Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Atelier distopic: mecanica justiţiei

Marius Ghilezan 09.06.2020 - 08:40
Marius Ghilezan

Precum înainte partidul băga tacâmuri la alimentare, aşa şi acum statul nevăzut, pachetul de legi ale justiţiei în service-ul securităţii. Au fost trei zile libere. Premierul, ocupat cu bericioaica, mai marele statului dispărut, ce să facă mecanicii?

Share

Preşedintele a spus că pachetul trebuie reparat. Băieţii l-au împachetat şi l-au pus pe roţi. L-au urcat pe rampă, dar magazinele de piese erau închise. Aşa că au decis să lase doar şasiul şi să pună piesele vechi.

Meseriaşii au primit indicaţii să aducă pachetul la starea sa, temelie. Să nu-i lipsească din cabină: suspiciunea rezonabilă, dosarul prestabilit, K2-ul din tetieră, cheiţele pentru judecători, cătuşele celor din lista neagră şi binomul din cremalieră. Nu au fost indicaţii prea multe. Şoferul civil care a adus pachetul pe roţi, ambalat ca o limuzină de lux, a solicitat doar să-i fie extrase inspecţia judiciară din talon, iar S.I.I.J-ul deconectat şi aruncat departe, ca nimeni să nu-l mai găsească vreodată.

 

Mecanicii n-au ţinut cont de Rusalii şi s-au pus pe treabă. Ziua ca hoţii. Nevăzuţi de nicio fiinţă umană, atenţi supravegheaţi prin camerele speciale, lăsate acolo de la Nicu şi Lenuţa, şi-au văzut de treaba bine făcută.

Pentru că autobazei îi trebuia o maşină retro, cu toate piesele funcţionale, au luat o poză cu autoturismul condus de Zeiţă, înainte de a primi un şut în fund şi a face un pas înainte, culcat, spre Europa.

Mecanicii au supus pachetul la teste. Funcţiona în parametrii normali, nu tu gripă de sezon sau vreun guturai la cadrul de ghidaj, dar indicaţiile venite prin whatsapp erau precise. “La starea iniţială, înainte de viol.”

Fiindcă nu puteau munci ca muţii, mecanicii s-au pus pe caterincă. Dar cine a violat-o? Cum de nu mai e bună? Cusută e ca nouă.

Într-un moment indefinit, precum o Fată Morgană, a apărut ghidul de service proiectat ca un halou. O voce guturală le-a zis să fie vigilenţi şi să urmărească pas, cu pas, recomandările, pentru că duşmanul veghează.

N-au înţeles ei cine duşmăneşte un service auto şi de ce pachetul urcat pe roţi e atât de important.

 

Proprietar auto: statul de drept. Starea civilă? Căsătorit cu Zeiţa

Băieţii ar fi cerut un spor de condiţii judiciare, dar n-au avut cui să se adreseze. Umbra vorbitoare dispăruse. Erau singuri cu spiritul legii. Ceva totuşi le şoptea că nu-i treaba curată. De ce nu a venit proprietarul autovehiculului? În talon scria statul de drept. Dar totuşi de ce volanul trăgea stânga?

Ştiind că gânditul prea mult dăunează libertăţii, nu şi-au mai pus întrebări. Au turat puternic pachetul, ca să-i iasă fumurile cele noi din motorul în  prea mulţi timpi.

Ţinuseră şi ei minte, de pe vremea cătăniei, că o sculă bună şi plăcută regimentului e cu două viteze: drepţi şi înainte culcat, ca sexul cu două vietnameze.

Repede pricepuseră care-i treaba.

Pachetul a fost recondiţionat cât ai zice Fiat Justiţia, numai că maşina părea de producţie germană. Lucrătorii n-au comentat şi nu i-au lăudat calităţile motrice, pentru că lor li s-a indicat că progresul e în marşarier (fr. marche arrière). Şi s-au conformat. Aveau de ales?

