Oricât ar părea de grea alăturarea liberalilor și a socialiștilor într-un proiect de guvernare comun, iată că acest lucru se întâmplă. Trecând peste patimi, simpatii și antipatii, cele două partide au reușit să se așeze la masa negocierilor și să pună interesul pentru România și pentru români deasupra interesului de partid.
Știu că mulți dintre politicieni trăiesc un sentiment de frustrare în fața acestei noi realități politice. De asemenea, mulți români sunt dezamăgiți. De-a lungul ultimilor ani, cele două partide și cele două tabere ale susținătorilor lor păreau imposibil de împăcat. S-au spus cuvinte grele, chiar urâte, disprețul reciproc a fost public și a influențat chiar creșterea unui sentiment de ură în rândul oamenilor.
Cât să ne mai urâm unii pe alții?
Întrebarea mea nu este deloc retorică. La începutul anilor 2000, Adrian Năstase vorbea despre două Românii. Linia de demarcație dintre acestea s-a tot îngroșat de-a lungul anilor. Și am văzut, dincolo de susținerea arătată de oameni pentru un partid politic sau altul, cum crește ura împotriva celorlalți. Am asistat la dezlănțuiri degradante între români. Unii care îi disprețuiesc din toată inima pe „tinerii frumoși și liberi”, iar alții îi arătau cu degetul pe „pupătorii de moaște” și râdeau superior de „babele știrbe”.
Politicienii – nu neapărat toți, dar prea mulți dintre ei! – au forțat falia dintre români și mai mult. Prea puțini au acționat constructiv. Dovada cea mai bună a eșecului electoral o reprezintă participarea tot mai redusă la vot. Iar partidele nu au ezitat să propună distrugerea adversarului în defavoarea construcției. Ideea că am arătat paiul din ochiul adversarului politic a fost mai puternică decât dorința de a face ceva pentru țară. Așa că iată-ne la finele anului 2021 bine influențați de discursul negativ și plin de ostilitate la adresa „celuilalt”.
În egală măsură, nu au lipsit din discursul public, luările de poziție ale presei românești. Dar și acestea au fost influențate de „discursurile urii” și le-au propagat cu intensitate. Plecând de la premisa că o insultă aduce mai multe citiri, obiectivitatea a fost lăsată în plan secund. Iar peste toate, o bună parte a presei a căutat senzaționalul din viața privată a unor personaje populare sau crimele și accidentele cu cât mai multe victime.
Urmarea tuturor acțiunilor acestor stimuli se poate vedea cu ochiul liber, cum se spune. Suntem dezbinați, nu mai avem încredere în nimeni, iar stresul este tot mai evident.
Peste toate acestea, s-au suprapus pandemia și criza economică.
Pentru ca tacâmul să fie complet, suntem într-o situație pandemică foarte gravă, iar criza economică a devenit și aceasta tot mai acută. În lumea românească, marcată de convulsii, lipsă de încredere în autorități și confuzii, a mai apărut o falie: cea dintre „vacciniști” și „antivacciniști”. La fel de inutilă, dar la fel de stresantă ca toate celelalte.
Revin la discursul public și reamintesc tuturor faptul că, o dată cu fragmentarea societății românești, au apărut și multe opinii în care este invocată nevoia unei uniuni a românilor și a depășirii granițelor apărute artificial între oameni.
Este foarte adevărat că majoritatea celor care au propus românilor să strângă rândurile au făcut-o gândindu-se că o uniune ar fi foarte bună doar dacă s-ar face în jurul unui partid sau altul, de regulă cel pe care oratorii noștri îl simpatizează. Nimeni nu a pornit la un astfel de drum al concordiei cu propunerea de a lăsa de la el, nu de a-l controla pe celălalt. Iar acest lucru a dus întotdeauna la un eșec de proporții.
Iată că realitatea ne obligă să ne împăcăm unii cu alții.
Noul guvern a adunat în Piața Victoriei politicieni din două partide care nu se agreează deloc. Nici ideologic, nici ca prestații politice. Președintele Iohannis a trecut peste orice adversitate și a aprobat crearea unui guvern care, dacă respectă regula asumată a compromisului, ar putea limita proporțiile crizei în care se află România. Era singura decizie rațională posibilă!
Nu voi intra în detalii legate de persoane, dar voi spune că medicul Alexandru Rafila la Ministerul Sănătății este o opțiune foarte înțeleaptă. Este un profesionist desăvârșit și este unul dintre cei mai calificați specialiști români. Și reiau un lucru pe care l-am spus mai demult: oare un pesedist nu se va lăsa operat de un medic care face parte din PNL doar pentru că nu face parte din același partid cu acesta? Oameni buni, sănătatea și viața nu țin de culoarea politică, ci, în situația relației medic-pacient, de valoarea profesională a medicului!
Prin urmare, politicienii au construit un guvern al concordiei. Cel puțin pentru câteva luni, s-a instalat un armistițiu, avem un guvern cu susținere puternică în parlament și o grămadă de probleme de rezolvat. Alternativa ar fi fost lipsa unui guvern coerent și organizarea de alegeri anticipate.
Nu pot anticipa evoluția acestui guvern. Cred că nimeni nu poate. Dar un prim pas spre îndreptarea situației pandemice și a celei economice din perspectiva administrării statului a fost făcut. Și e un pas important.
În altă ordine de idei, faptul că avem un guvern rezultat în urma apropierii unor forțe politice altminteri antagonice poate fi citit în două feluri: cele două forțe se vor controla una pe cealaltă, excluzând riscul vreunui exces sau cele două partide se vor bloca unul pe altul. Având în vedere însă faptul că au plecat la drum cu un program de guvernare negociat, cred mai degrabă că suntem în prima situație. Vor lucra împreună, dar se vor și controla. Până la urmă, această situație poate fi bine echilibrată, iar participarea UDMR la guvernare va întări echilibrul. Ne place sau nu, liderii maghiari au fost mereu echilibrați.
Ce facem noi, ceilalți?
Până să înceapă guvernul să lucreze, noi trebuie să avem grijă de noi, să ne păzim de coronavirus folosind masca, spălându-ne pe mâini și vaccinându-ne. Sunt de acord cu faptul că vaccinul nu trebuie să fie obligatoriu și nici refuzul vaccinării să nu ducă la discriminare. Dar sunt sigur că încet-încet fiecare va înțelege că în acest moment vaccinul este singura soluție pentru a reduce numărul de decese și de pacienți internați în secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă.
Iar un alt lucru pe care ni l-ar putea aduce acest armistițiu politic este renunțarea la violența verbală. Renunțarea la dispreț și, respectiv, superioritate. Putem avea opinii diferite și le putem argumenta cu înțelepciune și calm.
Cu siguranță, avem nevoie să reînvățăm să ne respectăm unii pe alții. Nu este nevoie să fim perfecți, dar este important să ne purtăm civilizat unii cu alții. Și ca să rămân în tonul pe care l-am folosit de la bun început, am să întreb următorul lucru: v-ați lăsa operat de un medic care simpatizează cu USR sau cu AUR? Răspunsul este foarte simplu: bineînțeles! Nu culoarea politică este cel mai important lucru pe această planetă!
Vă doresc tuturor multă sănătate!
