Dictatura panicii

A doua zi după anunțul alegerii lui Donald Trump, pentru al doilea său mandat prezidențial, o treime dintre apelurile telefonice care sunt primite zilnic din toată Norvegia la un număr public, pentru cazurile de anxietate și depresie, au avut ca motiv revenirea lui Trump la Casa Albă.

Pe lângă cei care au sunat pentru că au crezut că l-au văzut pe dracu` pe acoperiș sau pe casa scărilor, plus cazurile clinice obișnuite, au fost și cei care au intrat în stări emoționale necontrolate de teama viitorului politic al lumii.  

Pentru a se ajunge la asemenea situații deplasate e nevoie de două elemente: propagandă isterică de-o parte, analfabetism de masă de cealaltă parte. În România trăim deja momente de acest gen. Vedem propaganda isterică a sistemului soroșist, care s-a consolidat în 35 de ani și care nu vrea să-și piardă privilegiile, îndreptată asupra unei mase ignorante. Până și cei care mai știu câte ceva istorie pot claca emoțional  sub acest asalt propagandistic. Dar ce faci atunci când poți fi speriat ca un copil cu orice babau din istorie. În momentul în care nu știi nici măcar în mare niște lucruri despre Mișcarea Legionară, din toate unghiurile nu doar dintr-o parte, poți fi speriat ca un țânc de adulții manipulatori. Pentru a face o analiză comparativă trebuie să cunoști ambii poli, altfel raportarea la unul dintre elemente va fi ratată și odată cu ea întreaga analiză. Și atunci vor veni alții să construiască fals acea legătură pentru tine.

Unul dintre candidați este învârtit pe roata propagandei isterice în toate colțurile politice și istorice. E trimis în orice perioadă neagră a istoriei, asociat demonologic cu tot ce e clasificat ca răul suprem al istoriei. Sunt mulți care nu mai urmăresc ce spune acest om în interviurile de campanie în care contrazice toate vinile anticipate care i se pun în cârcă. Aceasta este o metodă stalinistă de proces în care acuzatul nu poate avea niciodată dreptate. Bolșevicii au întors arta sofisticată al lui Schopenhauer ”de-a avea întotdeauna dreptate” la  faptul  brutal de-a nu i se permite acuzatului să aibă nici un gram de dreptate. Tot ce spune acesta este fals, iar atunci când spune unele lucruri adevărate le spune ca să ascundă altele false, tot ce face acuzatul e lipsit de onestitate. Neomarxiștii sunt urmașii bolșevicilor nu doar pe line ideologică ci și pe linie metodologică. Revenirea lor la putere s-a petrecut prin lovitura de stat din 1989, când tabăra internaționalist comunistă a învins-o cu sprijin extern pe cea naționalist comunistă. În felul acesta au apărut după 1990 urmașii sau chiar supraviețuitorii instalării bolșevismului în România, iar tot atunci sosea în România primul mare investitor străin, George Soroș, care urma să dezvolte o rețea uriașă numită societatea civilă. O mare parte din mass media, universități, edituri de carte, se vor construi pe pilonii soroșiști. Sume imense vor curge pentru a alimenta misiunea antiromânească, istorici la comandă vor denigra orice lumină istorică națională, totul pentru a dezvolta un complex de inferioritate de care nu se va scăpa ușor în viitor. În vremurile noastre mai puțin intelectuale au fost cooptați și influenceri, dintre care cel mai eficace se dovedește a fi măscăriciul agresiv. Această tipologie pătrunde cel mai bine în mentalul colectiv pentru că generează două stări emoționale necontrolate, râsul isteric și nervozitatea extremă, furia publică împotriva unui dușman iminent.  

Strategia de-a dezbina un neam prin intermediul trădătorilor este luată în râs astăzi de analfabeții cărora li s-a dat pe post de replică prin care să-și mascheze neștiința, eternul clișeu al teoriei conspirației. Iată ce spunea unul dintre cei mai mari oameni de stat din istoria Europei, în secolul XIX, ”cancelarul de fier”, Otto von Bismarck:   

”Forța Rusiei poate fi pusă în pericol doar prin separarea de Ucraina. Cei care doresc să se întâmple acest lucru nu trebuie doar să le separe, ci trebuie să pună Ucraina împotriva Rusiei, să asmută una împotriva celeilalte cele două părți ale aceluiași popor și să asiste la spectacolul fratelui care-și ucide fratele. Pentru a realiza aceste lucruri, ei trebuie să identifice și să instruiască trădători în sânul elitei naționale și, cu ajutorul lor, să schimbe conștiința unei părți a poporului, astfel încât aceasta să deteste tot ce este rusesc, să-și deteste propria  stirpe, fără ca măcar să-și dea seama. Restul va face timpul.”

Vedem după un secol și ceva ce se întâmplă în Ucraina și avem impresia că vorbele lui Bismarck au fost spuse ieri. Nu altceva a făcut rețeaua Soroș în România, din fericire fără consecințe dramatice până în prezent. A construit o divizie de mercenari de elită care a tras în popor pentru a crea dezbinare, învrăjbire și slăbirea forței naționale. După ce au sărăcit și umilit un popor întreg acum caută să-i inducă frica de libertate și de demnitate. Acțiunile sunt vizibile chiar dacă uneori intențiile sunt mascate după o ie sau după un tricolor fluturat de 1 decembrie. Toți acești globaliști ne spun că vor binele României, în timp ce acționează pentru ”deromânizarea României” de care vorbea Adrian Păunescu. O Românie rămasă doar cu numele firmei și cu depozitele goale. Tot așa numai ei progresiștii pot fi democrați și buni europeni, de parcă ei ar fi fondatorii democrației ateniene. De fapt sunt lupi în blană de oaie care n-au nimic democratic în ei; cine nu e cu ei, e împotriva democrației.

Nu doar că suveranismul nu reprezintă un pericol pentru România, ci dimpotrivă există șansa consolidării relației cu SUA, cea care conduce atât NATO cât și UE, în pofida cârcotelilor unor lideri europeni aflați în contratimp cu istoria.