 

Vocile lumii:

« PSD şi aliaţii săi au modificat legile justitiei şi de aceea ele trebuie reparate », a declarat săptămâna trecută Klaus Iohannis

 

 

Maşina a fost coborâtă, în cele din urmă, de pe rampă, dar nu înainte de a fi pudrată cu praf anticorupţie

 

 

Treaba trebuia setată să meargă cu frâna trasă

 În timp ce lucrau, sub pavăza ochiului nevăzut, au dat peste o piesă pe care scria independenţa justiţiei. “Scoate-o!” a apărut din neant indicaţia umbrei. Omul sursă veghea. Ca totul să fie temelie, iar duşmanii pe năsălie. Dar cine-s duşmanii?
Ce nu înţelegeau mecanicii e de ce înălţimea habitaculului trebuia schimbat. Ca justiţiabilii să dea cu capul de pereţi, scria în ghidul tehnic. Încă au mai găsit urme de sânge pe tapiţeriile vechi scoase din depozit.

Munceau fără să înţeleagă pentru ce muncesc. Cum să transformi, cu bună ştiinţă, o doamnă bine, aşa cum arătau testele de dinainte de urcare pe rampă, într-o centuristă cu apucături de vampir. Cine-şi doreşte o asemenea decădere în viitor?

În timp ce aruncau în tomberon piesele bune, precum elevii ciunga nemestecată, înainte de a intra profa la ore, tot apăreau voci tremurânde. Nu înţelegeau prea bine vorbele. Printre plânsete şi vaiete au reuşit să distingă ceva legat de mustaţă, caltaboş, frunză verde, adameşti, dar ce-o fi cu ăştia, că nu păreau de la regiment. „I-am paradit!” a izbucnit, precum o izbă din spatele ceţii Siberiei, o voce cât o sentinţă. Mecanicii nici nu şi-au dat seama că radioul s-a pornit instantaneu.

Demarorul să fie schimbat cu delatorul

Din curiozitate nu l-au oprit. Vocile, altele decât cele plânse, păreau jandarmii care băteau pe stadioane, la meciurile echipei favorite cu Dinamo. “Ţi-o trag!” “Te fac penal!” “Nici mă-ta nu te mai scoate din beci!” “Tu eşti cârpă, eu sunt legea.”

La auzul cuvântului legea şi-au adus aminte ce scrie pe fişa de intrare în service. Pachetul de legi ale justiţie. Au dat să asculte în continuare, doar că din off, iar a apărut vocea: “Scoate demarorul şi pune delatorul automat!”

S-au uitat meşterii, cât s-au uitat, unii la alţii, dar din magazia cu piese vechi nu sărea nicio etichetă cu “delatorul automat.” Şi atunci, au făcut un by-pass între bujie şi camera de explozie, astfel încât nimeni să nu mai crâcnească, atunci când se dă ordinul “la foc automat.”

Mecanicii cu state vechi, obişnuiţi să nu pună întrebări prea multe, au montat între tacheţi o sculă pe care scria “procurori, mai presus de lege.”

Între vitezoman şi frânar, au ales ultima variantă

Dintre cioflingarii puşi să repare pachetul legilor justiţiei, unul era vitezoman, iar altul frânar. Niciunul cu antecedente penale, pentru că altfel nu mai lucrau la service-ul regimentului. Atât s-au scremut ei să priceapă care-i treaba cu reparatul unei maşini funcţionale, încât frânarul a decis că noul bolid trebuie să meargă cu frâna trasă. Astfel, printr-o coardă de regiment, au legat-o de volan, astfel încât cine intră să-şi prindă urechile, până porneşte.

În cele din urmă, toţi au înţeles că frânarul are rol prestabilit.

Praful anticorupţie, ca să dea luciu şi să dea bine la Ambasadă

Maşina a fost coborâtă, în cele din urmă, de pe rampă, dar nu înainte de a fi pudrată cu praf anticorupţie.

Pe stradă, câţiva porumbei se giugiuleau, în timp ce o nevăstuică fură talonul de pe care tocmai se tăiase inspecţia judiciară. Şi alt talon nu era în echipamentul din dotare.   

Mecanicii au fost săltaţi de o dubă neagră. Târziu aveau să afle că erau puşi sub acuzare: abuz în serviciu.

 

 

Comentarii

loading...