Puterea de la Bucureşti, civilă şi cea militară, a decis că sparanghelul necules din Germania şi căpşunile rămase pe holdele spaniole sunt mai importante decât viaţa românilor, în numele cărora a depus, prin reprezentanţi, un jurământ de credinţă.
Iohannis&Orban trimit românii direct în focare
Odată cu decizia cabinetului militaro-crăiesc de a relua zborurile cu muncitori sezonieri spre Germania şi Spania, în primă fază, şi apoi către Italia nevindecată de pandemie, guvernanţii trimit românii direct în focare.
Orice om zdravăn la cap şi umblat pe dincolo ştie că în aceste munci nimeni nu plăteşte nicio asigurare medicală. Zilierii sunt cazaţi în dormitoare bou-vagon, grămadă pe câmp şi sunt puşi să muncească în condiţii inumane, câte zece-douăsprezece ore pe zi. Riscul de epidemie în grup e maximă. Muncitorii agricoli, transhumaţi din slugărnicia puterii de la Bucureşti, vor fi şi mai expuşi infectării. Locuind mai mulţi într-o rulotă sau în containere modulare sunt victime sigure, în caz de existenţă a coronavirusului printre ei.
Muncesc la negru
Codul muncii german nu prevede obligaţia înregistrării contractelor de muncă sezoniere, de mai puţin de trei luni. Poate aşa vă şi explicaţi de ce după trei luni ţăranii trimişi la muncă trebuie să se întoarcă deîndată.
N-a fost bună carantina românească şi izolarea. Iohannis s-a gândit că nu o poate lăsa pe Angela Merkel la greu. Doar n-o să rămână sparanghelul necules din prea multă grijă faţă de om.
Ordonanţa bătăii de joc
Articolul 10.1 din Ordonanța Militară nr. 7 scrie negru pe alb: „Sunt permise zborurile efectuate de toți operatorii aerieni prin curse neregulate (charter) pentru transportul lucrătorilor sezonieri din România către alte state, cu avizul autorităților competente din țara de destinație.” Gubernia vasală şi-a îndeplinit rostul.
Acum un an: DRAGNEA şi Morawiecki provoacă CRIZA SPARANGHELULUI în Germania
Principala virtute a conducătorilor de astăzi ai României e slugărnicia. Tot regimentul de gardă, numit butaforic guvern, s-a pus la dispoziţia arsenalului german şi a încolonatelor vrejuri de căpşuni din câmpiile însorite ale Iberiei. Să nu le putrezească lor rodul, că pe acasă rămân holdele pline de ciulini.
Înainte de a prelua puterea, l-am întrebat pe Ludovic Orban ce e românesc în programul PNL. M-a asigurat că nu trebuie să văd scris, că voi urmări când ajung la guvernare.
Şi acum vedem. Cu ochiul liber. Nu există nicio strategie naţională de salvare prin noi înşine. Brătienii se răscolesc în mormânt.
Tot guvernul e preocupat de cum multinaţionalelor să nu le fie rău. Să nu răcească prin conturi şi nu care cumva stăpânii din vest să facă guturai.
Vocile lumii:
Varujan Vozganian: “Țările dezvoltate ale Europei își amintesc de noi doar când e nevoie de culegători de sparanghel ori de căpșuni. Atâta valorăm pentru ei. Și, judecând după atitudinea autorităților noastre, atâta valorăm și pentru noi.”
România slujirii, bine făcute
Pentru că Iohannis e atent la toate, puterea de la Bucureşti s-a gândit şi la singurătatea bătrânilor din Austria. Cum să rămână neîngrijiţi săracii, când e atâta izolare şi o impusă distanţare socială? Unde nu pot austriecii, pot româncele. Să se apropie, să-i mângâie pe bătrânii lor, să-i spele să-i aşeze la masă. Faptul că vârstincii patriei rămân fără mângâiere asta nu e o crimă de les naţiune?
Acasă sunt holdele pustii. Ţăranilor li s-au închis pieţele în nas. Produsele româneşti rămân pe câmpuri. Restricţiile nu lasă libera circulaţie a mărfurilor. Produsele fermierilor putrezesc prin şoproane. În acelaşi timp, de duşmănie pentru tot ce e românesc, directorii de supermarketuri nu sunt deranjaţi de nicio autoritate să vândă cartofii egiptenilor la preţuri duble decât cei româneşti.
“Nu prea mai suntem pe-aici, ca să fim stăpâni, mai mult suntem prin alte părți, slugi pe la alții”, un şagunist de-a lui Orban
Ieşim din post. Va veni şi vremea când va trebui să fierbeţi o varză luată din hypermarket şi să-i folosiţi frunzele pentru sarmale. Să vedeţi atunci cotoşmănie. Sunt ca de plastic. Şi poate aşa vă veţi gândi că varza românească se-mpute pe câmp.
A venit vreun Consiliu al Concurenţei să verifice cartelizarea unor produse? Nici vorbă.
S-a sesizat vreo autoritate că lipsesc produsele româneşti din supermarketuri? O palidă voce s-a auzit dinspre PSD, dar social-democraţii mai au doar primării şi consilii judeţene. Până şi ei au uitat de Casa de Comerţ Unirea, gândită de Petre Daea ca loc de desfacere a produselor româneşti. Deh, e mai comod să stai la masă cu un şpilcuit de CEO, decât să simţi năduful ţăranului român.
Se schimbă roata lumii şi politicienii noştri sunt legaţi de scaunele ringhişpilurilor.
În tot răul e şi un bine ar zice românul fericit că ia o brumă de bani.
“La urma urmei, câștigăm câteva sute de euro în plus și răcnim: „Noi suntem români, noi suntem români/ noi suntem aici în veci stăpâni!” Numai că nu prea mai suntem pe-aici, ca să fim stăpâni, mai mult suntem prin alte părți, slugi pe la alții.
Și conduși la noi acasă de slugile altora.
Realitatea e că autorităților române puțin le pasă de soarta românilor care se îmbulzesc în chartere să meargă la cules de sparanghel, lor le pasă doar să nu-i supere pe germani. Și pe alții din aceeași ligă.
E scandalos ca faptul că suntem zilierii Europei să fie consfințit prin lege! Și mai vorbim de demnitate și ascultăm imnul național cu program ”, scrie un şagunist, cu doi ani mai mare decât Ludovic Orban, text preluat de pe pagina lui Dan Bunescu, un alt critic business-urilor pe o şapcă.
Într-o Românie normală, sparanghelul ar fi fost cultivat în ţarina noastră şi vândută la preţul corect. La tata în sat, fermierii întorşi din Spania, învăţaţi să cultive mai multe roduri de căpşuni pe an, sunt speriaţi că nu vor avea cui să vândă.
România lucrului bine făcut înseamnă să te pui preş în faţa lui Frau Merkel şi să speli picioarele bătrânilor austrieci. Nu vă e clar? Ne-au făcut mexicanii Europei. Şi încă mai aud aplauzele din noiembrie.
