Europa Centrală și de Est înghite mitul superiorității militare rusești- și asta îi face vulnerabili

^{Peter Kreko, director al Institutului Capitalului Politic, Senior Fellow al CEPA}

^{Daniel Milo, consilier principal la GLOBSEC}

La treizeci de ani de la căderea Uniunii Sovietice și de la nașterea libertății democratice în Europa Centrală și de Est, spectrul unui vecin agresiv, în Rusia, se profilează din nou în mare parte din regiune.

Recenta concentrare a unităților armatei ruse lângă granița ucraineană și transferul echipamentului militar rus către frontierele statelor membre ale Uniunii Europene, Estonia și Letonia, au adus o condamnare internațională puternică din partea comunității internaționale – cu SUA, Marea Britanie, Franța, Germania și NATO exprimând sprijinul pentru integritatea teritorială a statelor afectate.

Dar ar fi o mare greșeală să presupunem că o manifestare publică a forței de către puterile occidentale este suficientă pentru a convinge popoarele din Europa Centrală și de Est, o regiune odată cuprinsă de stăpânirea comunistă, de superioritatea lor militară asupra Rusiei. Un sondaj major, publicat săptămâna trecută de GLOBSEC, a constatat că cetățenii din aceste țări învecinate au mai multe șanse decât să vadă Rusia drept o victimă a mașinațiunilor occidentale decât ca principală putere militară mondială.

Aceste descoperiri extraordinare rezultă dintr-o schimbare a strategiei Kremlinului. Acumularea militară a Moscovei este împachetată cu o rotație complet diferită de mass-media rusească finanțată de stat și de reprezentanții săi locali din regiune. Linia oficială de la Kremlin este că Rusia încearcă să se protejeze pe ea însăși și enclavele de limbă rusă din zonă, inclusiv regiunile separatiste nerecunoscute din Republica Populară Donetsk și Republica Populară Lughansk, care, susține ea, se confruntă cu atacul iminent al forțelor rebele susținut de SUA și NATO.

Ucraina de Est este emblematică a conflictului din secolul XXI și a modurilor în care conduita războiului s-a schimbat dramatic. Abordarea războiului hibrid, care a devenit noua normă, consideră că utilizarea forțelor convenționale este un ultim pas precedat de campanii de informare, atacuri cibernetice, amenințări militare, măsuri economice și sprijin pentru forțe neregulate.

Domeniul informațional devine primul câmp de luptă și o componentă crucială a proiecției forței pe acest fundal. Rusia, susținută de experiența sa de zeci de ani în urmărirea „măsurilor active”, s-a concentrat în special pe dezvoltarea capacităților sale de a modela narațiunile și de a exercita influență în infosferă.

Sondajul GLOBSEC și raportul său dezvăluie succesul incredibil al acestei strategii, în ciuda istoriei întunecate a Rusiei în ceea ce privește țările care fac acum parte din Europa Centrală și Balcanii de Vest. În primul rând, sondajul a constatat că multe dintre aceste societăți au acum mai multă înclinație să accepte narațiuni pro-ruse și să vadă aliații tradiționali, cum ar fi NATO, ca agresori în regiune. De asemenea, arată că, în ciuda activităților recente ale Rusiei – inclusiv staționarea a 110.000 de soldați la granița ucraineană și expulzarea unei serii de diplomați internaționali de la Moscova – doar 25% dintre respondenți se simt „amenințați” de fostul lor ocupant.

Revelația recentă a faptului că aceiași agenți ruși ai GRU care au fost implicați în atacul de la Salisbury novichok au fost, de asemenea, în spatele exploziei unui depozit de arme din Republica Cehă, dezvăluie activitățile nefaste ale Rusiei în interiorul și atitudinea față de țările pe care le ocupa anterior.

La un nivel mai amănunțit, sondajul a constatat că în țări precum Serbia, Bulgaria și Slovacia, rămâne un punct soft pentru Rusia cu o dorință de a accepta narațiuni rusești pe teme istorice și contemporane. În timp ce, în altă parte, în Polonia și România există încă o rezistență la aceste strategii, amintirile istorice și dinamica geopolitică modelând atitudinile publice.

Totuși, ceea ce este frapant este o dihotomie în unele țări între atitudinile publice și politica guvernamentală. Ungaria exemplifică această prăpastie, guvernul urmărind o abordare cooperativă și favorabilă față de Rusia, deși populația este în mare măsură rezistentă la influența Moscovei. Datele, și aici, arată că percepțiile asupra influenței și puterii economice rusești sunt supraestimate de societatea maghiară: majoritatea maghiarilor privesc NATO într-o lumină favorabilă și văd Rusia ca o forță exagerată în regiune. O imagine inversă este evidentă în Bulgaria, care a văzut publicul exprimând atitudini favorabile față de Rusia pe fondul relațiilor politice înghețate marcate de expulzarea recentă a diplomaților ruși din țară.

 
Institutul Political Capital a etichetat acest fenomen, dezvăluit în sondajele anterioare, drept „Mistificarea” Rusiei.

 
Ținând cont de faptul că SUA depășește Rusia cu un factor de zece la cheltuielile pentru armată, este remarcabil să constatăm că șapte din cele nouă țări chestionate în Europa Centrală și de Est văd Rusia, mai degrabă decât SUA, ca fiind puterea militară principală a lumii.
 
Aceasta este o poziție care se potrivește bine cu Moscova și obiectivele sale de politică externă, deoarece încearcă să valorifice o alianță occidentală fracturată, prin propunerea unor parteneriate militare alternative pentru cei din regiune. De asemenea, îngreunează liderii politici să reziste Moscovei dacă publicul lor crede că organizațiile, precum NATO, sunt sortite eșecului.
 
Această mistificare a puterii rusești este un atu fierbinte care poate fi mânuit de Kremlin. Percepțiile contează în influențarea atât a elitei publice, cât și a celor politice, subliniind necesitatea de a lua în serios amenințarea. SUA și Occidentul sunt percepute ca fiind slabe de mulți din regiune și, dacă această problemă nu este abordată în mod adecvat, riscă să devină o profeție care se împlinește.