Timp de aproape doi ani, mulți rectori ai marilor universități de stat din țara noastră s-au plâns că le este dor de studenți și că abia așteaptă să se revină definitiv la cursurile cu predare față în față.
A venit acel moment și vedem că întoarcerea la muncă nu este chiar așa de bine văzută de mulți din comunitatea academică.
Așa că s-a ajuns la scandalul în care unii reprezentanți ai studenților îi cer demisia ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, acuzându-l pe acesta că a decis brusc revenirea la cursurile cu prezență fizică, găsindu-i fără cazare.
În primul rând, există autonomie universitară și niciun ministru nu poate decide modul în care o instituție de învățământ superior își organizează cursurile.
Drept dovadă, încă avem universități mari de stat care continuă în sistem hibrid predarea, mai mult sau mai puțin oficial.
Este adevărat că ministerul ar putea tăia finanțarea pe student, în cazul în care nu recunoaște modalitatea de evaluare a studenților, dar pentru a se ajunge la așa ceva este nevoie de un proces îndelung și dificil.
Practic, nu este altceva decât o manipulare promovată de rectori ai marilor universități de stat care nu sunt pregătite să revină la cursuri serioase.
Așa că studenții nemulțumiți – fie pentru că nu le sunt asigurate condiții, fie doar din lene – au fost îndreptați către ministru.
Pe lângă faptul că se creează o perdea de fum pentru a masca lipsa de pregătire a multor universități pentru revenirea la cursuri, o nouă schimbare de ministru este nocivă pentru întregul sistem.
Cîmpeanu nu a făcut nimic grav, pentru a fi justificată schimbarea sa.
Dacă schimbăm miniștri la distanță de maximum 1,5 – 2 ani, nu vom putea avea niciodată o reformare a sistemului.
Ultimul ministru al Educației care a reușit să ducă un mandat până la capăt a fost Liviu Maior, în anii ’90, iar acest lucru spune multe despre reformarea și predictibilitatea sistemului.
Nu mai sunt locuri în cămine pentru studenți și pentru că au fost primiți refugiați, deși se știa despre revenirea la cursuri clasice.
În schimb, în căminele de protocol ale universităților de stat au rămas tot “pilele”, pe tot parcursul pandemiei.
Universitățile știau că se va reveni la cursuri cu prezență față în față, dar s-au folosit de criza refugiaților pentru a contura o alta, a studenților rămași fără cazare.
De ce nu am avem refugiați cazați în căminele de protocol?
Acolo au stat persoane apreciate de conducerile universităților și în pandemie, când nu se mergea la cursuri.
În plus, se vor putea face oricum și ore online în continuare.
Se susțineau astfel de cursuri și înainte de pandemie, în facultăți.
Urmărește România Liberă pe Facebook și Google News!