În ciuda numeroaselor reacții, pline de uimire, aparent, nu putem susține că rezultatele recente ale Naționalei reprezintă o surpriză.
Islanda și Norvegia erau favorite certe în fața României, dacă luăm în calcul performanțele din ultimii ani și locurile ocupate de echipe în clasamentele UEFA și FIFA.
Evident, și casele de pariuri au acordat cote mari României pentru eventuale victorii împotriva Islandei sau Norvegiei, iar acest lucru spune multe legat de așteptările pe care ar fi trebuit să le avem de la cele două partide.
Mirel Rădoi a venit la naționala mare cu mentalitate de învingător, cu un discurs motivațional care pare să fi prins la Under 21 și cu o filosofie a jocului ofensiv.
Totuși, pentru rezultate notabile la o echipă națională care visează la performanță, aceste lucruri nu sunt suficiente.
Se tot invocă rezultatele bune opținute de generația lui Ianis Hagi și a lui George Pușcaș la turneul final al EURO Under 21 2019 din Italia.
Este adevărat că am învins Croația, de o manieră categorică, și Anglia, dar, acum, situația s-a schimbat.
La reprezentativele mari nu se mai urmărește talentul, ci pragmatismul, organizarea tactică, iar României i-au lipsit exact aceste lucruri.
Din nefericire, am văzut 11 jucători în teren, dar nu o echipă, iar acest lucru a făcut facile pătrunderile norvegienilor sau islandezilor.
Naționala României a arătat ca o echipă frântă de la jumătate.
Probabil că nu era momentul ca formația noastră să utilizeze un sistem 4-3-3, chiar în fața unor reprezentative nordice a căror calitate definitorie este pragmatismul.
României i-a lipsit, în ambele partide, un mijlocaș sau chiar doi la închidere, oameni în fața apărării.
Exact în fața liniei de apărători a reprezentativei noastre, norvegieni și islandezi nu au fost presați și au avut timp să judece și să construiască faze periculoase, multe dintre acestea fiind concretizate în goluri.
Să încasăm mai bine, ca să nu fie mai rău
Marea dezamăgire vine din declarația selecționerului Mirel Rădoi, care spune că la meciul de mâine, împotriva naționalei Austriei, Tricolorii vor încerca să limiteze proporțiile scorului.
Este o transformare radicală, selecționerul trecând de la abordarea ofensivă, la una ultra defensivă.
Nu este, în niciun caz, mesajul pe care un profesor, așa cum ar trebui să fie Rădoi pentru jucătorii convocați, să-l transmită elevilor săi.
În plus, nu există motive ca România să-și dorească o înfrângere la limită contra Austriei.
Este adevărat că, după rezultatul din partida tur, o înfrângere la limită i-ar fi permis selecționatei noastre să aibă avantaj la meciurile directe contra Austriei.
Dar acest calcul nu mai este valabil, după înfrângerea noastră drastică în Norvegia și după punctele pierdute pe teren propriu, contra Irlandei de Nord.
Chiar și abordarea ofensivă a lui Rădoi s-a dovedit în zadar.
Discutăm însă de o abordarea ofensivă doar pe hârtie.
Formula de joc a fost una ofensivă, cu trei atacanți, dar planul de transmitere a baloanelor a fost departe de acest scenariu.
România a fost o echipă ruptă de la mijloc.
Mijlocașii noștri nu au i-au putut servi pe atacanți în poziții periculoase pentru buturile adverse.
Atât Islanda, cât și Norvegia, au avut o misiune destul de facilă, de a aglomera centrul defensivei și de a-i forța pe Tricolori să dezvolte acțiuni în margine, acolo unde, dublajul adversarilor a funcționat perfect și am fost anihilați, fără mari dificultăți.
Conștienți de avantajul fizic pe care îl au, adversarii ne-au acordat ca unică șansă de a ne valorifica vârfurile centrările.
Este clar un capitol la care nu i-am putut depăși pe islandezi și pe norvegieni, dar este un scenariu pe care îl cunoștea orice fan al sportului rege.
În partida contra Islandei am avut o mulțime de lovituri de colț, dar nu am putut fructifica nici una.
Ideea de a ataca poarta adversă cu centrări la colțul scurt, pentru devieri ale atacanților părea una bună, mai ales în partida contra Islandei, dar adversarii ne-au citit planul, iar noi nu am fost capabili să venim cu un alt plan.
Fala noastră ține loc de performanță, pe toate fronturile
Se vorbește despre tinerii extrem de talentați pe care naționala noastră de fotbal îi are la dispoziție, dar este tot mai clar că ne hrănim cu iluzii.
Vorbim de tinerețea jucătoriulor tricolori, dar Norvegia ne-a demonstrat că ne poate “desființa” cu oameni cu vărste mai mici decât cele ale componenților României.
Talent există la jucătorul român, acest lucru este cert.
La grupele de vârstă mică, fotbaliștii români se pot lupta de la egal la egal cu cei din Italia sau Olanda sau alte țări cu mari performanțe fotbalistice.
Ceva se scurtcicuitează în intervalul de vârstă 14 – 16 ani al jucătorilor.
Aici intervine educația fotbalistică, pregătirea jucătorilor pentru partea tactică a jocului, iar aici apar mari carențe.
De fapt, se constată lacune în educarea fotbalistului român.
Este o imagine firească, având în vedere că întreg sistemul educațional românesc rămâne în urma celor din țări civilizate, în mod deosebit la categoria de vârstă menționată mai sus.
Am putea, dacă am lăsa orgoliile nefirești, să luăm exemplul vecinilor maghiari.
Ungaria nu a ars etapele și nu s-a fălit nejustificat cu talentele autohtone, investind în baze moderne de antrenament și de educare a juniorilor.
Iată, după ceva ani de investiții și pregătire, se văd rezultatele: campioana țării vecine este calificată în faza grupelor celei mai importante competiții intercluburi din lume, UEFA Champions League, iar selecționata maghiară dispută un meci deciziv pentru calificarea la EURO, după ce a surclasat Bulgaria la ea acasă.
Dar noi nu vom urma, cel mai probabil, modelul maghiar sau al altor țări cu rezultate notabile în plan sportiv și educațional, în general, aceasta, deoarece noi știm mai bine, fiind cei mai buni, mai frumoși și mai talentați.
În toate domeniile, noi suntem cei mai buni, cât timp stăm izolați, și nu intrăm în competiție cu alții.
Aceasta este mentalitatea ce ar trebui schimbată în educarea sportivilor și a viitoarelor generații din toate domeniile.
