În fiecare dimineață, în drumul meu de acasă spre Spitalul Clinic Sanador, trec prin Piața Victoriei. De regulă, traversez, la volan, această piață emblematică, înainte de ora 7 dimineața. Pentru cine nu știe, mai multe străzi principale se întretaie aici, sunt mai multe semafoare și treceri de pietoni. Locul este ținut curat, suntem în fața clădirii Guvernului, iar la acea oră matinală străzile încă nu sunt sufocate de traficul intens al Capitalei. (Este minunat!)
Aproape în fiecare dimineață, deși traficul este lejer, observ un lucru care mă îngrijorează: culoarea roșie a semaforului nu este respectată. De ce mulți șoferi, motocicliști, bicicliști și chiar și pietoni forțează trecerea pe roșu. Iar mulți dintre cei care așteaptă totuși schimbarea culorii semaforului, atunci când aceasta se produce, claxonează insistent.
Sunt de acord cu faptul că viteza este tot mai importantă în zilele noastre. Tehnologiile au scurtat spațiul și timpul, oamenii se mișcă în viteză, destinația trebuie adusă repede cât mai aproape. Dar merită, oare, să îți pui viața în pericol pentru câteva minute câștigate în trafic?
Înțeleg că poate părea contraproductiv ca într-o intersecție liberă să aștepți schimbarea culorii semaforului din roșu în verde și apoi să pornești autoturismul. Sau să te lansezi în traversare. Poate unii dintre acești „curajoși” se simt bine încălcând o regulă. Poate altora nu le pasă. Dar respectarea unui ansamblu de legi și reguli de comportament nu ține de grabă, curaj sau viteză, ci de gradul de civilizație.
România este țara cu cele mai multe decese în accidente rutiere din Europa.
Iată cifrele furnizate de un raport al Uniunii Europene. Cifre mai mult decât grăitoare. În anul 2021, în România au fost înregistrate 93 de decese la un milion de locuitori. În 2020, în pandemie, cifra a fost de 85 de decese la un milion de locuitori, iar înainte de pandemie de 96 de decese la un milion de locuitori. Se pare că scăderea apărută în timpul pandemiei a fost urmarea reducerii traficului din cauza restricțiilor.
Cu aceste cifre ne situăm pe primul loc în Europa civilizată. După noi se află Bulgaria, cu 81 de decese la un milion de locuitori, apoi Letonia, cu 78, și Croația, cu 72.
Există țări aflate la capătul opus al acestui clasament tragic. Cea mai scăzută rată a mortalității este înregistrată în Norvegia, cu 16 decese la un milion de locuitori, urmată de Malta, cu 17 și Suedia, cu 18.
Diferențele ar trebui să ne dea de gândit. Cifrele acestea sunt extrem de greu de contestat din simplul motiv că reprezintă calcule care respectă proporțiile. Nu are legătură cu numărul de autoturisme sau cu dimensiunea populației.
În timp ce noi, după pandemie, am revenit aproape la același număr de decese în accidente rutiere, media acestor nenorociri a scăzut în Uniunea Europeană cu 36% în ultimii 10 ani.
O statistică și mai interesantă arată că 75% dintre accidentele rutiere din România se întâmplă ziua, pe drumuri bune și pe vreme bună.
Am auzit foarte multe motive care ar sta la baza acestor statistici tragice din țara noastră. Sărăcia, care ne face să cumpărăm autoturisme vechi din Occident. Starea deficitară a infrastructurii. Cazurile de corupție în acordarea permiselor de conducere. Îmbogățirile rapide ale unor oameni cu mai puțină știință de carte care i-au făcut să cumpere autoturisme puternice și foarte rapide, pentru care este nevoie de experiență la volan.
Cred că aceste motive și, cu siguranță mai sunt, contribuie la situația accidentelor. Dar am căutat informații mai multe și am descoperit că 75% dintre accidente au loc ziua, când vizibilitatea și vremea sunt bune. În 4 din 5 accidente, drumul este uscat. Doar 5% din accidente se petrec noaptea când, este adevărat, traficul este mai lejer.
Și atunci? Avem oare o problemă cu respectarea regulilor? Cu răbdarea, îngăduința și civilitatea? Înclin să cred că da!
Așa cum cei 7 ani de acasă sunt esențiali în formarea fiecăruia dintre noi, educația rutieră – fie că vorbim despre conducători auto, fie că vorbim despre bicicliști sau pietoni – face parte din arsenalul educativ al omului modern.
Așa cum nu aruncăm gunoaie oriunde ne vine la îndemână, așa nu putem arunca gunoaie din mașină!… Iar peste toate acestea, nu pot să trec cu vederea faptul că imprudența unui participant la trafic îi poate afecta grav pe alții.
Credeți-mă, ca medic neurochirurg, am văzut, am operat și am tratat victime ale accidentelor rutiere. Este un spectacol înfiorător… Lucram, adesea, mai multe echipe simultan pe un corp uman făcut fărâme: neurochirurgi, chirurgi ortopezi, chirurgi generali. Nu vreți să vedeți așa ceva! Nu vreți să vedeți suferința membrilor familiei unei victime a unui accident rutier!
Protejarea sănătății și a integrității corporale țin de fiecare dintre noi! Opriți măcelul!
De multe ori, când cineva moare într-un accident de circulație, altcineva merge la închisoare. Și chiar dacă scapă cu suspendare, va plăti despăgubiri uriașe și va fi chinuit de remușcări. De ce? Pentru o secundă de neatenție? Pentru un minut câștigat în trafic? Pentru inconștiența de a conduce un vehicul necorespunzător tehnic? Un preț prea mare pentru satisfacerea orgoliului de campion de automobilism sau, în cazul pietonilor care nu respectă regulile, pentru satisfacerea orgoliului de atlet…
Ține în cea mai mare măsură de noi înșine să oprim măcelul de pe drumurile României. Civilizația înseamnă respectarea legilor și regulilor, dar înseamnă și respect pentru celălalt. Pe șosea, la volanul mașinii, nu ai grijă numai de tine, ci și de ceilalți. Iar dacă această reciprocitate ar funcționa, statisticile nu ar mai fi atât de negre.
Avem destule probleme. Prețuri mari, facturi mari la energie, inflație, război lângă noi. Suntem deficitari la multe capitole. Dar la acesta, al accidentelor rutiere, nu putem să dăm vina pe altcineva. Majoritatea se întâmplă pentru că unul sau mai mulți participanți la trafic nu respectă regulile. Reguli care sunt de bun-simț și extrem de ușor de aplicat.
Am scris aceste lucruri acum pentru că cele mai multe accidente cu vătămări corporale și decese se înregistrează în lunile iulie și august. În perioada în care plecăm în vacanțe. Și mai bine ajungem la destinație cu un sfert de oră întârziere, decât să nu mai ajungem!
Vă doresc tuturor răbdare și sănătate!
