Guvernul Florin Cîțu a anunțat că Legea salarizării unitare se află sub analiză.
De fapt, se află în analiză eradicarea acesteia.
Tot ceea ce s-a discutat luni bune cu partenerii de dialog social, cu reprezentanții societății civile, este ras din legislație.
Măsura mult visată de “cel mai mare expert în finanțe publice al României”, Florin Cîțu, acum, uns prim-ministru, este “înghețarea salariilor angajaților din sistemul de stat”.
Evident, ca și în multe cazuri din sistemul privat, unde numeroși patroni au găsit în pandemia COVID-19 un pretext pentru a întârzia sau a reduce salariile angajaților (aceasta, în cazul în care le-au mai acordat angajaților alți bani în afară de partea de șomaj tehnic primită de la stat), și șeful Executivului are același alibi.
Nu spun că nu au existat companii pentru care această perioadă marcată de pandemia COVID-19 a însemnat pierderi majore, dar pentru mulți a fost o “legalizare” a ilegalităților practicate până acum: salarii false (mai mici) ale angajaților trecute în contractele individuale de muncă (acolo unde existau aceste documente), neplata contribuțiilor salariaților la bugetul de pensii și de asigurări medicale etc.
De menționat că principalii datori la CASS sunt chiar mari companii de stat.
Acum, Guvernul Florin Cîțu are posibilitatea de a redirecționa banii de la buget spre alte investiții profitabile pentru diverse grupuri care fac mereu casă bună cu cei aflați la putere, indiferent de culoarea politică, în loc să majoreze salariile bugetarilor.
Se apelează, ca acum aproximativ zece ani, sub guvernarea PDL, la tactica țapului ispășitor.
Românii din mediul privat, rămași fără loc de muncă sau cu salariile semnificativ diminuate, vor “capul lui Moțoc”, sancționarea bugetarilor.
De ce profesorii, medicii și alte categorii bugetare să fie plătiți integral în această perioadă?
Aceasta este o politică “populistă”, exact ceea ce blama președintele Klaus Iohannis și ceea ce nu ar trebui să aplice un finanțist precum Florin Cîțu.
Liberalii, prin vocea președintelui partidului lor, fostul premier Ludovic Orban, spuneau că nu se pune problema “tăierilor” de salarii, dar exact acest lucru vrea să realizeze Guvernul Florin Cîțu.
Înghețarea salariilor înseamnă, evident, diminuarea veniturilor familiior, deoarece nimeni nu poate îngheța inflația în România.
Educația subfinanțată, un etern deja vu, în România
Ca de fiecare dată, cel mai mult are de suferit Educația, oaia neagră a tuturor guvernărilor.
Guvernul Ludovic Orban a lovit deja o dată în angajații din învățământ, amânând două majorări salariale (din primăvara anului precedent și din toamnă), chiar dacă fostul ministru al Educației Monica Anisie era delegată de partid să le transmită salariaților din sistemul pe care îl păstorea că nu se amână nimic, se acordă totul la termenul stabilit de lege.
Ei bine, uite că nici la termenul anunțat anul trecut de liberali nu se mai acordă nimic pentru angajații din învățământ, deoarece Cabinetul Florin Cîțu vrea înghețarea salariilor din sistemul de stat.
Vorbeam despre bugetari huliți, iar dascălii sunt cel mai bun exemplu în perioada pandemiei și nu numai.
Aceasta pentru că ei sunt actorii de pe scena școlii românești, care sunt nevoiți să joace o piesă proastă, fără ca scenaristul, în acest caz, Guvernul, să aibă responsabilitate.
Sunt sute de mii de părinți de elevi nemulțumiți de modul în care s-a desfășurat școala online.
Sunt nemulțumiți pe bună dreptate, la fel cum sunt îndreptățiți să fie revoltați de condițiile în care se desfășoară actul educațional în țara noastră și înainte de pandemie (școli cu toalete în fundul curții, fără electrificare, fără manuale, fără material didactic, fără rechizite etc).
