Ex-abrupto, în toamna anului trecut, din nimic, primarul general a anunţat că vrea să segregheze o parte dintre maşinile din Bucureşti, pentru care a stabilit o arie centrală a Capitalei în care nu au voie să intre, iar altele intră numai dacă plătesc o taxă.
Modelul ar fi al unor oraşe europene, unde nu ai voie în zonele centrale deloc sau ai, dar cu restricţii. Însă acele oraşe au luat înainte alte măsuri, pentru a rezolva problema de ansamblu (a traficului intens şi a poluării corespunzătoare), apoi au trecut la interdicţii auto.
Dacă Firea implementa vinieta acum, partea exterioară zonei de interdicţie se trasforma într-un enorm ambuteiaj.
Cum ar fi trebuit să arate aceste măsuri colaterale interdicţiei, în Bucureşti? Capitala ar trebui mai întâi să aibă (cel puţin) un inel exterior de autostradă. A0, în prezent, e un simplu proiect. Şoseaua de centură a Capitalei este, în schimb, o mizerie, pe care, presupunând că poţi conduce, îţi distrugi maşina.
În al doilea rând, Bucureştiul trebuie să sistematizeze inelul interior, din care se vede azi, pe hartă, ceva, de la Pasajul Basarab, continuând cu Şos. Ştefan cel Mare, apoi cu Şos. Mihai Bravu şi se înfundă undeva, pe la Şos. Văcăreşti, în nodul de la Piaţa Sudului.
Toate intersecţiile acestui inel cu „spiţele” ce duc spre zona centrală ar trebui transformate radical. Cred că una dintre cele mai complexe lucrări va fi, inevitabil, la Obor, unde se întâlnesc Colentina cu Ştefan cel Mare. Mai complexă este intersecţia cu „spiţele” spre centru, precum axa nord-sud Bd. Kiseleff/Bd. Aviatorilor – Calea Buzeşti/Calea Victoriei/Bd. Lascăr Catargiu.
Pasajele subterane/supraterane care, inevitabil, vor trebui construite în viitor, sunt lucrări de artă ce necesită o proiectare atentă, avize, discuţii cu proprietarii imobilelor din zonele în care se lucrează, exproprieri.
Pentru a edifica inelul A0 de centură şi inelul interior (care probabil că ar trebui să penetreze pe la Şos. Viilor), Gabriela Firea trebuia să înceapă partea de proiectare de la debutul mandatului şi apoi lucrările. Ulterior, putea să spună: „Pentru o asemenea lucrare nu ajung patru ani de mandat. Mai daţi-mi alţi patru!”.
Nu a făcut nimic. Este clar că nu a avut nici o intenţie să o facă. Apoi… zdrang!… a venit cu Vinieta Oxigen. Impactul aplicării acestei măsuri este pe sute de mii de bucureşteni proprietari de maşini non-Euro, Euro 1, Euro 2 şi Euro 3, iar de anul viitor şi Euro 4.
Manipularea electorală „Votaţi-mă şi voi avea grijă de maşinile voastre!”
Proprietarii acestor maşini, până în toamna anului trecut, nu au avut habar de intenţiile primarului general. Un vecin e proprietarul unei maşini Euro 3 foarte bune, în perfectă stare, pe care a achiziţionat-o cu 2.700 de euro şi în care a mai investit încă pe-atât. Nu poate să o vândă nici la cât a cumpărat-o.
Ca el sunt sute de mii de bucureşteni. Plus familiile lor, impactul electoral este enorm. Cred că, atunci când a început acolada cu Vinieta Oxigen, Gabriela Firea a ştiut aceste lucruri. Altfel, dacă nu şi-a dat seama ce impact va avea şi a orbecăit prin ceaţă, a avut sfătuitori foarte slabi.
Manipularea pe care a făcut-o poate s-ar descrie aşa: întâi a anunţat că, de la 1 ianuarie 2020, instituie vinieta; spre 20 decembrie, a anunţat că prorogă intrarea ei în vigoare până la 1 martie, strecurând ideea că deja monitorizarea maşinilor în trafic începe de la 1 ianuarie şi vinietele se pot achiziţiona de către doritori, iar de la 1 martie urmează amenzile.
Ambiguitatea anunţului lăsa să se înţeleagă chiar că aceia care circulă în zona de interdicţie, în ianuarie şi februarie, vor fi amendaţi din martie. Au apărut nişte platforme de pe care se putea achiziţiona Vinieta Oxigen. Întrebări: 1. Câţi bani s-au dus pe apa sâmbetei? 2. Cum vor fi ei primiţi înapoi de către aceia care i-au dat aiurea? 3. Unde sunt banii aceştia acum?
