12.2 C
București
miercuri, 29 septembrie 2021

Cocoșul galic și-a pierdut ciuful la București

Kylian Mbappé, un fotbalist de 160 de milioane de Euro, a ratat ultimul penalty, permițând calificarea neașteptată a echipei naționale a țării cantoanelor în sferturi de finală. Elveția a câștigat cu 5-4, într-unul dintre cele mai spectaculoase meciuri din actualul campionat European de fotbal.

25.000 de suporteri pe Arena Națională. 25.000 de vaccinați au asistat la un regal fotbalistic. Un meci de zile mari, desfășurat pe Arena Națională din București. De povestit la nepoți, cum aveam noi să spunem în anii când băteam Anglia și Italia, la pas, cu echipa noastră națională.

Franța – Elveția 3-3 (0-1), după  96 de minute

După terminarea celor 96 de minute de joc, scorul partidei Franța – Elveția a fost 3-3 (0-1). Deși sfertul academic a fost net în avantajul cocoșului galic, bosniacul Seferović s-a înălțat precum Karadžić în fața sârbilor, în războiul de independență, și a marcat sec cu capul. 1-0. Era doar minutul 15 din prima rundă. În restul timpului, francezii au frecat-o la mijlocul terenului. Elvețienii au plecat astfel la pauză, la vestiare, cu un nesperat avantaj.

La reluare, francezii păreau să fie mai deciși să atace Bastilia lor, a neutrilor, care din Monte Veritas și-au făcut un antebrand progresist.

Zuber a trecut ață pe flancul stâng, l-a driblat șmecherește pe Varane, aflat cu ochii pe după plopi. De ciudă l-a agățat și a comis fault la limita careului de 16 metri. Arbitrul nu erea hotărât. A consultat aproape un secol VAR-ul, acea piedică electronică din calea uitării. Comitetul digital a decis: Penalty. Ricardo Rodriguez, cu ciuful la altitudine, de se simțeau și coțofenele din Vatra Luminoasă stânjenite, a tras. Așa să fie tras. Portarul francezilor, Lloris, a anticipat colțul și a reușit să limiteze cota de dezastru prestabilită.

Ar fi putut fi 2-0 pentru Elveția, o echipă țeapănă și bine coagulată, nu ca naționala lui Rădoi, pierdută prin zăvoi, în căutare de grauri și de turturele.

N-a fost să fie!

Benzema a marcat, Mbappé și-a făcut pasiențe

Franța a prins vicleșug. Elveția era un pic derutată, cu gândul la ce ar fi putut să fie. Pe Mbappé îl aștepta și Moara Vlăsiei și tot nu contenea să atace poarta dinspre Pantelimon.

Auzind parcă murmurul din tribune, spectatorii mustind de poftă de goluri, idolul peluzei, Mbappé, și-a făcut doar pasiențe pe teren.

Fie ca numele golului să fie lăudat, Karim Benzema a reușit în sfârșit egalarea. A trecut printre doi apărători elvețieni, așa cum am trecut eu în Palatalul pontifical, printre gardienii tot elvețieni, prezentând invitația. Mie mi s-a părut că fundașilor li s-au înmuiat genunchii, doar când l-au văzut în preajma lor pe magnificul, unicul și intangibilul vrăjitor, poreclit Coco.   

Cocoșul a mai trâmbițat o goarnă. Era minutul 57. Și-a reluat lupta cu niște împielițați ai condiției veșnice de neutralitate, cu pretenții de victorioși.

Simțindu-l cu poftă de poartă, Griezmann i-a plasat aceluiași Benzema mingea pe cap. O formalitate pentru starul de sute de milioane. 1-2. Și eram în minutul 59.

După un țacapa la mijloc de drum, care a durat vreun sfert de oră, Pogba a înscris un gol – generic de film: “mamă, când cresc mare, mă fac fotbalist” – cu un șut puternic de la mare distanță. Un artist de mare rasă. Ne-am spus noi, neutrii pentru fotbalul de mare performanță. Am dat jos pălăria prea curând. Am zis că totul e jucat în acel moment.

Un bosniac a bătut la poarta Regelui

desen realizat de Ștefan Popa Popa’S

Plictisit și poate de ciudă că a trebuit să vină până la București, starul francez Mbappé l-a deschis în propriul careu pe același bosniac, atent ca urechea soacrei, Seferović, care n-a avut altă alternativă decât să-l pună în genunchi pe Lloris, portarul francezilor, cel ce nu visa că pestedoar  o jumătate de oră va deveni din om neom. Minutul 81. 2-3. Și meciul se rejuca. Nouă minute de forcing spațial (mă întrebam cum de elvețienii se găseau atât de ușor unul pe altul, iar tricolorii s-ar fi împiedicat de enșpe ori până la poartă). Elveția a insistat cu tupeu. Mă și miram de unde atâta aroganță pe o echipă de naturalizați, purtând simbria cantoanelor, plictisite de prea pline averi.

Și era minutul 85. Vârful albaștrilor, Mario Gavranović, un croat din părinți naturalizați, născut pe vremea când noi căutam revoluții, adică în 1989, a reușit să înscrie, dar reușita s-a a fost doar în sufletele celor 1.500 de rozalii din tribune, mă refer la suporterii elvețieni. Gol anulat pentru poziție de offside. Just. Și meciul s-a reluat, precum Pacea de la Westfalia, cu împăcarea dintre reformați și catolici, mai catolici decât Papa. Dar aici erau neutraliștii contra cocoșului galic, prea adormit cu zestrea de titluri mondiale.

Ce a urmat se pare, a rămas de minune. Nesocoata de acasă nu s-a potrivit cu tâgul Bucureștiului.

Parcă zbura podul Mostar. O scenă de film

Același Mario Gavranović a înscris, precum grenadele unchilor săi în podul de la Mostar, pe vremea când doar visa că burta mamei va fi încă o dată minge. 3-3 în minutul 90. Tribunele au simțit pulsul la infinit. Dacă ar mai fi trăit Nea Ioan (Chirilă) ar fi răsucit fusele orale în micro-pauza de două țigări.

Cele două reprize scurte care au urmat nu prevesteau egalitatea din final. Elvețienii au spus că pe holda lor nu se trece. Și nici cocoșul galic nu s-a prea scremut.

Învins de propriul orgoliu, măreața pasăre de legendă s-a lăsat mai moale pentru prelungiri.

Când idolul dezumflă mingea și adoarme galeria

În somnul lui de pe teren, Mbappé a mai fost lovit de două ori cu mingea în cap. Dar nu s-a trezit.

La loviturile de departajare, în primele patru runde, nu s-a decis nimic. Fiecare echipă și-a marcat porția de gol. A trebuit să ajungă scorul meciului Franța – Elveția la  4-5, pentru ca ilustrul visător de lume nouă, Mbappé, să rateze copilărește, închizând ciocul cocoșului galic pentru încă patru ani.

N-a fost să fie! Elveția va pleca să se distreze cu sirenele, la Copenhaga.

 

 

Vocile lumii

Yannis Sommer

Portarul Elveției

“Am avut o perioadă în a doua repriza când eram la pământ, Franța a înscris două goluri, dar după asta am văzut că probabil ei au crezut că au câștigat meciul, și am avut această senzație, ne-am uitat la toți și ne-am spus: ‘Acum este momentul!’”, a recunoscut, Yannis Sommer, eroul partidei de la București.

Marius Ghilezan
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a desconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Ultima oră
Pe aceeași temă