Alegerile prezidențiale din România se apropie cu pași rapizi, iar primul tur, programat pe 4 mai, promite să fie mai tensionat decât un fir de ață întins între două partide. Principalii candidați — George Simion, Crin Antonescu, Nicușor Dan, Victor Ponta și Elena Lasconi — vin fiecare cu propriul bagaj de calcule, compromisuri și, mai nou, fotografii misterioase.
În mijlocul acestui vârtej electoral se află Elena Lasconi, o figură care în decembrie 2024 intrase în turul doi al alegerilor… alegeri care, să ne amintim, au fost anulate. Era, la acel moment, candidata USR și președintele partidului. Acum? A fost practic lăsată pe dinafară, înlocuită în preferințele propriei formațiuni de un alt independent: Nicușor Dan.
Situația ridică o întrebare esențială: cât de moral este ca un partid să-și abandoneze candidatul — și nu orice candidat, ci președintele în exercițiu — de frica unui posibil tur doi cu un extremist? Răspunsul depinde din ce unghi privești.
Dacă pui pe primul loc aritmetica electorală și frica reală că un George Simion ar putea intra în turul doi, atunci decizia USR pare rațională, chiar dacă cinică. Dacă, în schimb, pui în prim-plan coerența internă, loialitatea și meritocrația, atunci decizia pare profund imorală. Lasconi a câștigat sprijinul alegătorilor, a ajuns în turul doi în decembrie și a condus partidul. A fost înlocuită nu pentru că ar fi greșit ceva fundamental, ci pentru că unii strategi au considerat că „altul are șanse mai bune”. Poate că da. Dar câte compromisuri putem accepta în numele „șanselor mai bune”?
Mai ales că lucrurile s-au încins și mai tare în ultimele zile. La o dezbatere televizată, Lasconi l-a întrebat pe Nicușor Dan câte întâlniri a avut cu Florian Coldea, fostul șef adjunct al SRI. Răspunsul a fost unul vag: „o singură dată, acum mulți ani”. Dar aseară, Elena Lasconi a publicat pe rețelele sociale fotografii în care apar Nicușor Dan, Victor Ponta și… însuși Coldea. Nu a spus unde, nu a spus când, nu a spus în ce context.
Răspunsul a fost prompt: Ponta și Dan au spus că pozele sunt falsuri, că totul e o înscenare, ba chiar au depus plângeri penale împotriva Elenei Lasconi. E aici o altă temă importantă — cea a moralității în lupta electorală.
Cât de moral este ca într-o campanie electorală să faci plângere penală unui contracandidat care a publicat niște fotografii despre care, cel mai probabil, credea că sunt reale? Lasconi nu a pretins că le-a făcut, nu a spus că sunt document oficial. Le-a pus pe masă. Dacă e o greșeală, e una politică. Dar penal?
Dacă nu a falsificat ea fotografiile, ci doar le-a primit și a considerat că e dreptul publicului să le vadă, atunci reacția celor doi pare excesivă. Nu suntem, totuși, într-o dictatură unde doar un organ de presă aprobat poate publica informații. Poate părea o întrebare juridică, dar de fapt este una profund morală: cât de jos ești dispus să cobori pentru a elimina un rival electoral? Și dacă faci asta în timp ce clamezi „bună guvernare” și „respect pentru democrație”, nu devine totul o formă de dublu discurs?
Evident, există și o altă întrebare, care poate părea cinică, dar e inevitabilă: a fost această postare un act de curaj sau o încercare disperată de a atrage atenția? Cu un partid care a întors spatele și cu un electorat care pare tot mai polarizat între extreme și calcule reci, Lasconi pare uneori singură împotriva tuturor. Gestul ei poate fi citit și ca un apel la transparență, dar și ca o mișcare de tip „scandal sau moarte politică”.
Dar în acest haos, contează și cifrele. Ultimul sondaj AtlasIntel arată următoarele:
- George Simion: 30,2%
- Crin Antonescu: 24,3%
- Nicușor Dan: 22,4%
- Victor Ponta: 11,3%
- Elena Lasconi: 6,3%
La prima vedere, Lasconi pare scoasă din joc. Dar cifrele pot înșela. Și aici intră în scenă precedentul Călin Georgescu. În decembrie 2024, acesta era creditat în sondaje cu sub 10% — și a ajuns la peste 20% în primul tur. A fost cel mai spectaculos salt electoral recent, și a dus la anularea alegerilor sub suspiciunea unor interferențe externe și nereguli.
Dacă Georgescu a reușit această explozie pe un mesaj naționalist și antisistem, Lasconi ar putea reuși un salt comparabil pe un mesaj invers: integritate, victimă a trădării, outsider forțat de partid. Efectul „subevaluării în sondaje” este real — sondajele telefonice tind să rateze exact acei alegători care nu mai au încredere în nimic și decid pe ultima sută de metri să sancționeze sistemul.
Lasconi are trei atuuri clare care nu apar în sondaje:
- Diaspora — unde e cotată la 9,8%, mai mult decât Crin Antonescu și aproape de Nicușor Dan.
- Simpatia post-trădare — un efect emoțional real, mai ales în rândul alegătorilor urbani și femeilor.
- Mobilizarea tăcută — acel electorat care nu răspunde la chestionare, dar apare la urne când simte că „e nedrept”.
Așadar, trei scenarii:
- Conservator: Lasconi rămâne sub 8%, nu intră în joc.
- Realist pozitiv: urcă la 11–13%, devine o amenințare reală pentru locul trei.
- Surpriză tip Georgescu: fragmentare în zona Dan–Ponta–Antonescu + prezență redusă = Lasconi sare peste 15% și intră în turul doi.
Ce a fost votul pentru Georgescu în decembrie poate fi acum votul pentru Lasconi: o palmă electorală pentru aroganța partidelor care își devorează liderii și impun „viabilitatea” cu forța. Dacă se activează un val de solidaritate în diaspora și în marile orașe, turul doi încă nu e decis.
Așadar, ce șanse mai are Elena Lasconi să intre din nou în turul doi? Răspunsul e complicat. Pe de o parte, ea are în continuare capital de imagine, mai ales printre alegătorii urbani, tineri, anti-sistem. Pe de altă parte, dezbinarea din tabăra reformistă — unde ea și Nicușor Dan pescuiesc în același bazin — reduce semnificativ șansele unei reconfirmări în finală. Dacă votul se rupe între ei doi, Simion poate profita. Sau Ponta.
Paradoxul e că, în goana după „candidatul cel mai viabil”, USR s-ar putea să fi pus în pericol exact ce voia să evite: un tur doi între Dan și un populist. Sau și mai ironic, între Ponta și Simion.
