit la nimic. Ca atare ideea că facem şi pe mai departe ce am făcut greşit pînă acum, dar mai pe faţă, e doar o strategie pentru cine nu are de ales. Poate Băsescu nu o avea de ales, nu mă pronunţ. Dar partidul aş crede că are, deşi nu a arătat pînă acum decît laşitate şi servilism. Dacă Băsescu nu trăgea el direct în Blaga cred că respectivul mai lingea pe jos cît mai era vreo firimitură.

Blaga trebuie văzut ca o tranziţie pentru PDL, de la Băsescu spre autonomie. Dacă tranziţia asta se va încheia cu un partid de succes nu ştim, dar dacă PDL nu găseşte nici curajul să o înceapă şi se complace tot în aranjamentele familiei Băsescu cert nu va mai ajunge nicăieri, decît pe bucăţele.

 

 Puteţi comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe www.romaniacurata.ro

Citește totul despre:

Comentarii

loading...