Uniunea Europeană se concentrează pe amenințările externe la adresa democrației: dezinformare, autoritarism, interferență străină. Cu toate acestea, continuă să ignore o vulnerabilitate internă majoră — una pe care actorii anti-democratici au înțeles-o și exploatat-o de ani de zile — situația Uniunii în ceea ce privește incluziunea și drepturile minorităților.
Romii, cea mai mare minoritate etnică din Europa, continuă să se confrunte cu excluderea sistematică. În Italia, peste 15.000 de romi trăiesc în locuințe neoficiale, vulnerabile la evacuări forțate. În Slovacia, un sistem educațional descris ca fiind de tip apartheid împinge copiii romi spre sărăcie. Și Ungaria a fost avertizată în legătură cu discriminarea romilor în școli. Între timp, un sondaj realizat de Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a arătat că, în 2021, 33% dintre romi s-au simțit discriminați din cauza etniei lor atunci când își căutau un loc de muncă.
Această excludere nu este doar o problemă morală; este și o greșeală politică.
În țări precum Bulgaria, Slovacia și România, există milioane de alegători romi. Sunt tineri, în creștere și dispuși să participe în politică. Dar sunt constant vizați pentru cumpărarea voturilor, manipulare digitală și neglijare sistemică. La ultimele alegeri din Bulgaria, aproape jumătate din cele 11,5% voturi ale partidului DPS-New Beginning au provenit din comunitatea romă. Acest sprijin a fost în mare parte obținut prin constrângere și cumpărare de voturi, exploatând vulnerabilitățile economice ale romilor.
Între timp, partidele de extremă dreapta adoptă un discurs anti-romi pentru a polariza electoratul și a crește participarea la vot. În Slovacia, grupările extremiste acuză comunitățile rome de sărăcie și criminalitate pentru a stârni frica și a mobiliza alegătorii non-romi. Aceste atacuri, deloc izolate, polarizează societatea, distrag atenția de la problemele structurale și creează un teren de testare pentru tactici anti-democratice mai largi — ceva ce forțele așa-zis pro-democratice ale Europei au permis să se întâmple.
În România, ultranaționaliști precum Călin Georgescu exploatează sentimentele anti-romi pentru a-și promova agendele politice. Prin transformarea comunității rome în țap ispășitor, acești actori adâncesc diviziunile sociale și subminează încrederea în instituțiile democratice. Astfel de tactici nu doar marginalizează romii, ci și destabilizează structura democratică a întregii națiuni.
Datele sunt clare — și incriminatoare
Unii ar putea numi această situație o lipsă de implicare din partea romilor. Dar nu este așa. Este o privare de drepturi structurată. În Italia, 96% dintre romi declară că vor vota. În România, 81%. În Bulgaria, participarea scade la 52% — nu din apatie, ci din cauza barierelor preexistente, intimidării și manipulării. Atunci când partidele politice iau legătura cu alegătorii romi, probabilitatea ca aceștia să voteze crește cu până la 80%, conform datelor oferite de Roma for Democracy. Nu e deloc surprinzător, având în vedere că sprijinul romilor pentru guvernarea democratică și participarea instituțională depășește constant cel al alegătorilor non-romi. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor, partidele mainstream rareori se implică — decât pentru a obține voturi prin constrângere. Romii nu sunt inaccesibili. Sunt ignorați — până când extrema dreaptă vine la ușă.
Romii sunt motorul schimbării
În toată Europa, organizațiile rome fac ceea ce instituțiile naționale nu reușesc: apără alegerile, instruiesc candidați, construiesc platforme civice și consolidează încrederea în procesul democratic de jos în sus. Ele derulează campanii de protecție a votului în comunități cu risc ridicat, lansează inițiative civice conduse de romi cu responsabilitate reală, construiesc media independentă pentru a combate dezinformarea, pregătesc candidați romi credibili — nu doar simbolici — și investesc în antreprenoriat, educație și strategie culturală ca piloni ai participării politice.
Rezultatele sunt vizibile. Eforturile Roma for Democracy de monitorizare a proceselor electorale în Bulgaria au dus la o creștere semnificativă a participării la vot în municipiile țintite. Atât în alegerile din octombrie 2022, cât și în cele din aprilie 2023, zonele vizate au înregistrat o prezență mai mare la vot în rândul romilor comparativ cu zonele nevizate: 22% și 36%, respectiv, față de 18% și 22% în zonele nevizate. Campaniile de împuternicire a alegătorilor și de integritate electorală au avut efecte similare în alte părți; în Slovacia, România, Macedonia de Nord și Italia, participarea romilor a crescut de la 15% la 25%.
Organizațiile locale conduse de romi din Macedonia de Nord au obținut transparență bugetară, acces la educație și locuințe decente prin blocuri de votanți și prin candidaturi în alegerile municipale. În Ungaria, consilierii romi aleși local au reușit să redirecționeze resurse către școli și infrastructură în cartierele segregate. În Bulgaria, investiții și sprijin tehnic de 50.000 € au permis primarilor și consilierilor romi să obțină peste 7,5 milioane € pentru dezvoltarea infrastructurii în comunități extrem de defavorizate. La fel, în Slovacia, 120.000 € au deblocat peste 15 milioane € în fonduri publice pentru municipalități cu majoritate romă — obținute prin negociere, nu prin dependență.
Totodată, platforme precum Roma News combat dezinformarea și amplifică vocile romilor. Aceasta nu este o mișcare în formare. Ea este deja în desfășurare. Dar rămâne nefinanțată, exclusă din cadrele menite să „protejeze democrația europeană.” Problema nu este lipsa de pregătire a romilor. Problema este refuzul Europei de a se implica.
De ce avem nevoie de investiții strategice
În loc să sprijine schimbarea politică reală de la firul ierbii, instituțiile UE finanțează o performanță: o „industrie a incluziunii romilor” controlată strict — un ecosistem care produce rapoarte, organizează dialoguri și întărește narațiuni care liniștesc instituțiile, în timp ce situația din teren se deteriorează. Aceasta absoarbe bugete fără a livra reprezentare politică sau responsabilitate democratică.
Pentru o comunitate UE cu adevărat reprezentativă, națiunile europene trebuie să investească în responsabilitate politică pentru romi — în securitate electorală, echitate instituțională și reziliență democratică. Finanțarea trebuie direcționată către instituții conduse de romi, care ancorează participarea politică la nivel local. Guvernele trebuie, de asemenea, să impună monitorizare independentă strictă în zonele cu risc ridicat, pentru a reduce cumpărarea voturilor și constrângerea.
De asemenea, susținem extinderea inițiativelor precum Planul de Acțiune pentru Democrația Europeană, pentru a include programe de alfabetizare digitală și implicare civică adaptate pentru grupurile marginalizate, oferindu-le instrumentele necesare pentru a recunoaște și a rezista tacticilor manipulative. Esențial, respectarea statului de drept și a drepturilor minorităților trebuie să fie condiții prealabile pentru finanțarea UE. Doar atunci Uniunea Europeană va putea aborda cu credibilitate Scutul European pentru Democrație și va putea rezista destabilizării interne.
Niciun sistem nu este rezilient atunci când 12 milioane de oameni sunt guvernați fără reprezentare. Și nicio uniune nu este sigură atunci când excluderea devine normă.
