12.2 C
București
miercuri, 22 septembrie 2021

Ursul Arthur, neliniștea generală și nevoia de echilibru

Știm cu toții povestea. Un prinț din Apus, vânător de trofee, a venit în România și a împușcat un urs brun considerat de mare valoare printre iubitorii acestei îndeletniciri, vânătoarea. Evenimentul a trecut neobservat atunci când a avut loc, la mijlocul lunii martie a acestui an. Dar presa a aflat de eveniment, iar după apariția informației în mass-media, un val de indignare și revoltă a străbătut societatea românească.
 
Autoritățile cercetează oficial întâmplarea, dar ecourile reacției publicului nu s-au stins nici acum. Cred că două sunt motivele pentru care vânătoarea ursului Arthur încă îi supără pe români. Primul este legat de faptul că orice autoritate din România este privită cu maximă neîncredere de cetățeni. Oricare ar fi rezultatul anchetei despre vânătoarea lui Arthur, senzația pe care o transmit autoritățile române în foarte multe situații este că, dincolo de răspunsurile oficiale, există un adevăr ascuns. Unul pe care oamenii nu trebuie să îl cunoască.
 
Un al doilea motiv al nemulțumirii cetățenilor îl reprezintă impresia că România este o colonie a Occidentului. Impresia aceasta s-a creat în timp și există suficiente argumente pentru euro-sceptici pentru a crea sau a da curs unui discurs antieuropean. Argumente care țin de diferențele economice dintre statele europene din răsărit și cele din apus sau de limbajul și atitudinea politicienilor noștri în relația cu omologii lor din străinătatea dezvoltată, care dau senzația că tot ce zboară la Bruxelles se mănâncă la București.
 

În vremuri ca acestea, pescuitorii în ape tulburi se simt ca peștele în apă!

 
Să ne înțelegem: sunt proeuropean, patriot român și nu sunt vânător! Înțeleg resorturile care fac să funcționeze comunitatea europeană, țin la țara mea și la suveranitatea ei în acest context în care Uniunea Europeană este o comunitate de state suverane și, deși sunt neurochirurg de multă vreme și am suficient sânge rece, nu sunt deloc pasionat de împușcarea unor animale sălbatice. Fac aceste precizări tocmai pentru a risipi orice tentativă de a fi asociat vreunei „tabere” din războiul zilnic româno-român și nu numai.
 
Este limpede că trăim vremuri complicate. Pandemia de COVID-19 a creat o problemă mare și gravă întregii omeniri, nu numai nouă, românilor. Lipsa de consistență a autorităților noastre în această perioadă de pandemie, faptul că statul român a funcționat cu frica în sân, guvernele temându-se de consecințele electorale mai mult decât de efectele pandemiei în economie, ca să dau numai un exemplu, au adâncit falia dintre guvernanți și guvernați, deși cei din urmă îi plătesc, la propriu, pe cei dintâi.
 
Astfel, povestea ursului Arthur poate deveni un subiect de comunicare foarte puternic. Stimulat bine, scandalul poate ușura, de exemplu, greșelile care s-au făcut în stabilirea proiectelor românești din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență. Plan care trebuie aprobat de Comisia Europeană.
 
Vânătoarea lui Arthur poate astfel canaliza energiile celor nemulțumiți de prestația politicienilor care conduc România către un „dușman” care nu mai este unul principial, ci are nume, prenume și, mai mult decât atât, are titlu nobiliar și cetățenie occidentală.
 

Avem nevoie de echilibru mai mult decât oricând!

 
Dincolo însă de orice speculație, este limpede că societatea românească are nevoie de echilibru. Răspunderea pentru instaurarea unui „regim al echilibrului”, dacă îmi permiteți să îl numesc astfel, revine în primul rând celor care ne conduc.
 
Așa cum am văzut cu toții, guvernele din această perioadă sunt nu numai ezitante, dar lucrează de parcă ar avea o agendă ascunsă. Să ne amintim plecarea miilor de muncitori sezonieri români în Germania la cules de sparanghel, în perioada în care în România se afla în stare de urgență. Nimeni nu avea voie să plece de acasă fără o declarație pe proprie răspundere, circulația pe timp de noapte era interzisă, aeroporturile închise. Cu toate acestea, autobuze încărcate cu oameni au ajuns pe mai multe aeroporturi, iar sezonierii români au plecat la muncă în străinătate. Nimeni nu a explicat cum a fost posibil acest lucru!
 
