Pe de altă parte, apariţia şi consolidarea Uniunii Europene şi funcţionarea Commonwealth-ului britanic augmentează infectarea cu SARS Cov 2.
Dincolo de faptul că încă se lucrează la arheologia descoperirii primului caz de infectare în diferite state membre UE, se ştie că virusul a circulat în comunităţi sudice şi central-europene cel puţin din ianuarie.
În privinţa UK (182.000 de infectări, 28.131 de decese), un factor de augmentare a infectării pare a fi că Regatul Unit nu este numai foarte eteroclit şi multietnic, ci face parte istoric dintr-o comunitate de state care au fost anterior în Imperiul Britanic, în interiorul căreia populaţia circulă şi, prin urmare, şi virusul face asta.
Se constată că statele cu suprafaţă geografică mare (mai greu controlabilă administrativ) au de suferit mai mult la coronacriză, indiferent de dezvoltarea economică şi de gradul de civilizaţie al naţiunii, comparativ cu cele având populaţie mică, distanţată şi cu nivel de trai relativ ridicat, indiferent de suprafaţa statului.
Astfel, printre statele cele mai afectate sunt, indiferent de sistemul politic, China (84.388 de infectări, 4.643 de decese), Statele Unite (1,16 milioane de infectări, 67.067 de decese), Rusia (135.000 de infectări, 1.280 de decese), Uniunea Europeană (în ansamblul ei), în timp ce statele insulare dezvoltate, ca Islanda (1.798 de infectări, 10 decese), ori Taiwanul (432 de infectări, 6 decese), ori regiunile insulare izolate natural (ca Insulele Canare, de exemplu, cu zero infectări), sunt protejate mai bine de virusul SARS Cov 2.
În interiorul marilor comunităţi cu circulaţie liberă, rezistă mai bine statele mai dezvoltate şi cu o disciplină internă tradiţională. Exemple notabile (la standarde cu care poate că nu suntem de acord) sunt Suedia (22.082 de infectări, 2.669 decese) sau Olanda (40.236 de infectări, 4.987 decese).
Este însă spectaculos faptul că, la nord-est de Franţa, care luptă din greu cu virusul acesta, se află Olanda, care pare că este într-o cu totul altă situaţie şi al cărei guvern îşi permite luxul să pună problema imunizării în masă.
Mai de înţeles ar fi starea bună a Danemarcei, izolate sanitar de restul continentului, în Peninsula Iutlanda, prin structura geografică (faptul că perna de izolare este Germania, ea însăşi cu probleme foarte bine gestionate legat de coronacriză).
Ingredientele Covid-19 formează o prăjitură toxică
Ştim cam în ce fel acţionează „fiara” virusologică. Să vedem care îi sunt cele mai importante caracteristici.
Caracterul adhocratic
Se inspiră din comportamentul nostru social. Mobilitatea noastră recurentă, la nivel microsocial şi macrosocial, e dominată de o spontaneitate specifică, asemănătoare exemplului binecunoscut din şcoală, de către noi toţi, al mişcării browniene a particulelor de polen, pe luciul apei dintr-un pahar.
Corespunzător, şi modul cum se răspândeşte virusul e adhocratic, urmând mişcarea noastră mereu diferită prin propria noastră lume.
Practic, aceasta este forţa şi slăbiciunea molimei, aşa că metoda cea mai eficientă de eradicare a sa e izolarea şi folosirea tehnologiei înalte pentru comunicaţii şi afaceri B2B.
Dispersia socială
Rezultă din comportamentul nostru social, descris anterior. Nu există individ ferit de o posibilă infectare, indiferent de condiţia sa socială sau intelectuală.
Virusul este obiectiv. În casa lui din Paris, marele scriitor român Paul Goma, disident al regimului comunist, a ajuns să fie infectat şi apoi a murit. Aflat la o conferinţă în Spania, marele scriitor comunist chilian Luis Sepúlveda s-a infectat şi a murit ulterior, la Oviedo.
„Nu există individ ferit de o posibilă infectare, indiferent de condiţia sa socială sau intelectuală. Virusul e obiectiv.”
