Pentru cei care nu ştiu, chirvaiul (Kirchweih în germană) este sărbătoarea hramului la şvabi, o acţiune comunitară de cinstire a unui sfânt.
În satele copilăriei mele erau rugi şi chirvaiuri. În cele româneşti, obiceiurile erau adaptate din cele ale coloniştilor germani, veniţi în Banat, în trei runde diferite ale istoriei.
Câtă lume ştie că nemţii au venit în Banat să se pricopsească?
Puţini ştiu că la primul descălecat, nemţii au sosit în Banat – ţara făgăduinţei, pentru că la ei acasă mureau de foame. Din neadaptare, unii s-au prăpădit. Doar la a treia venire, ei s-au împământenit şi au început să prospere.
Odată cu impunerea lui Klaus Iohannis, cu largul concurs al electorilor români, asistăm la a patra coborâre de pe cal a celor care din rânduială şi-au făcut căpătâi.
Avem un preşedinte german. Balanţa comercială cu Germania, cel mai important partener al liberului schimb de produse şi de servicii, rămâne însă negativă în dreptul României.
Şi pentru că familia politică a Angelei Merkel rămâne pe val trebuie impus în colonie “tun müssen-“ul, „must do”-ul partenerului strategic. Atenţie, tunul german e altceva decât tunul românesc!
Avem două protectorate. Nici în bască n-ar trebui să ne doară
Suntem sub două protectorate: german şi american. Numai că de prea multe ori în istorie am căzut între scaune, există o predispoziţie genetică la români de a se împotmoli înainte de a zice halt. Ar trebui să fim cea mai fericită generaţie din istoria milenaristă. Dar cineva caută să ne ţină creierele ocupate şi să ne stârnească nevoile primare. Hai la răzbel! De dragul răzbelului, nu că ar fi nevoie de aşa ceva.
Însuşi Adrian Zuckerman, noul ambasador SUA la Bucureşti, prezent la fabrica Ford din Craiova, a proclamat: “Va fi nevoie de lideri vizionari, precum președintele Iohannis și prim-ministrul interimar Orban, pentru a depăși provocările care urmează și a conduce această țară spre o renaștere modernă a României, o renaștere nu doar a economiei, ci a tuturor fațetelor vieții românești.” Şi-a exprimat clar, limpede şi concis crezul. Numai că Raluca Turcan nu e Ludovic Orban, iar Violetei Alexandru, degeaba îi pui sabia de luptă în mâini, ea tot cu liftiera are treabă.
Pentru a fi în ton cu sorocul dictat, tun müssen, la o recentă conferinţă a grupului PPE de la Zagreb, Ludovic Orban a şi recunoscut că a doborât guvernul PSD de dragul familiei europene. Ce nu se spune românilor, din noua catedrală a eroului salvator, e că Parlamentul European e condus de PPE şi S&D (Alianţa Socialiştilor şi Democraţilor Europeni).
Ce e la ei coabitare, la noi vrăjmăşie.
De ce se vrea alegeri anticipate?
Calculele sunt simple. Ecoul propagandei anti-psd nu s-au stins. Eroul descoperit de elefanţi în palatele administrative e prizat încă de mulţime. Şi ce s-au gândit strategii din umbră? Să-i scoată icoana, cum făceau pe vremuri străbunii să cheme rodnica ploaie. Marile Porţi doresc o linişte şi o guvernare monocefală. Cum să stea Kaizerul românesc la masă cu arlechinii Barna sau Cioloş, cu Neicuşor-ban sau chiar cu Băsescu?
Anticipatele sunt tocmai pentru a le rade useriştilor, aldiştilor, pemepiştilor orice dorinţă de coabitare. Asta nu realizează liderii lor care se bucură că sunt şi ei invitaţi la Chirvai.
