Totuși, ne aflăm în plină campanie pentru alegerile locale, iar, cum era de așteptat, politicienii ne-au bombardat cu mesaje prin care și-au exprimat îngrijorarea pentru situația sistemului educațional românesc și au lansat texte lacrimogene și au promis implicare.
De fapt, este singura perioadă în care politicienii își amintesc de sistemul de învățământ românesc.
L-am văzut pe fostul președinte Traian Băsescu afirmând că PNL și PSD au adus învățământul în situația actuală, după ce au umplut instituțiile statului cu “analfabeți funcționali”, dând-o exemplu pe Monica Anisie, ministrul Educației.
Ceea ce pare să fi uitat sau doar omite Traian Băsescu este că Monica Anisie a fost secretar de stat în Ministerul Educației chiar în timpul mult iubitului său Guvern Emil Boc, sub Daniel Funeriu.
Acum, analfabeta funcțională a lui Băsescu a participat la un adevărat maraton încercând să mai vopsească situația din școli.
Monica Anisie i-a băgat în ședință pe șefii inspectoratelor școlare din Capitală (inspectoratele de sectoare și Inspectoratul Școlar al Municipiului București) și le-a cerut să mai decoloreze puțin scenariile alese pentru începutul noului an școlar, pentru a ajunge de la roșu la galben.
În esență, Monica Anisie face în pandemie, exact ceea ce au făcut toți cei care s-au aflat la conducerea Ministerului Educației atunci când nu ne amenința noul coronavirus: să ascundă gunoiul sub preș.
Plânsetele șefei Educației, care este dezamăgită de criticile din presă și de faptul că nu i se ridică statuie, fac parte din lecția de ipocrizie pe care Monica Anisie a învățat-o la partid, acolo unde se agață de funcții de conducere pe organizații de sector.
Dacă într-adevăr se dorea asigurarea de tablete digitale pentru elevi și profesori, se acordau direct bani cu această destinație sau vouchere.
S-au mai acordat bani pentru material didactic dascălilor, în trecut.
Dar acum, nu. S-a organizat o mascaradă de licitație tardivă, pentru a se arunca vina pe o directoare pusă, după rețeta clasică, la ONAC, și pe privații rău intenționați care sabodează achiziția ministerului binevoitor.
Alte soluții pentru disperarea doamnei ministru
Totuși, pentru că nu vrem să intrăm în categoria jurnaliștilor rău intenționați, a presei ticăloșite sau PSD-iste, în acest caz, o să îi mai oferim și soluții doamnei ministru Anisie, nu doar critici.
Rămânem să vedem dacă vrea și dacă este capabilă să le aplice.
Am oferit deja câteva soluții pentru organizarea activității din unitățile de învățământ preuniversitar pe timp de pandemie:
– în unitățile de învățământ să se desfășoare doar orele care necesită o prezență fizică în sala de clasă/sala de sport/curte: matematică, limba română, educație fizică. Ore precum cele de religie, istorie, geografie și mai ales dirigenție se pot desfășura online fără probleme;
– dacă într-adevăr se dorește achiziționarea de dispozitive digitale pentru elevii din medii defavorizate, să se renunțe la licitații și să li se ofere bani sau vauchere cu această destinație;
– cum au fost angajați în sistemul sanitar, în regim de urgență, cadre medicale, fără concurs, se poate angaja și câte un specialist în IT în fiecare unitate de învățământ și nu mă refer aici la sarcini suplimentare pentru profesorii de informatică;
Iată și alte soluții pentru a limita răspândirea noului coronavirus:
– să se renunțe la planificarea (documentul) fizică, aceasta să se realizeze exclusiv în format digital și să se predea online, dacă este considerată indispensabilă pentru desfășurarea procesului didactic;
– se pot amenaja spații, clase, în curtea școlii (a existat un astfel de exemplu în Craiova);
– să se reducă la maxim birocrația;
– să se renunțe definitiv la probele orale ale examenului național de Bacalaureat, acestea nefiind eliminatorii și neacordându-se note la acestea.
În primul rând, este nevoie de investiții în sistemul educațional din România, ceea ce știm că nu este pe placul autorităților.
Totuși, trebuie să se conștientizeze că nu se mai poate fără investiții.
Școala românească nu mai poate continua în condiții din Evul Mediu.
Și nu mai merge cu licitații măsluite sau simulări, cum a fost cazul dispozitivelor digitale promise elevilor din familiile defavorizate de către guvernanți.
Știm că doare, pentru orice guvernare, dar e nevoie de investiții în sistemul de educație
Iată câteva investiții de bun simț pe care autoritățile trebuie să le realizeze în regim de urgență, dacă într-adevăr se dorește un sistem de educație eficient pe timp de pandemie și numai:
– table inteligente în sălile de clasă, pentru a se putea un act de predare eficient, mai ales în condiții online;
– dispozitive digitale cu abonamente de internet prin cartelă pentru toți elevii și profesorii;
– mobilier modern în sala de clasă;
– camere video în sala de clasă, pentru orele de curs ce vor fi transmise online;
– sistem de intrare în unitatea de învățământ pe bază de cartelă, pentru a se desființa definitiv condica de prezență.
Lista poate să continue, acestea fiind condițiile minime pentru un învățământ online de calitate, nu pentru o mascaradă.
De fapt, sala de clasă ar trebui să arate ca un studio virtual în care profesorul să performeze, pentru un învățământ online de calitate.
O să ni se spună că nu sunt bani, cum nu au fost nici pentru majorarea salariilor din Educație și pentru achiziționarea unui număr suficient de dispozitive digitale pentru elevi și profesori.
Să ne amintim totuși că, în urmă cu câteva luni, președintele Klaus Iohannis, se mândrea cu 80 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană, bani ce urmau să fie transformați în investiții.
Se pare că investițiile nu au loc în Educație.
Iată România normală, România Educată, a primului profesor medidator al țării.
Dar nu avem voie să mai criticăm, pentru că avem un ministru al Educației extrem de sensibil.
Să venim cu soluții, pentru că oricum nu sunt bani pentru ele.