Mai apoi, cum mă aşteptam, a urmat parodia cu „referendumul”, pe contul de Facebook al primarului general. Era evident care vor fi rezultatele. Bucureştenii sunt oameni informaţi. Majoritatea lor i-au spus acelaşi lucru: nu. Şi nu numai atât.
I-au spus Gabrielei Firea şi ce trebuia să facă mai întâi, înainte să aibă pretenţia ca ei să renunţe la confortul din maşinile lor personale, ca să circule cu Otokarele ei, în care şi vara, şi iarna te congelezi. Şi care fiecare poluează cât 50 de maşini mici.
Este vorba despre lucruri pe care le-am scris, de-a lungul timpului, şi le-am sintetizat în prima parte a articolului. Finalitatea poveştii va fi electorală: „Vreţi să am grijă de maşinile voastre şi să trăiţi într-un oraş curat? Votaţi-mă!” – va spune acum Firea, după ce va retrage Vinieta Oxigen. Pentru că o va retrage, este evident acest lucru.
Când scriu acest text, decizia nu a fost oficial anunţată, dar sunt sigur că aceasta va fi, pentru că altfel este sigur că Firea pierde alegerile locale. Eu cred că a ştiut de la început acest lucru şi a premeditat totul, pentru a ne prinde în paradigma ei electorală. Va reuşi stratagema? Vom vedea.
Edilii Capitalei trebuiau să livreze în cei patru ani de mandat, nu să îngraşe clientela de partid. electorat bucureştean inteligent
Partea cea mai perversă e că impactul potenţial al Vinietei Oxigen e ţintit exact pe bucureştenii cei mai săraci dintre cei ce deţin autoturisme, dar care totuşi pot să-şi cumpere alte maşini mai noi, în loc.
Vinieta Oxigen nu încurajează cumpărarea de maşini noi (o maşină de buget nouă este mai proastă şi mai scumpă decât una second hand), ci de maşini second hand mai noi. Pentru a-i încuraja pe bucureşteni să îşi ia maşini noi, trebuie să creezi condiţiile financiare.
Dar PSD a făcut, în ultimii şapte – opt ani, o mulţime de lucruri prin care românii, în general, deci şi bucureştenii au devenit mai săraci. Adică au mai puţini bani să achiziţioneze maşinile pe care acum eşti gata să-i forţezi să le cumpere, făcându-i să devină şi mai săraci.
În loc să tragi bani europeni pe POIM (Programul Operaţional Infrastructură Mare), pentru sistematizarea traficului şi edificarea de parkinguri (în care să stea maşinile care umplu trotuarele), tu ai făcut credite, cu care ai îndatorat Bucureştiul. Acum, încerci să-i îmbrobodeşti pe alegători, să te mai voteze o dată!
Nu numai atât. Gabriela Firea trebuia să lucreze cu toţi primarii de sectoare, aparţinând aceluiaşi partid (deci nu se poate spune că nu a existat voinţă politică). În loc să facă acest lucru, aceşti primari au avut o politică asemănătoare.
Toţi au îndestulat cu contracte firmele de partid. Recent, a apărut informaţia că, la Sectorul 3, Robert Negoiţă şi-a alimentat clientela cu contracte de 200 de milioane de euro, eludând regulile legale în materia achiziţiilor publice. Vom vedea dacă este aşa.
Dar ce a început să facă, din vara anului trecut, Robert Negoiţă, pe Bulevardul Decebal, între Piaţa Muncii şi strada Dristorului? Parking subteran.
De ce nu l-a făcut în restul mandatului său? Pentru ca acum, cred eu, să spună celor ce merg zilnic prin zonă şi celor care locuiesc acolo, după ce va fi gata, la ţanc: „Votaţi-mă, uite ce lucrare v-am făcut eu!”.
E aceeaşi paradigmă electorală ca şi în cazul Gabrielei Firea. Mai ales că, în campania electorală dinainte de localele din 2016, toţi au arătat, prin promisiuni, că ştiu ce trebuie făcut.
Dacă doreau încrederea bucureştenilor, edilii PSD ai Capitalei trebuiau să livreze în cei patru ani de mandat, nu să îngraşe clientela de partid, iar la final de mandat să încerce să facă acolade electorale, pentru captatio benevolentia.
