11.7 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecial979 din 999

979 din 999

Cu atâtea voturi a fost aleasă Elena Udrea la şefia PDL Bucureşti. Ar fi acum logic ca cei 20 de neatenţi care au votat pe invers să fie depistaţi şi interogaţi. Lupta dintre gruparea Blaga şi gruparea Udrea-Falcă, ambele egal de nocive, face ca ceea ce se întâmplă în interiorul PDL pe termen scurt să aibă zero relevanţă publică – rămâne doar o cafteală între nocivi.

E deci momentul să vedem de ce a eşuat atât de crunt ideea de curăţire a României la etapa pe partide. Adevărul e că în zona statului s-au mai mişcat lucrurile, avem dosare de mare corupţie, avem declaraţii de avere, ANI, DNA, alegeri cu ceva reformişti intraţi în CSM. Este şi motivul pentru care recent am mers în Parlamentul European şi am transmis mesajul că monitorizarea pe justiţie trebuie să continue, indiferent de ce spun politicienii noştri. Nu spun că avem un stat curat sau justiţie performantă, dar presiunea funcţionează acolo. Însă ţara nu poate fi curăţată din afară şi nu va exista niciodată un progres sustenabil dacă partidele în sine rămân nişte locuri infecte. Iar partidele noastre au rămas mult atât în urma societăţii (care se schimbă singură), cât şi a statului (care se schimbă la presiune externă).

Ideea de standarde etice e cu totul străină şi tratată de parcă ar fi aşa, o ciudăţenie adusă de nebuni din afară, cu totul nepotrivită cu spiritul profund al neamului. Scriam săptămâna trecută despre declaraţiile lui Antonie Solomon şi Cristian Boureanu, care păreau a avea acces direct la sufletul neamului, deci ştiu sigur că românii ţin cu corupţii. Faptul că politicieni din partidul aflat la putere sunt enervaţi de DNA e totuşi un lucru bun: pe vremea lui Năstase, pesediştii erau foarte mulţumiţi de ce făcea PNA, pentru că nu făcea nimic. Acum avem o tânără speranţă de mare viitor, domnul Falcă, care e deranjat de un dosar DNA vechi de trei ani, care nu apucă se ajungă la judecata pe fond pentru că împricinatul tot găseşte căi de amânare. Exact ca Adrian Năstase. Mihai Poliţeanu relatează pe blogul său (http://politeanu.blogspot.com) o conversaţie interesantă pe care a avut-o cu Gheorghe Falcă după ce i-a răspuns la un sondaj online despre candidatura sa la şefia PDL. Poliţeanu este asistent parlamentar al Monicăi Macovei, care şi ea declarase că Falcă ar trebui să se abţină de la candidaturi câtă vreme se fereşte de judecători. De unde o criză de nervi telefonică a lui Falcă, pe ideea: Bă, cine sunteţi voi? Noi suntem partidul! Vă las să savuraţi singuri detaliile convorbirii pe blogul respectiv.

2010/11/23//154253-desen.jpg

Avem deci un alt caz în care pedelişti de marcă cred că povestea asta cu anticorupţia e aşa, un moft pe care l-am mimat frumos la UE ca să ne primească înăuntru, dar acum, că am intrat, gata, încetăm cu prostiile. Pe scurt, nu prea avem cerere pentru onestitate prin partide. Vedeţi ce consens domneşte prin Senat pe Legea educaţiei, împotriva variantei de la minister, care interzicea cumulul de funcţii. Avem nevoie disperată de un pic de consens pentru stabilitatea financiară a bugetului, altfel ne vom trezi că guvernanţa economică europeană care se construieşte acum va veni peste noi şi va trebui să trimitem la Bruxelles bugete echilibrate. Să sperăm că ne vor trimite şi oameni să le facă. Dar pe aşa ceva nu se înţeleg nici picaţi cu ceară. În schimb, pe ideea ca rectorii să fie şi parlamentari au bătut palma cu toţii, din toate partidele. Avem nişte genii, priviţi-i bine pe senatorii din Comisia de educaţie şi fiţi fericiţi că vă sunt contemporani! Rectorul de la Harvard nu ar visa să fie şi senator al Americii, pentru că pur şi simplu nu ai când să le faci pe amândouă. Aşa sunt acolo mandatele: ai o treabă, ţi-o faci, îi mai laşi şi pe alţii. Noi, ţară mai mică, nu ne putem risipi talentele şi nedreptăţi geniile. Deci avem o somitate ca Ecaterina Andronescu, veşnic rector la Politehnica şi veşnic parlamentar. Să ne trăiască!

Problema noastră cu oamenii ăştia e că sunt atât de corupţi moral încât par să nu realizeze că e ceva anormal cu ei. De unde nişte mirări până la urmă haioase. Auzi, domne, să nu poţi fi rector şi senator, s-a mai pomenit?

Comisarul Dacian Cioloş tocmai a lansat comunicarea privind viitoarea reformă a Politicii Agricole Comune. Momentul a cam trecut nebăgat în seamă, că eram prinşi cu altă sinucidere a unei vedete şi cu alegerea triumfală a Elenei Udrea. De cum va arăta viitoarea PAC depind 30% din populaţia României. Cioloş ne-a lăsat acolo nişte portiţe, de pildă ideea că PAC trebuie adaptată fermelor mici şi mijlocii. Acum, România trebuie să aibă urgent o strategie de negocieri, să se alieze cu alţi estici cu probleme similare, pentru a putea fie (a) să ne restructurăm pe viitor agricultura cu bani europeni, fie, dacă nu iese asta, atunci (b) măcar să putem dezvolta ulterior politici naţionale speciale pentru fermele mici şi mijlocii care să fie acceptate de Bruxelles (nu am fost în stare, de pildă, să-i convingem să continuăm cu renta viageră).

Avem capacitate pentru asta? Nu prea. Mihai Dumitru a fost pus pe liber de la Agricultură pentru că parlamentarii PDL erau nemulţumiţi că nu le răspunde la bileţele în care cereau bani preferenţial. Omul se pricepea la politici agricole în UE, doar îl importaserăm de la Comisie special pentru asta, dar nu se pricepea la dat bani pentru partid. În locul lui a venit un domn cumsecade, dar care ţine de alt secol, când politica agricolă se făcea doar la nivel naţional şi pe principiul „ţării cât mai mulţi ştiuleţi”, deci puţine şanse să profităm că avem un Cioloş la Bruxelles. Poftim, deci, un exemplu în care corupţia de partid şi de stat ne afectează şansele de dezvoltare pe termen lung. Oricum o iei, problema e aceeaşi: nu poţi avea instituţii funcţionale cu partide corupte, pentru că partidele sunt cele care dau substanţă instituţiilor, deci orice progres faci e apoi anulat de politruci. Iar partidele nu au resurse interne pentru onestitate nici măcar atunci când o proclamă ca principiu, după cum vedem din ascensiunea Falcă-Udrea. Deci e un cerc vicios. Important e ca socie-tatea să găsească resurse pentru a forţa partidele să se schimbe.

Cele mai citite

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Cum hidroizolația poate face diferența între o iarnă sigură și o primăvară ușoară pentru locuința ta

O dată cu trecerea iernii și venirea primăverii, proprietarii de case și constructorii se gândesc la moduri de a proteja locuințele de umiditate și...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...
Ultima oră
Pe aceeași temă