Prin Ordonanța dată în 26 octombrie 2021, mandatul fostului președinte s-a încheiat.
Nu s-a întâmplat până acum, în istoria de 30 de ani, a instituțiilor democratice, un mai mare abuz de drept, decât cel săvârșit împotriva unei instituții legal constituite.
Ieri, mai mulți angajați au pichetat Parlamentul. Până la haloimisul legislativ, produs de guvern, ICR era în subordinea Senatului.
Biroul Permanent propune un interimar despre care legea de organizare a ICR nu are prevederi. O nouă scrânteală de picior.
Așa după cum am mai scris, Guvernul a emis un ONG care dă peste cap legea de organizare a ICR. Biroul Permanent al Senatului nu a sesizat incapacitatea instituției de a funcționa, după ce mandatul președintelui e expirat. Guvernul, peste capul Parlamentului, a decis în aprilie prelungirea mandatelor lui Mirel Taloș, președinte interimar, a lui Krizbai Béla Dan – vicepreședinte, a lui Alexandru Drăghici – Secretar General, a Anei Ivan – Secretar General Adjunct, a Corinei Încrosnatu – Director General DGPRCI și a lui Andrei Novac – Director Centrul Național al Cărții.
Însă, punctul 6 al Ordonanței buclucașe se bate cap în cap. Demite, dar nu pune nimic în schimb.
Conform legii, doar președintele are dreptul să semneze documentele instituției. Ordonanța lui Cîțu nu are valoare, în condițiile în care e șchioapă și e dusă în cârje.
Nu produce decât efectul trecerii oamenilor prin tunelul groazei. Nu știu dacă mai are cineva chef din ICR de un montagne russe, de tip Disneyland.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Fără mișto, situația e groasă în instituția care are menirea (încă legală) de reprezentare a culturii românești în străinătate.
Mai mulți șefi de reprezentanțe, care nu-și mai pot desfășura activitățile prevăzute de lege, i-au scris președintelui Senatului, Anca Dragu.
Orice european care bate pe la ușile misiunilor diplomatice și caută un expert cultural e ca poștașul din film care nu sună de trei ori.
ICR-ul prizonieri al gardienilor nevăzuți
Prin largile locații din străinătate, plătite de către Ministerul Afacerilor Externe, miroase a pagubă. Nimicul s-a lățit primordial, de parcă balonul de săpun ar putea lua decizii.
În zadar mai caută cineva să salveze regina de pe tabla de șah, regele e mat, iar nebunul a fugit cu regulile jocului.
Niciun Șahinșah n-ar putea lega ce a dezlegat guvernul Cîțu. Încă nu sunt publice numele celor interesați din cabinet să ia prizonieră o instituție nepolitizată până acum.
Dar ce s-a dorit prin imbecila Ordonanță? Preluarea la guvern a ICR din subordinea Parlamentului. Numai că ICR nu e pisică să poată fi mutată și fără coșuleț. Trebuie ca hârtiile de relocare să fie legale. Cine poate să o scoată pe Mademoiselle Pogány de la Philadelphia Museum of Art și să o ducă la Muzeul din Craiova, fără a fi despicat de șuriul prevederilor contractuale?
ICR a realizat, prin Europalia, poate cea mai îndrăzneață încercare de (re)naturalizare română a lui Constantin Brâncuși, printr-o asociație regală din Belgia. Fostei conduceri nu i s-au găsit merite, ci doar vini, că vezi Doamne, Curtea de Conturi a sesizat că asigurările internaționale ale lucrărilor brâncușiene nu s-au supus prevederilor legii achizițiilor publice. De parcă Guggenheim ar trebui să o întrebe și pe Charpatica dacă se bagă în joc.
Ce caută Cotroceniul în povestea asta?
E o bătaie de joc, cât pârtia fără zăpadă a lui Klaus Iohannis, omul care n-a lămurit încă pe nimeni de ce consilierul său Sergiu Nistor și-a băgat nasul în ciorba lui Cîțu.
De partea parlamentară, pace. Și dacă n-o fi cu banat, salariile vor fi la Paștele Cailor. De abia aștept primele procese. Să vedem dacă se prezintă adevăratul prim ministru sau soția sa, dregătoare legislativă!
E un șmen pe acolo. Nu mă prind care-i învârteala. Cică Andrei Novac, directorul interimar de la Centrul Cărții, instituție îndrituită să plătească traducerile operelor românești de valoare, ar fi în bloc start pentru noul post de președinte.
Când a fost adus de prin bazinul lignitului, la recomandarea unui parlamentar ALDE, Novac era necăsătorit. Conform surselor din instituție, a agresat mulți funcționari publici. Pe numele său sunt înregistrate o serie de plângeri la CNCD și la conducerea instituției. Câteva femei sunt disperate de stilul său agresiv și vindicativ. Se îngrozesc ce ar putea face ca șef și mai mare.
După ce a sedus-o pe fiica lui Mihai LUPU, președintele liberal al Consiliului Județean Constanța, a și luat-o de căsătorie, uitând de ALDE s-a transferat în PNL și acum ochește scaunul cel mare, exact ca Prințul luxemburghez, pe Arthur, între ochișori.
Iohannis păstorește o cumetrie liberală
Pentru că un doberman naturalizat și fără educație mușcă și mâna stăpânului, la un moment indefinit, așa și vicarul obsesiilor de mărire, un altfel de Baba Novac, a retezat degetul celui care i-a semnat numirea pe post. Lui celui care a mai picat mai multe examene.
Venit din Oltenia și înzestrat cu tupeu, s-a măritat. Așa se zice în Ardeal când un bărbat se mută în casa socrilor. Păi dacă nu se încuscrea cu președintele CJ Constanța poate nu mai era atât de câinos.
Președintele Iohannis și coaliția de guvernare au câștigat voturile românilor, promițând că vor distruge cuiburile cumetriilor pesediste, dar nu au scos niciun cuvânt despre cum alungă lupii roșii pentru a-i aduce pe cei galbeni.
Poate că unii se uită la Novac, ca la un viitor înscăunat pe jilțul cu brocart al lui Patapievici. Ar fi o premieră mondială faptul ca un acuzat de discriminări să ajungă președinte la o instituție de stat. Poate că doar Ursula van der Leyen, singură și neconsolată, s-ar putea lăsa convinsă de o excepție nupțială. Cine știe?
Vocile lumii
Sidonia Bogdan
publicist
