23.5 C
București
vineri, 17 septembrie 2021

Medicii români, eroi ai ­primului mare război

O parte au fost, ca de obicei, știri false și s-au constituit într-un nou atac la adresa medicilor. Salvarea actorului a dovedit faptul că lucrurile nu sunt chiar atât de „negre“ cum insistă să le înfățișeze pescuitorii în ape tulburi, din ce în ce mai vocali. Îndrăgitul actor a fost resuscitat cu succes și nu a fost operat de un medic rezident, ci de un medic primar (cea mai înaltă categorie profesională), și toate protocoalele spitalului au fost respectate. Sistemul a funcționat, medicii și-au făcut datoria. Iar sistemul de sănătate funcționează, cu bunele și relele sale, de exact 100 de ani!

Remember cu onoare

Au trecut, iată, 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial și desăvârșirea unirii românilor. Este un extraordinar prilej de comemorare și de celebrare totodată. Iar din panopticul celor care s-au jertfit pentru noi nu pot lipsi medicii și ajutoarele lor prețioase, personalul medical. Jertfa a fost grea și în cazul medicilor. Din 2.800 de medici care au luat parte la război, 400 și-au pierdut viața.

Au căzut, de asemenea, peste 2.400 de sanitari români. Unii au pierit pe front, alții au căzut victime epidemiilor de holeră sau de tifos. Dar trebuie știut faptul că întreg corpul medical și-a făcut datoria în tranșee, pe ambulanțe, în triaje de gări, în barăci improvizate sau în unitățile sanitare din spatele frontului. Pentru că au ocupat locul al doilea în categoria pierderilor, după militarii infanteriști (raportat la mărimea unității), Regele Ferdinand a acordat corpului medical dreptul de a purta insigna „armă combatantă“.

Organizarea sistemului sanitar

Într-o lucrare demnă de toată aprecierea, prof. dr. V. Sârbu face un efort de colectare a datelor și de informare asupra celor petrecute în anii aceia cu medicina românească. Unul dintre lucrurile extrem de interesante este legat de Sistemul Sanitar Românesc. Practic, înainte de război acesta era foarte slab dezvoltat.

Dezvoltarea acestui sistem se datorează doctorului Constantin Angelescu. Acesta, școlit la Paris, fusese ministru al Lucrărilor Publice. La 4 ianuarie 1914, pentru că ne pregăteam de război, a primit sarcina să construiască, de la zero, un sistem sanitar cu aplicabilitate militară. În aproape trei ani, a clădit Serviciul Sanitar al Armatei.

Într-un articol pe care l-am găsit în revista „Timpul“ am citit următoarele cuvinte ale doctorului Constantin Angelescu, despre care se spune că respecta și admira mult haina militară: „Eu ­să-mi fac datoria și s-o fac fără discuție“. Iar un coleg de-al său reflecta la rostul prezenței lor pe front: „Ce fac medicii la războiul acesta? (…) Eram puși să culegem roadele tranșeelor. Să scoatem din trupurile sfâșiate de grenade și obuze, din carnea amestecată cu țărâna și glodul șanțurilor, altă viață, bună pentru alte șanțuri“.

Au fost medici eroi și ne vom aminti întotdeauna de ei!

Nu încap într-un articol de ziar numele medicilor care și-au dat viața pentru țară atunci. Dar două nume tot voi aminti!

Doctorul Victor Anastasiu. A fost pilot de avion în război. Apoi a organizat, ca medic-șef, primul spital al Aviației române la Tecuci. Apreciat de Regina Maria, a fost decorat cu „Steaua României“, Ordinul „Regina Maria“, Ordinul „Coroana României“ și „Virtutea Militară“.

Marele poet Vasile Voiculescu era medic de profesie. Tată a cinci copii, a fost medic pe front și a condus un spital mobil. A muncit neîncetat, nici chiar tifosul nu a putut să-l înde­părteze de misiunea pe care și-a asumat-o. A fost decorat cu „Steaua României cu ­spade“.

Memoria medicilor și a sanitarilor care au murit în timpul Primului Război Mondial este onorată de foarte mult timp în România. Toată lumea știe Monumentul Eroilor Sanitari din Piața Operei din București. De aici vine și numele stației de metrou – Eroilor. Monumentul a fost realizat în 1932 și este închinat memoriei medicilor, sanitarilor, surorilor voluntare care au salvat vieți în timpul acelui cumplit război. Pentru cei care nu știu, monumentul a fost ridicat în perioada în care primar al Bucureștilor era Dem. I. Dobrescu.

Revenind la ziua de azi și la evenimentele de la Craiova, nu pot decât să spun că, așa huliți cum sunt de unii oameni, medicii români au fost întotdeauna la datorie. Iar eu unul, ca medic neurochirurg și profesor, mă înclin, cu respect, în fața ­profesionalismului și dăruirii acestora! Iar de 1 Decembrie 2018 voi depune o coroană de flori la ­Monumentul Eroilor Sanitari. Așa se ­cuvine!  

Alexandru Vlad Ciurea
Profesor Doctor Alexandru-Vlad Ciurea este un neurochirurg român. A înființat Departamentul de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic „Bagdasar-Arseni”, a condus și a fost implicat în aproape 20 proiecte de cercetare naționale și internaționale. Profesor universitar de neurochirurgie la Universitatea de Medicina și Farmacie „Carol Davila”, din București, conducător de doctorat. A realizat peste 23.000 de mii de operații pe creier, din care jumătate la copii. A fost președintele Societății de Neurochirurgie din România 8 ani (două mandate). Face parte din boardul revistei internaționale „World Neurosurgery”. A publicat 33 de cărți, cea mai importantă fiind „Tratatul de Neurochirurgie”. Din 2009 este cercetător Științific Gradul I.Între 1999 și 2011 și, ulterior, din 2014 până în prezent, este Președintele Comisiei Naționale de Neurochirurgie a Ministerului Sănătății, rol în care a fost responsabil cu realizarea Curiculei Naționale de Neurochirurgie și crearea specializării "Neurochirurgie Pediatrică". Este autor și contributor România Liberă din anul 2017.
Ultima oră
Pe aceeași temă