Pentru Europa, 2007 este un an electoral. Si nu doar pentru ca in Romania si Bulgaria vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European, ci, mai ales, din cauza alegerilor prezidentiale din Franta. De soarta acestora, mai mult decat de eficienta presedintiei germane, va depinde relansarea procesului constitutional european. Deja numarul statelor care au ratificat Constitutia a ajuns la 16 din 27. Doua treimi dintre statele UE (67%) au ratificat tratatul constitutional, fie pe cale parlamentara, fie prin referendum. Altele sunt pregatite sa aprobe reformele constitutionale. Problema e mai degraba a clasei politice, in general, si a celei din statele care au respins Constitutia, in special. Iar Franta este unul dintre acestea. Dar, chiar si dupa esecul referendumurilor francez si olandez din 2005, procesul, chiar incetinit, a continuat. La sfarsitul anului 2006, Finlanda a ratificat demonstrativ, de ziua nationala, tratatul constitutional, dovedind interesul statelor mici si mijlociii pentru reforma Uniunii. La fel, mica Estonie a procedat asemanator, ratificand Constitutia europeana pe 9 mai 2006.
Cu nici trei luni inaintea scrutinului european, o liniste ciudata s-a asternut in aceasta privinta. Si autoritatile, si partidele par incremenite. Obisnuiti sa ne stabilim cadenta dupa cei influenti, suntem in asteptare. Or, atat Romania, cat si actorii politici trebuie sa-si asume o pozitie clara in aceasta directie. Constitutia europeana, vrand-nevrand, va deveni o tema controversata si in campania pentru europenele romanesti. PRM, odata devenit membru al unui grup parlamentar cu un pronuntat caracter antieuropean, ar trebui sa se pronunte, precum Frontul National in Franta in campania pentru referendum din 2005, impotriva Constitutiei. Celelalte partide reprezentate acum in Parlamentul European vor fi obligate sa-si stabileasca si ele cadenta dupa muzica grupului. Iar la Strasbourg si la Bruxelles se canta Oda bucuriei de Beethoven. Dar nu cu entuziasm contagios.
Deschiderea dezbaterii privind viziunea romaneasca in privinta Constitutiei europene ar fi o buna ocazie pentru a experimenta referendumul, cu atat mai mult cu cat atat Romania, cat si Bulgaria nu au recurs, spre deosebire de celelalte state foste comuniste care au aderat in 2004, la acest mijloc pentru ratificarea tratatelor de aderare la UE. Oricum, lipsa de apetit pentru temele europene, mai ales pentru cea privind viitorul institutiilor europene, indica mai degraba temerile si frustrarile politicienilor decat starea opiniei publice. Caci, daca in ultimul Eurobarometru romanii au fost la vreun capitol primii in Europa, aceasta s-a intamplat tocmai in privinta sustinerii Constitutiei europeane. Poate ca cei 70% dintre romani, ca si cei 60% dintre bulgari care sunt favorabili Constitutiei europene nu sunt informati, dar sunt optimisti si ar merita un alt tratament. Din partea partidelor. Dar asta e deja o alta poveste.
Daca in Romania, mai mult decat in Bulgaria, alegerile europene vor fi un test pentru echilibrul intern, politic si institutional, in Franta, unde temele europene lipsesc din dezbaterile de campanie, se va juca, de fapt, cartea viitorului imediat al Europei. Parca niciodata in trecut viitorul Uniunii Europene nu a depins asa de mult de un scrutin national. In mai putin de 100 de zile, cate au mai ramas pana la 22 aprilie, data primului tur al alegerilor prezidentiale franceze, se va putea face un pronostic privind sansele Constitutiei.
Povestea franceza nu va semana cu cea romaneasca. Experienta franceza, fie la alegerile prezidentiale din 2002, fie la referendumul din 2005, ar trebui sa ne foloseasca. Ambitiile si egoismele unor aventurieri politici pun in primejdie atat echilibrele nationale, cat si pe cele europene. Si, cum Romania a creat premisele aparitiei primului grup de extrema dreapta din istoria Parlamentului European, surprizele ar putea continua. Pentru a nu deveni de poveste, ar trebui sa tratam alegerile europene cu responsabilitate. Ceea ce pana acum nu a fost cazul.
Cristian Pirvulescu,
analist politic