Acest virus este ubicuu, ajunge peste tot, dacă nu suntem atenţi. Anticomunistul Goma a luptat cu sistemul comunist, care l-a închis, apoi l-a expulzat din ţară, dar a pierdut lupta cu acest virus.
Comunistul Sepúlveda, după ce a făcut parte din Cabinetul Salvador Allende, a luptat cu dictatura lui Augusto Pinochet, care l-a închis, l-a condamnat şi până la urmă l-a expulzat din ţară, dar a pierdut lupta cu coronavirusul.
Imprevizibilitatea economică indusă
Societatea noastră este bazată pe vânzare şi cumpărare de produse şi servicii, care presupun mişcare continuă, care ajută la creşterea intensităţii consumului, care, la rândul ei, duce la majorarea profiturilor, care produce apoi prosperitate.
Faptul că noi, acum, pentru o vreme, stăm, scade intensitatea acestui consum şi ne duce în criză, una care nu seamănă cu nici una dintre cele prin care a trecut până acum umanitatea.
Aceasta induce o imprevizibilitate economică fără precedent: nu ştim cât va dura criza, pentru că nu ştim cât ţine pandemia. Planurile de business sunt în aer.
Nu ştim ce rată de profit să previzionăm, pentru că nu ştim ce vânzări vom avea, pentru că nu ştim exact nici care este piaţa căreia ne adresăm, nici câţi clienţi vor exista. Există domenii în care efectiv orice plan de business este imposibil de făcut.
Efectul e al unui război biologic, ce modifică structura globală de putere
Războiul biologic e definit de experţi astfel: „Folosirea toxinelor sau agenților infecțioși, ca bacteriile, virușii, fungii etc., ca armă, pentru a ucide oameni, animale sau plante”.
Cel mai spectaculos şi dramatic, simultan, e ce se întâmplă în geopolitică. Indiferent dacă, în cazul SARS Cov 2, e vorba despre o armă biologică creată în laborator sau despre o mutaţie naturală a unor viruşi existenţi, efectul este al unui război biologic, ce modifică structura globală a lumii în care trăim.
Primul efect al coronacrizei e, de regulă, închiderea statelor naţionale în graniţele proprii. Tratatele multilaterale sunt astfel puse sub semnul întrebări, aşa cum sunt ele acum, şi, chiar dacă nu vor dispărea, vor fi rescrise.
Cea mai dramatică dispută vizibilă care are loc acum este cea despre existenţa tratatului care defineşte constituirea Uniunii Europene, cea mai mare uniune de state de pe mapamond.
Anume, e vizat direct Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992), care pune bazele transformării Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului (23 iulie 1952) în uniunea economică şi monetară din jurul Euro.
Pe acest fundal, apare tot mai evidentă o dispută extrem de dură între globalişti şi naţionalişti.
Probabil că efectul acestei dispute e că, pe viitor, globalizarea se va produce mai lent, cu păstrarea unor bariere, cel puţin în calea răspândirii virusului, dar şi cu măsuri de profilaxie pentru viitoare posibile evoluţii asemănătoare la apariţia de noi provocări asimetrice.
În fine, aşa cum am mai explicat în ultima rubrică Aldine, cel mai dramatic va fi efectul politic care va urma crizei economice induse de această criză de sănătate.
În stadiul actual, este vizibilă o slăbire a încrederii în lideri care înainte de pandemie dominau establishmentul politic în statele lor.
În Rusia, Putin este în mare scădere de credibilitate. Sistemul comunist din China, bazat pe un contract social între clasa politică şi clasa economică avută („Noi vă lăsăm să faceţi politica statului, voi ne lăsaţi să facem afaceri”), e pus sub semnul întrebării.
În SUA, înainte de criza SARS Cov 2, era clar că Trump va câştiga un nou mandat de preşedinte în faţa democratului Joe Biden. Acum, lucrurile s-au complicat.
Ce va ieşi din noua compoziţie chimică a sistemelor de putere ale lumii globale? – vom simţi pe pielea noastră.