Problema este că nivelul de educare al unor părinți – situație regretabilă – îi face să arunce vina pe profesori și să aplaude când acestora le sunt înghețate sau tăiate salariile.
Cum poți avea însă pretenții pentru un învățământ de calitate cu profesori prost plătiți?
De mai bine de treizeci de ani acest sistem a fost subfinanțat de partidele care s-au perindat pe la Palatul Victoria.
Subliniez că vorbim de o diminuare semnificativă a veniturilor cadrelor didactice, nu de o “înghețare”.
Conform Legii salarizării, veniturile dascălilor trebuie majorate gradual.
Nu este același lucru, dacă aplici o majorarea de 15% la un venit din 2022, care nu a fost mărit, cum prevede legea, până în acel an, sau dacă majorarea se aplică la un venit crescut inițial.
Pe scurt, angajații din învățământ au fost ‘’sancționați” de două ori de guvernarea liberală.
Am avut deja două amânari de majorări salariale planificate, iar acum urmează alte două amânări.
Învățământul încasează lovitură după lovitură de la guvernarea liberală
Nu trebuie neglijat un alt aspect important: cheltuielile cadrelor didactice au crescut în perioada pandemiei mai mult decât cele ale altor categorii sociale.
Cu toții am cheltuit mai mulți bani, pentru măști de protecție și dezinfectant, dar cadrele didactice au fost nevoite să investească sume importante, doar pentru a-și putea desfășura activitatea, practic, pentru a merge la muncă.
Angajatorul cadrelor didactice din învățământul de stat, în esență, Guvernul, nu și-a făcut datoria în a asigura condițiile optime pentru desfășurarea activității.
Profesorii au fost nevoiți să investească în dispozitive digitale, abonamente de internet cu viteză mare și tot felul de materiale didactice ajutătoare, care să poată asigura o eficiență a actului de predare.
Cadrele didactice de predare au fost obligate să realizeze aceste investiții, pentru a nu fi sancționate.
Statul nu a mai oferit bani cadrelor didactice pentru achiziționarea materialelelor ajutătoare la predare sau dezvoltare de mai bine de zece ani, de când ministru al Educației era actualul rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Remus Pricopie.
Rectorul SNSPA este unul dintre principalii contestatari ai actualului ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu.
Motivele invocate de Pricopie țin mai mult de răfuieli între rectori, ceea ce nu este esențial într-o astfel de perioadă, în care grijile principale ar trebui să fie altele, marile probleme fiind, în primul rând, în sistemul de învățământ preuniversitar.
Tocmai în preuniversitar lovește Guvernul Florin Cîțu, amânând majorarea salariilor, exact acolo unde sunt cele mai mici.
Evident, sunt salarii ce necesită majorări și în sistemul de învățământ superior.
Pentru cadrele medicale s-a realizat deja o excepție, angajații din Sănătate primind de la început întreaga majorare stabilită de Legea salarizării.
Toată lumea a fost de acord.
De ce nu se poate accepta însă și o excepție pentru cadrele didactice?
Sau excepția este repede acceptată doar când are caracter negativ, precum amânarea.
În acest moment, în primul rând, lui Sorin Cîmpeanu i s-ar putea reproșa ceea ce i s-ar fi reproșat oricărui politician care accepta funcția de ministru în Cabinetul Florin Cîțu: că girează, prin prezența în Guvern, reducerea salariilor cadrelor didactice.
Sorin Cîmpeanu a declarat că își dorește ca în manadatul său, pe care îl vrea de patru ani, să se ajungă la alocarea a 6% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru Educație, așa cum prevede Legea 1/2011.
Am mai auzit această promisiune de la mai mulți foști miniștri, dar, în acest moment, suntem departe de procentul stabilit de Legea Educației Naționale.
Sper ca dorința ministrului Cîmpeanu să devină relitate, doarece este dorința tuturor cadrelor didactice, elevilor, studenților și părinților.
Concret însă, în acest moment, Guvernul Forin Cîțu, la fel ca Executivul Ludovic Orban, lovește în Educație, în niciun caz nu o sprijină.
