La scurtă vreme după ce elicopterul lui Ceauşescu părăsea clădirea Comitetului Cen-tral (actuala clădire a ministerului), una dintre primele „mutări“ a fost integrarea sub comanda Armatei, ulterior sub comanda Ministerului de Interne, a serviciului desprins din Direcţia a IV-a a Securităţii. După 26 de ani, ar trebui să considerăm ce progrese am făcut în domeniul afacerilor interne şi dacă nu cumva ar trebui ca în viitor o nouă flotilă de elicoptere să descindă pe acoperişul clădirii.
Dacă, în 2003, MAI, prin „Doi şi-un Sfert“, asculta convorbirile de la Mediafax, conform unor dezvăluiri ce au făcut carieră în presa vremii, în 2009 ministerul a avut 4 miniştri, dintre care primii trei (Oprea, Dragnea, Nica) s-au rotit atât cât a fost nevoie până s-a ajuns la concluzia că, dacă „Vulpea“ (Virgil Ardelean) care a condus „Doi şi-un Sfert“-ul din 1999 nu poate fi adusă înapoi, cum s-a încercat în luna ianuarie a acelui an, atunci este ideal că înlocuitorul să fie un apropiat al celui în cauză, conform Adevărul şi Realitatea TV. Între 2012 și 2014, un alt apropiat, Gelu Oltean, a operat, perpetuând felul de a fi al sistemului: presa a vorbit cel puţin de interferenţe în cazurile Baaklini, Uioreanu şi Bercea; adevărul-adevărat va rămâne doar în lăzile de documente arhivate „securizate“ în aceste zile.
În 2010, tulburătorul secretar de stat Fătuloiu, secretar de stat şef peste Poliţie, accepta să meargă în parcarea ministerului pentru a prelua suma de 212.850 lei noi, predată de omul de afaceri Cătălin Chelu, o arvună dintr-o sumă mai largă care s-ar fi negociat pentru a nu conexa anumite defavorabile. În parcarea instituţiei care face ordine în România, secretarul de stat lua cu sacoșica și apoi „sifona“ la DNA. Presa a bubuit. Chelu s-a ales cu 6 ani de puşcărie, se-cretarul de stat denunţător – cu un sejur la Milano, ca ataşat pentru afa-ceri interne al României, apoi cu o pensie liniştită.
Numirea e a ministrului Traian Igaș, care avea următoarele păreri, pe scurt, despre ministerul condus: „30.000 de oameni din MAI au intrat «pe pile»“, „ușile au fost deschise pentru toate rudele și pilele“, iar „în ultimii 13 ani au fost angajate 63.500 de persoane care nu au pregătire militară, 10.000 dintre acestea urmând să plece“ (…). 2010 era şi anul în care mai existau încă ordine de ministru nepublicate în Monitorul Oficial sau clasificate pentru a nu putea fi, transparent, dezbătute în societate – ministrul Tudorache încă mai inventariază, în 2016, de ce clasificarea este regulă, și nu excepție, în MAI.
În 2012, MAI, prin „Doi şi-un Sfert“, este împuternicit să negocieze cu Rompetrol, iar catastrofa a fost mai mult decât evidentă, miliardul de dolari promis prin fondul de investiţii kazah fiind, la fel ca toate poveştile cu Moş Crăciun, o gogoriţă simpatică, plină de culoare roşie veselă şi zglobie, cu un personaj central inexistent.
Apoi, în 2015, Ministerul de Interne era acel loc minunat în care Gabriel Oprea ordona peste 1.000 de coloane oficiale într-un an, anul în care a murit poliţistul Bogdan Gigină, cel care rula cu peste 100 km/h pe asfaltul umed, să ajungă de colo-colo, în sunet de girofar, al doilea cel mai penibil plagiator al României. Gigină este un om de a cărui moarte nu ştim nici azi cine e vinovat, pentru că cercetările continuă, iar dl Oprea susţine că groapa din asfalt e de vină. Juridic, regret să o spun, pe această speţă omul va scăpa, pentru că legătura de complicităţi cauzatoare de moarte nu poate fi probată decât la nivel moral. Sistemul are jdemii de pânze, greu de crezut că „păianjenul“ din centru va rămâne fără plasă de apărare.
„Tehnocratul“ Petre Tobă, al treilea cel mai penibil plagiator al României după verdictul dat de CNATDCU, a fost un om „care cunoaște sistemul“. Atunci când, după explozia de la Colectiv, o direcţie internă cu o performanță remarcabilă de profesionalism a început să ia la puricat folosirea coloanelor oficiale legate de moartea lui Gigină, s-a făcut un plan rapid de salvare a unor dosuri grase, ministeriale. Este singura dată în istoria României când trei controale încrucișate au fost asmuţite asupra Servi-ciului Omoruri, fulgerător, cu 18 semnături obţinute de la Comisia de control, cu întocmire de proces-verbal, emitere de dispoziţii, întocmirea planului de control, aprobarea lui de către inspectorul general al Poliţiei Române, tot, tot, tot.
Mai târziu, când DNA a luat la puricat fondurile de spionaj ale „Doi şi-un Sfert“ şi a aflat că au ajuns sub formă de cabină de duș la ministru în cabinet, nişte deştepţi au spus că e bine să secretizeze cheltuielile prin HG, aşa ca într-o ţară democratică numită Belarus. Ele nu s-au dese-cretizat nici azi, ancheta DNA continuă, iar angajările în MAI continuă şi ele, 5.000 la număr.
Este preferată Direcţia Generală Anticorupţie, unde anchetele sunt legate de un caz de abuz la Poliţia Baloteşti, un caz de mită cu studenți (350 de lei) şi o altă faptă de 200 de lei (Fondul de mediu). Din 2.275 de apeluri telefonice la Direcţia Generală Anticorupţie în trimestrul III 2016 a fost realizată o acţiune de prindere în flagrant şi analizate 10 dosare penale, deci duduie anticorupția în minister făcută de lustragii de pantofi ministeriali.
Ultima faptă de vitejie care, din păcate, poartă chiar semnătura noului ministru de Interne, Dragoş Tudorache, a fost promo-varea temporară a unui anume domn Ciobanu, cel care a vrut să îngroape prin controale ancheta în derulare care îl viza pe fostul ministru Oprea (cazul Gigină). Este o mutare pe care nu ştiu dacă să o pun la capitolul „cireaşa de pe tort“ sau „bomboana de pe colivă“. Voi ce părere aveţi? E eronat „Ministerul de Interne“ – titulatura oficială actuală este „Ministerul Afacerilor Interne“. Strașnic, păzea, vin elicopterele!