În această perioadă, toate guvernele serioase au susținut companiile din țările lor. Noi ne-am bazat pe șomaj tehnic și o intermediere a guvernului în relația dintre firme și bănci. Achizițiile destinate sistemului de sănătate au născut la rândul lor o serie de scandaluri. Scandaluri care au culminat cu evacuarea forțată a Spitalului Foișor din cauză că nu erau suficiente locuri în secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă din spitale pentru pacienții aflați în stare gravă infectați cu noul coronavirus. Dar toți știam că au fost achiziționate echipamentele necesare pentru momentul în care intensitatea pandemiei va crește. Se pare cu nu s-au făcut achiziții suficiente!
 
Pe agenda politicienilor s-au aflat și alegerile. Organizatorii acestora nu au ținut cont de situația pandemică, am amânat alegerile locale anul trecut, dar nu și pe cele generale. O manifestare mai clară a unor intenții politice decât acest lucru nici nu există.
 
Nu vreau să trec în revistă nemulțumirile românilor. Am dat câteva exemple care ilustrează, în opinia mea, lipsa de echilibru din societatea noastră. Iar pentru echilibru este nevoie, înainte de toate, de onestitate.
 
Și ca să dau un alt exemplu al lipsei de echilibru, voi spune că un fost ministru al Sănătății a comunicat public faptul că numărul deceselor de COVID-19 este mai mare decât cel înregistrat. Ministrul respectiv a fost demis, premierul a ordonat crearea unui grup de lucru în Ministerul Sănătății care să analizeze situația, dar parlamentarii puterii au votat împotriva constituirii unei comisii parlamentare care să cerceteze această statistică a deceselor. Dacă ar fi fost partizanii echilibrului, acești parlamentari care s-au opus ar fi trebuit să fie de acord că guvernul nu se poate cerceta pe sine și să fie și imparțial! Până la urmă, parlamentul este forul suprem într-o democrație, nu guvernul…
 
Așa că vânătoarea lui Arthur a devenit subiect public suprem. Nu spun deloc că nu este corectă indignarea oamenilor. Dar lipsa de echilibru se transmite, iată, de sus în jos. Lipsa de transparență contribuie din plin la crearea de neliniști și dezechilibre.
 
Iar toate acestea ne fac rău ca societate, dar și fiecăruia dintre noi în parte. Neliniștea și stresul sunt inamici ai sănătății noastre. Iar ca medic, recomand tuturor ca înainte de a avea o reacție față de orice eveniment care ne revoltă, să ne gândim câteva secunde. Să ne întrebăm dacă știm cu adevărat ceva despre domeniul despre care vrem să scriem pe Facebook. Iar dacă vrem să o facem, măcar să ne documentăm un pic.
 
Închei spunând că sper ca statul acesta al nostru se va face bine cândva. Și vă urez tuturor să fiți înțelepți, echilibrați și sănătoși!

Alexandru Vlad Ciurea
Profesor Doctor Alexandru-Vlad Ciurea este un neurochirurg român. A înființat Departamentul de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic „Bagdasar-Arseni”, a condus și a fost implicat în aproape 20 proiecte de cercetare naționale și internaționale. Profesor universitar de neurochirurgie la Universitatea de Medicina și Farmacie „Carol Davila”, din București, conducător de doctorat. A realizat peste 23.000 de mii de operații pe creier, din care jumătate la copii. A fost președintele Societății de Neurochirurgie din România 8 ani (două mandate). Face parte din boardul revistei internaționale „World Neurosurgery”. A publicat 33 de cărți, cea mai importantă fiind „Tratatul de Neurochirurgie”. Din 2009 este cercetător Științific Gradul I.Între 1999 și 2011 și, ulterior, din 2014 până în prezent, este Președintele Comisiei Naționale de Neurochirurgie a Ministerului Sănătății, rol în care a fost responsabil cu realizarea Curiculei Naționale de Neurochirurgie și crearea specializării "Neurochirurgie Pediatrică". Este autor și contributor România Liberă din anul 2017.
Ultima oră
Pe aceeași temă