Tare ma bucur zilele astea ca nu am carnet nici de PNL, nici de PSD si in general niciun fel de alt carnet decat permisul auto. Nu as vrea sa fiu in pielea celor care trebuie sa se hotarasca unde sa isi puna banii si votul. Multor activisti de partid le tremura genunchii de teama ca nu vor nimeri tabara care va castiga si se agita frenetic sa se plaseze unde trebuie. Simpatia mea merge insa la electoratul celor doua formatiuni, care vrea doar sa stie cu cine voteaza. Nu si-au dat seama, cei care au vrut sa intareasca alianta pentru anticipate, ce cutie a Pandorei au deschis punand la indoiala identitatea tuturor partidelor democratice parlamentare la aceasta ora.
Cum se poate cineva de buna-credinta si in cautarea calitatii politice orienta in oferta politica actuala? Platforma liberala parea a celor onesti din PNL, iar aripa Tariceanu a celor oportunisti, aliatii lui Voiculescu. Cum insa Voiculescu s-a retras, iar platforma trebuie sa creasca pentru a castiga razboiul civil liberal, ea trebuie sa accepte tot felul de oameni, unii mai putin onorabili. Si asa se face ca ambele aripi liberale se bat mai nou si pe oameni care nu sunt de dorit in niciun partid. La PSD, de asemenea, alianta dintre Geoana si Vanghelie relativizeaza diferenta dintre tabara Geoana si celelalte. Toate pot pretinde ca au si prooccidentali, si mardeiasi, si propagandisti la ora asta, ca atare nu e clar dupa ce ar trebui sa se orienteze votantii.
Chiar premisa generala, aceea ca partidele noastre sunt stricate la varf, si ca daca le democratizam totul va fi iin regula mi se pare indoielnica. S-ar putea ca aceleasi stimulente eronate sa atraga azi oamenii in politica la toate nivelurile. Descentralizarea e vazuta azi ca o ideologie si, ca atare, nu are prea mult sens sociologic. Nu e nici un motiv ca societatile sa fie fundamental mai rele la nivel national decat la nivel regional sau local. Daca la toate nivelurile atractia politicii este posibilitatea de a accesa influenta si bani la care simplul merit profesional sau talent in afaceri nu te indreptateste, partidele s-ar putea sa fie reformate mai usor de la varf, unde liderii pot fi convertiti la valori mai europene, nu de la baza. Ca atare, batalia dintre lideri pentru baza umana a partidelor, rezultata dintr-o selectie naturala unde cei buni sunt consecvent eliminati, nu e interesanta pentru electorat, desi de inteles avand in vedere miza logistica, indispensabila pentru castigarea alegerilor. Ceea ce displace votantilor in politica actuala e tocmai faptul ca functioneaza ca o masina de reciclare a acelorasi oameni care au ajuns sa faca politica nefiind buni pentru altceva, impachetati sub etichete diferite.
Cum nu vad ca insurectiile sa reuseasca, cel mult putand provoca sciziuni, am o propunere mult mai simpla pentru rezolvarea acestor dileme. Sondajele produse de cartelul sondorilor politici astazi sunt la fel de necredibile precum cele de pe vremea cand Alin Teodorescu era nasul cu resurse nelimitate (bila alba pentru Mircea Geoana ca le-a demascat intr-un acces de sinceritate, ca si pentru Monica Macovei si Anca Boagiu, precedentele cazuri de spus adevarul in politica). Exista insa un test mai redutabil decat toate sondajele, alegerile pentru parlamentul european. Nu au nicio miza, garnitura pe care o s-o trimitem nu va face oricum gauri in cer pe acolo. Ca atare, aceste alegeri trebuie sa devina un exercitiu de testat ideologii, oameni si partide pentru alegerile generale, un preliminar pentru viitoarele constructii de aliante politice. Hai sa vedem pe cine crede publicul, pe platformisti sau pe petrolisti? Cat au de fapt democratii, imbogatiti cu Elena Udrea secretar general si cu Stolojan in alt partid? Cat poate PSD sub conducerea aleasa in decembrie? Si sunt Becali si Gusa la fel de tari la electorat ca la televizor?
Vor fi unii care vor pleda pentru liste comune la alegerile europene, ca sa se depaseasca actuala criza politica. Nu va luati dupa ei. Criza provine din criza de identitate a partidelor, care nu reusesc sa se diferentieze suficient nici prin calitatea omenilor, nici prin calitatea programelor. Trebuie sa fortam partidele, in lunile ramase pana in aprilie, sa clarifice oferta cu totul obscura de la ora asta. Fara putina competitie iarasi o sa avem ministri pusi acolo doar pentru a umple locul. Partidele au ca rol principal in societate crearea de cadre si solutii de guvernare si la ora asta, si il indeplinesc foarte prost. Chiar din sanul puterii ti se spune sa iei parte la tot felul de comisii menite sa puna presiune pe unii ministri ca sa miste ceva in front. La logica mea mai primitiva, daca e vointa politica ministrii care nu dau rezultate ar trebui schimbati cu unii mai buni, nu sa tot construim carje pentru guvernanti invalizi.
Din nenorocire, varianta cea mai probabila nu sunt niste europene competitive, urmate de niste anticipate dupa clarificare, cu o oferta politica intarita, ci o mare alianta dreapta-stanga ca leac la guvernul minoritar, care va pune pansamente superficiale peste criza de fond a clasei noastre politice.
Alina Mungiu-Pippidi, politolog
