Asadar, Legea cultelor a fost promulgata de presedinte in 27 decembrie (printre ultimele legi, inainte ca aderarea noastra la Uniunea Europeana sa devina efectiva). Dupa ce fusese adoptata tacit de Senat si aprobata cu un singur vot impotriva, in 13 decembrie, de Camera Deputatilor.
Doua sunt obiectiile principale care se aduc acestei legi: cea dintai pune problema inscrierii unui cult religios in randul celor recunoscute de stat. Aceasta a ridicat si cele mai multe obiectii din strainatate, tinand seama de prevederea ca, pentru a fi recunoscut, un cult trebuie sa fie practicat de cel putin 0,1% din populatia tarii. Prin urmare, o secta primejdioasa (deseori aceste secte se invecineaza cu organizatiile criminale!) ar putea sa fie recunoscuta, in timp ce o benigna biserica neoprotestanta nu! Criteriul statistic nu pare sa fie cel mai convingator.
Cel mai contestabil este insa articolul 13, asupra caruia am mai scris in acest ziar si care suna astfel: “In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare sau invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. Am aratat ca articolul contravine alineatului 1 din articolul 30 al Constitutiei Romaniei. Acesta stipuleaza: “Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile”. Conventia europeana a drepturilor omului, la care Romania a aderat, are formulari asemanatoare.
Daca aceasta lege va fi aplicata (legile exista pentru a fi aplicate!), publicarea si reprezentarea unor opere literare, romanesti si straine, de pilda romanul “Evanghelia dupa Cristos” al lui Jose Saramago, laureat al premiului Nobel, sau “Evanghelistii” Alinei Mungiu-Pippidi, urmeaza sa fie interzise. Operele unor filozofi importanti, ca Fr. Nietzsche, cu al sau “Anticrist”, vor avea aceeasi soarta.
In Maroc si in alte tari musulmane, un om care este vazut in perioada Ramadanului mancand intr-un loc public este ridicat de politie. Ne putem imagina ca acelasi lucru s-ar putea intampla intr-o zi si in Romania cu un cetatean care nu si-ar face semnul crucii cand trece prin fata unei biserici. Cei care nu apartin religiei ortodoxe ar putea fi scutiti de aceasta obligatie, cu conditia sa poarte un semn special!
Ni se va obiecta ca astfel de masuri sunt imposibile in atmosfera actuala din Romania. Atunci, cum a fost posibila o astfel de lege? De altfel, o lege este facuta nu numai pentru prezentul imediat, ci si pentru viitor. Putem sa ne reprezentam o Romanie condusa de un partid de extrema dreapta care ar avea chef sa ia in serios articolul de mai sus.
Dupa informatiile pe care le avem, paragraful privind insulta adusa simbolurilor religioase a fost propus de catre reprezentantii cultului islamic. Dar reprezentantii celorlalte culte nu s-au opus in mod eficient. O astfel de dispozitie seamana foarte putin cu exigentele crestinismului vremurilor noastre. Respectul pentru credintele religioase trebuie impus altfel decat pe cale penala. Intram in Uniunea Europeana cu o dispozitie legala care ne face sa semanam mai mult cu o tara musulmana decat cu una de traditie crestina.
… Una din primele declaratii ale presedintelui dupa intrarea noastra oficiala in UE a fost aceea ca se va implica activ in intrarea Turciei in Uniunea Europeana. Probabil ca dl Basescu se lasa calauzit de subtile consideratii geostrategice. Dar, se stie, intrarea Turciei in Europa ridica, pentru europeni, obiectii majore de ordin cultural. Respectul legiferat pentru “simbolurile religioase” arata ca astfel de diferente pe noi nu ne jeneaza.
Aveam bacsisul ca plaga nationala. Manelele sunt muzica cea mai apreciata de marele public. Acum avem si cenzura religioasa! Halal!
