Bunicul englez dă examen la lecția “italiană”

Marius Ghilezan 09.07.2021 - 09:08
Marius Ghilezan

De 55 de ani, Anglia nu a mai câștigat vreun trofeu Mondial sau European la fotbal. Duminică pe Wembley, cea mai încărcată de istorie arenă din lume, înfocații săi suporteri vor cânta, cum n-au mai făcut-o poate niciodată, în lupta cu azzurri.

Calificarea Angliei e mult comentată. Dannemarca eroică a trebuit să plece acasă după un penalty discutabil. 

Nu s-a aflat nici după 55 de ani de la celebra finală Anglia – Germania din 1966, dacă Geoff Hurst, celebrul ciocănar de la West Ham United, a introdus mingea în poartă în prelungiri, darmite să se elucideze "plonjonul" lui Raheem Sterling din partida de joi cu Danemarca din semifinale. L-a păcălit englezul pe arbitrul Daniel Makkelie si sistemul VAR, la căderea sa spectaculoasă în careu? Vor curge șuvoaie de replici. Tamisa tot nu va da pe dinafară.

“Sunt susținător al Angliei, dar ăla nu era penalty nici la Bega Belinț cu Avântul Topolovățu Mare,” remarca un chibiț pe pagina comentatorului sportiv Adrian Schindarli.

Presa mondială vuiește. O zi, două. După care se așterne uitarea.

"Emoția ajungerii la penalty-uri a trecut. 65.000 de fani urcă echipa lui Gareth Southgate în prima finală după 55 de ani”, titrează The Telegraph.
Fotbalul scrie mereu minunate povești. Rar însă eroii rămân de poveste.

O viață întreagă am visat să ajung măcar o data la o finală pe Wembley și să ascult “God save the Queen”. Nu știu dacă Regina va fi prezentă la finala mult așteptată.

desen realizat de Ștefan Popa Popa'S

În dreptunghiul de cuvinte, voi aborda pentru nostalgici uluitoarele povestiri ale fotbalului european.

Anglia reprezintă însăși istoria călătoriei fantastice în timp a balonului rotund. E prima națională de fotbal din lume. Nu a câștigat însă niciun titlu european.

De aceea miza de duminică de pe Wembley e uriașă.

Va putea perechea de fundași Chiellini-Bonucci, să stăvilească tăvălugul Harry Kane? Împreună cei doi adună 71 de ani. De vârsta bunicilor.

Partida e deschisă oricărui rezultat, titrează publicațiile din domeniu.

Putem spune că inventatorul fotbalului se va confrunta cu junele macaronar sau că bunicul va da examen la lecția de italiană.

Basmul danez

Poate că nicicând în istoria mondială a fotbalului nu am mai urmărit o echipă de basm ca cea a Danemarcei. După prăbușirea lui Christian Eriksen din partida cu Finlanda și minunea salvării sale de către medici, despre Danemarca se vorbește ca de o echipă de basm.

Basmul are nevoie de eroi și de întâmplări memorabile. Țara lui Andersen e mereu surprinzătoare. Câtă determinare în meciul cu Anglia…

Multă lume își mai amintește de minunata finală Danemarca – Germania din 1992, câștigată de făuritorii celor mai frumoase povești din lume. Dar puțini știu circumstanțele calificării sale la UEFA -1992.

În locul Iugoslaviei, penalizată de forurile europene, UEFA a calificat Danemarca pentru cupa europeană din Suedia.

Însuși antrenorul danez, Richard Moller Nielsen, credea că este o glumă de presă. Într-un final, a trebuit să-și adune jucătorii din vacanțe. Mulți nu voiau să vină. Ideea era să fie prezenți pe teren și basta. Chiar marele Michael Laudrup a refuzat. Era și în conflict cu selecționerul și nu voia să se facă de râs.

Pentru că basmul are nevoie de suspans și de incertitudini, o reamintire a tragediei unui mare campion arată de ce fotbalul este de poveste.

Nici mijlocașul Kim Vilfort nu dorea să se alăture echipei. Fetița lui, Line, la doar șapte anișori, se bătea cu un cancer ucigaș. În fază terminală, era internată într-un spital din Copenhaga.

“Cu câteva zile înainte de începerea campionatului, micuța a început să se simtă mai bine, astfel că, împreună cu mama ei, l-au rugat pe Vilfort să meargă în Suedia să joace pentru Danemarca,”, istorisește Aliona Negoiță.

Povestea eroică a lui Viflort

Puțini mai știu că după fiecare meci tatăl zdrobit, dar victorios, mergea la spital. Echipa sa a reușit să treacă de grupele de calificare. Viața fetiței Line, alta decât cea cu chibrituri, pâlpâia. La meciu cu Franța, Kim a plâns în spital. Era la capul muribundei. N-a jucat.
Se apropia partida cu invincibila Olandă a lui van Basten, distrugătorul de plase. Micuța și-a rugat tatăl să meargă și să dea gol.

Mulți își mai amintesc cum Kim Vilfort a marcat la penalty-uri, iar colosul van Basten a ratat. Danemarca mergea în pași rapizi către finală.

Vilfort era un tată necăjit. Medicii de la Spitalul din Copenhaga transmiteau vești proaste. Starea fetiției se agrava. Kim a dorit să fie alături de suflețel, până în momentul ridicării sale la cer.

Nu s-ar mai fi despărțit de micuță. Personalul medical, fetița și colegii de salon l-au rugat pe tatăl să urce în avion și să bată Germania.

Suflețelul care a stat în spatele eroicei Danemarce

Cu unsprezece minute înainte de fluierul final al finale cu Germania, Kim Vilfort a înscris poate cel mai emoționant și mai tragic gol din istoria fotbalului. Visul unei întregi națiuni a devenit realitate. Danemarca a devenit campioană europeană. Fetița lui Kim a avut o ultimă bucurie. La scurt timp de la aducerea trofeului la Copenhaga s-a stins. Un spiriduș a scris o poveste demnă de Andersen.

 

Vocile lumii

Jose Mourinho

antrenor

„Nu e niciodată penalty. Cea mai bună echipă a câștigat. Anglia a meritat să câștige. Anglia a fost fantastică, dar pentru mine n-a fost niciodată penalty. Nu înțeleg decizia arbitrului,” a declarat marele antrenor Jose Murinho.