De chirvai, în satele nemţeşti, lumea se îmbracă la ţol festiv. Îşi ia cele mai fine brocarturi, cele mai alese încălţări şi se dă cu cele mai fine parfumuri. După mersul tradiţional la biserică urmează primirea goştilor, a musafirilor, mai laic spus.
Cine are cei mai mulţi goşti, se zice, că nu e doar cel mai fălos om al locului, ci şi cel mai venerabil.
Seara, copiii se dau în ringhişpil. În marele ringhişpil al anticipatelor se vor da şi adulţii. Că e fain să fii măcar o zi pe an sus la înălţime. Apoi, poţi rămâne la munca de jos.
De ce se cheamă chirvaiul “anticipate”?
Precum în sărbătorile paleodemocratice, aşa şi cu alegerile de dinainte de termen. De aia se cheamă anticipate.
PNL, prin gura Ralucăi Turcan, a şi anunţat că parlamentarii săi nu-şi vor vota propriul guvern. PSD urmează să conteste la Curtea Constituţională desemnarea premierului demis pentru un nou mandat. Şerban Nicolae a şi anunţat că deputaţii şi senatorii PSD sunt pregătiţi pentru nerealizarea cvorumului necesar. Constituţia vorbeşte despre un termen de 60 de zile pentru investirea noului guvern.
Dar ce ce face acum nu e luptă politică, e pur şi simplu chirvai. Tot spectacolul are o singură misiune. Asmuţirea bunilor contra răilor. Numai că la vrăjmaşul de moarte nu se mai califică niciun lider bun de a fi ţintă. Marcel Ciolacu nu are fizionomia sacului de box. Nu poate fi crucificat pe altarul corupţiei, devenită ritual de stat. Păi dacă liderul PSD nu îmbracă armura războinicului, ce se fac trupele de asalt ale lui Rareş Bogdan, pregătit să verse tot veninul din dotare?
Aici e chichirezul. Hoardele de atac sunt pregătite să ia cu asalt bastionul PSD. Păi şi dacă cetatea nu are porţile închise? Nici un Voldemort nu atârnă de steag? Cu cine se mai bat iohannisiştii?
Lupta de dragul luptei, doar pentru a-i da hegemonului mai multă putere
Nu mai avem o Regină bună. Pe vremuri, Maria-suverana inimilor, în timp de criză politică, avea să spună: „Oamenii noştri politici încă nu sunt pregătiţi să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârşăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administraţiilor în particular, mă izbeşte cu o putere copleşitoare şi îmi dă impresia că toate eforturile noastre sunt în van.” Ce se întâmplă azi are ascendenţe rădăcinoase. Istoria stă mărturie. Doar celor care ştiu că biblioteca nu e peron de gară pot descifra tainele organizării chirvaiului înainte de termen.
Misiunea guvernanţilor de azi e lupta de dragul luptei, iar apţii combatanţi de serviciu sau din servicii sunt gata de asaltul final. Asta e strategia. Nu se pot coborî diviziile din trenul aflat în marş.
PSD e ţinta. Şi de aici tot prinosul electoral
V-aţi prins! Anticipatele nu sunt o poveste despre România şi prosperitatea românilor, ci despre cum trupele de asediu pun stăpânire pe întreaga administraţie.
De aia se organizează chirvaiul politic. Lumea trebuie asmuţită. Ringhişpilurile sunt pentru toată lumea. De la orb, la purtătorul de ochelari de cal pot urca mai dihai ca pe calul bălan.
Dar dacă povestea scrisă de alţii nu prinde la români? Şi se va ajunge ca PSD să se întoarcă pe cai mari? Pot să vină şi papistaşii religiei lui Merkel, că aia e.
Din furie şi determinare pentru finalizarea de proiect, arhitecţii binelui cu de-a sila nu sesizează perceptele sociale şi modificările reliefurilor electorale.
PSD poate birui doar dacă reia contraofensiva. Altfel, va sta în căsuţele mici şi va despărţi patru ani boabele de grâu de neghinele hoţomane.
