Presedintele Basescu a declarat recent ca Romania va milita la urmatoarea intalnire a sefilor de stat din Uniunea Europeana pentru mentinerea actualului sistem, care asigura un comisar pentru fiecare tara membra. Pozitia presedintelui vine dupa o intalnire cu presedintele Irlandei. Autoritatile irlandeze duc acum o campanie de convingere pentru mentinerea actualei formule. Intelegem din declaratia presedintelui nostru ca Romania sustine initiativa irlandeza. Pozitia sa a venit ca raspuns la o intrebare a ziaristilor si e destul de ambiguu formulata, in declaratia premergatoare s-a referit doar la punctele mai vechi de pe agenda Romaniei, unde a obtinut acordul Irlandei, intre altele aducerea Republicii Moldova intr-o noua formula de parteneriat cu UE.
Situatia cu numirea comisarilor este foarte complicata dupa referendumul irlandez. Sistemul prin care fiecare stat membru numeste un comisar a dus la un executiv european greoi si supraincarcat. Atunci cand Comunitatile Europene au plecat la drum cu sase membri parea logic, dar acum, cu 27 de state, avem 27 de comisari. Pe hartie schema arata nebuneste. Daca un premier al Romaniei ar veni cu o propunere de guvern atat de supraaglomerat, l-am critica pentru ca incearca sa creeze functii pentru clientii din partidul sau. seful Comisiei Europene a trebuit sa inventeze functii dintre cele mai ciudate pentru a acomoda necesitatea de a acorda cate un comisar pentru fiecare tara.
Problema este veche, dar s-a blocat mereu in intrebarea: cine renunta la comisarul sau? Tratatul de la Nisa, dupa care functioneaza acum UE, a amanat problema, dar a prevazut ferm renuntarea la principiul "un stat – un comisar". Astfel, Nisa spunea ca, atunci cand UE va ajunge la 27 de membri, numarul de comisari se va reduce. Tratatul de la Lisabona a venit cu precizari mai clare: vom avea doar 15 comisari incepand din anul 2014. Doar ca tratatul de la Lisabona a fost respins de irlandezi, astfel incat nu mai e clar daca si cand va mai intra in vigoare.
Fara Lisabona, ramane in vigoare tratatul de la Nisa. Dar in 2007, prin includerea Romaniei si Bulgariei, UE a atins cifra de 27 de membri. Deci, conform actului de la Nisa, numarul de comisari trebuie redus. Se subintelege ca imediat, de la formarea viitoarei comisii, in 2009. Situatia este deci cu totul incerta si ar fi aproape hazlie daca nu am vorbi de lucruri atat de serioase. Daca lobby-ul irlandez reuseste, se va prelungi actuala formula, inca nu e clar in ce forma juridica.
Nu degeaba Irlanda a abordat Romania. Fiind un stat mediu, Romania risca sa isi piarda comisarul incepand din 2014, pe formula Lisabona. Dar statele mari (care isi vor pastra sigur comisarul) nu vor fi atat de usor de convins. Problema ramane si e grava: Comisia este prea aglomerata.
Traian Basescu a oferit sprijin taberei care sustine prelungirea starii de fapt. Vom sustine Irlanda pana in panzele albe? Exista o strategie alternativa care ne-ar putea aduce mai multa influenta reala la nivelul UE. A avea un comisar este in primul rand o chestiune de prestigiu. Dar asta nu garanteaza si o influenta reala serioasa. Situatia actuala a Romaniei este cel mai bun exemplu.
Avem un comisar la Bruxelles, dar, date fiind conjunctura europeana si balbaiala guvernului cu nominalizarea nefericita a lui Varujan Vosganian, am ajuns sa avem un portofoliu insignifiant. Trebuie sa recunoastem deschis ca "omul nostru" din Comisie e doar un fel de sef peste traducatori. Poate Leonard Orban e un om abil, dar functia nu il ajuta deloc, mai mult decat prestigiu nu ne aduce.
Inainte de respingerea tratatului de la Lisabona exista ideea ca tarile care vor pierde comisarul sa primeasca niste functii de comisari-adjuncti pe langa portofolii cu adevarat importante. Cu alte cuvinte, am putea negocia sa renuntam la un comisar pentru multilingvism (1% din bugetul UE) pentru un comisar adjunct la agricultura (40% din buget). Am putea pune conditia ca in viitoarea formula noii reprezentanti sa-si mentina participarea in Colegiul Comisarilor, acolo unde se iau deciziile colective. Cum in acest moment se fac jocurile, statele mijlocii si mici care vor negocia direct cu cei mari ar putea obtine functii in directii importante (probabil, cel mai important pentru noi ar fi sa avem pe cineva la fondurile structurale).
Asa cum se prezinta lucrurile acum, la cat de stupid tratam conditiile postaderare ale UE si la ce imagine avem la Bruxelles, Romania va obtine tot pozitii de comisar de mana a treia intr-o structura supraaglomerata. Am putea renunta la aceasta pozitie de prestigiu pentru una cu mai putin glamour, dar cu influenta reala. Iata dilema: alegem prestigiul sau influenta reala? Dupa intalnirea cu omologul sau irlandez, Traian Basescu a ales prestigiul. Ramane sa vedem daca va fi razgandit de statele mari din UE.
