Imaginea detinuta de o tara in ochii celorlalti membri ai UE este deseori determinata de seriozitatea cu care stie sa se dedice responsabilitatilor rezultate din proaspatul statut de membru al selectului club european. Un sef al diplomatiei plin de elan, competent si rutinat constituie o premisa vitala pentru conturarea imaginii unei tari active, preocupate de certe finalitati. Totusi, de aproape trei saptamani Romania isi duce traiul fara un ministru de Externe. Intre timp ies la iveala si motivele indepartarii domnului Ungureanu – devenit "victima colaterala" a noii strategii de imagine a primului ministru, menita sa redreseze autoritatea sa trenanta. In pofida bataliei presante ce ar fi trebuit dusa eminamente pentru promovarea imaginii Romaniei dincolo de postura unei tari aflate la periferia UE, Tariceanu a preferat sa se ocupe de propria perceptie si reprezentare, ajungand la concluzia ca a sosit vremea pentru a-si proiecta o imagine de lider creionata de americani specializati in PR – ale caror onorarii vor fi achitate, desigur, fie din propriul buzunar, fie de binecunoscutii sai aliati. Treburile guvernamentale au constat, saptamanile trecute, preponderent din razboiul propagandistic purtat cu Basescu, iar ca atare problema unui alt ministru de Externe a constituit, fireste, doar o chestiune de rang secund comparativ cu stringenta stabilirii unui nou sef al garzii pretoriene aflate in slujba lui Tariceanu. Dorin Marian dispune, intr-adevar, de un CV impecabil – ultimii zece ani fiind petrecuti in mare parte in serviciile a doi dintre inamicii declarati ai presedintelui. Mai intai a facut parte din anturajul lui Emil Constantinescu – in calitate de sef al respectivei administratii prezidentiale in decursul ultimelor ei sase luni, total lipsita de glorie. Dupa ani buni de la retragerea sa de pe scena politica, Constantinescu da acum dovada de inzecit mai multa energie in vederea distrugerii reputatiei lui Basescu decat a reusit sa mobilizeze in vremurile in care trebuia sa fi tinut sub control serviciile secrete sau ultranationalismul ascendent. Pentru aversiunea domniei sale fata de o eventuala confruntare, in 2000, cu electoratul, unele personaje care au contribuit la compromiterea liberalismului romanesc dovedesc in prezent o profunda intelegere. Mai nou, Marian ingroasa randurile celor in total 13 secretari de stat, 20 de consilieri de stat si 16 consilieri personali cu care a gasit de cuviinta sa se inconjoare premierul. Contribuabilul roman va avea de achitat o nota de plata piperata pentru o asemenea pletora de consilieri. Date fiind lista divergentelor avute cu Basescu si calitatea sa de salariat in cadrul imperiului de afaceri al lui Dinu Patriciu, rolul lui Marian este cat se poate de limpede – va avea de elaborat noi tactici si arme utilizabile in razboiul politic ce poate duce inclusiv la distrugerea guvernului. Fericiti ca premierul a gasit timp pentru a reflecta asupra unei strategii nationale postaderare, aliatii din opozitie ai liberalilor s-au grabit sa sara in ajutorul guvernului, blagoslovind planul initiat care le permite un aport adus documentului tehnic de optimizare a strategiei. Pana si Vadim Tudor a concluzionat ca un astfel de demers constituie un mare pas facut inainte, laudand guvernul care-si vede de treaba si infierand presedintia care mentine "infectia morala" a tarii. Este pentru prima oara cand Vadim aduce asemenea elogii unui guvern ce aminteste vag de "clasa burghezo-mosiereasca" pe care sustine ca o dispretuieste din strafundurile sufletului sau. Dar, cat timp continua sa se agate de putere, guvernul va trebui sa reafirme necontenit existenta acestei strategii europene aflate, chipurile, in plin si detaliat proces de implementare. Iar in asemenea conditii, nimeni nu se descurca mai bine decat Vadim – personajul ideal pentru a servi populatiei astfel de neadevaruri pe tava. Drept pentru care se impune intrebarea: ce-o mai cauta Vadim Tudor in randurile opozitiei, avand in vedere ca este de mare utilitate unui guvern ce-si doreste cu ardoare sa practice arta deceptiei, dar duce lipsa de vajnici practicieni?!
Tom Gallagher, profesor la Universitatea din Bradford, Marea Britanie
