Pentru că încă mai reprezintă idealurile de libertate ale unor întregi generații, pe Roger Waters nu l-au “arestat” decât virtual. Însă, corectitudinea politică (noua ideologie de luptă cu băieții răi – antisistem) l-a executat prin intermediul media mainstream.
Twitterul – care se dădea promotorul absolut al libertății de expresie – i-a cenzurat ultimul interviu acordat publicației de stânga Double Down News din Marea Britanie, finanțată exclusiv prin Patreon. Mai e încă liber pe Youtube.
Dar ce a făcut Waters? Ajuns la venerabila vârstă de 79 de ani, nu și-a reprimat instinctele juvenile. E cel mai tânăr bătrân din lume. Are o forță inimaginabilă de electrizare a masele.
Fiindcă nu-l pot controla, cum o fac cu marii artiști de la Hollywood, distribuiți în rolurile corecte politic, l-au stigmatizat, cum altfel, ca antisemit. Un retrograd, prizat încă de mase.
citește și: “Experimentul Pitești,” carte de învățătură pentru laboratorul SRI de inginerie socială
La ultimul concert de la Berlin, s-a urcat pe scenă într-un palton lung negru, având o brasardă roșie pe braț, mitraliind auditoriul cu o armă virtuală.
Poliția locală a declanșat o anchetă pentru purtarea de însemne naziste, interzise în Germania.
Într-un alt spectacol, a avut la gât o eșarfă cu însemnele palestiniene.
Poate că cea mai mare supărare a stabilimentului Noii Ordini Mondiale a produs-o în iarnă, când a decretat de la microfonul lui de rezonanță planetară că “Ucraina nu este cu adevărat o țară. E condusă de naziști.” Atunci, și-a dat foc la valiza artistică.
S-au pus corecții pe el, precum scaieții pe miel, înainte de tăiere!
I-au urmărit croielile de la haine, grimasele și orice manifestare artistică, ieșită din canon, pentru a-l pedepsi.
Deși somat să se predea, vocalul vocalist și chitarist se încăpățânează să fie băiatul rău
Neînfricatul luptător al libertății noastre a continuat spectacolele pe marile arene ale lumii, în stilul carecteristic.
Deși somat să se predea, a continuat lupta de unul singur. Au scos tot arsenalul de invective și de stigmate, iar gangsterii digitali l-au mitraliat. Până și Polly, soția lui David Guilmour, fostul coleg de trupă la Pink Floyd, l-a făcut putinist și antisemit.
La 79 de ani, bătrânul luptă singur pe metereze. Nu înțelege că satira nu mai e agreată. Că metafora Zidului deservește post-adevărului de azi, care e altul decât adevărul din trecut.
Punerea la zid a satirei e o acțiune plenară, vorba marxistului.
Dar de ce Elon Musk, autodeclarat apostol al libertății cuvântului, l-a cenzurat pe Twitter?
Utilizatorii sunt revolțați. Norocul lor e că interviul mai există pe Youtube.
Într-un speech destul de lung, Waters își explică opiniile, printre care spicuim: pe scena din Berlin a apărut la fel ca și în trecut, când a lansat “Another brick in the wall” și atunci nimeni nu s-a revoltat, a apărat drepturile palestinienilor, după ce a vizitat zidul ce desparte două părți ale Ierusalimului, și că nu poate fi acuzat de antisemitism, cât timp a adus omagii eroilor evrei.
A dat exemplul Annei Frank, a tinerilor evrei Sophie și Hans din Munchen, ghilotinați de naziști în 1943, pe care îi amintește mereu în proiectele sale.
Eșarfa palestiniană, considerată drept purtare cu ”vicleșug”
În cadrul interviului, a punctat un aspect: ”săritul meu în apărarea palestinienilor e mai blamat decât marșurile tinerilor israelieni care cer masacrarea arabilor.”
Waters a mai explicat că reprezentarea unui „demagog fascist nebun” a fost o caracteristică a spectacolelor sale de la „The Wall” încoace, că retorica vieții sale a fost anti-război.
La comparația acțiunilor militare ale guvernului de la Tel Aviv, de tip apartheid, a cam sărit calul, părerea noastră de fani înrăiți ai carierei sale.
Cu tatăl ucis de naziști, cum să fii pro-nazist? Beciul minții e mai întunecat decât standarul neluminației
În timpul intervenției de o oră și jumătate, fostul lider al Pink Floyd a reamintit telespectatorilor că tatăl său a luptat în armata britanică și a fost ucis de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial în Italia. S-a întrebat just de ce ar fi el nazist?
Pe considerente politice, i s-au blocat mai multe concerte în Europa. E semn că le e teamă de forța de contagiune a liricii sale.
Am copilărit cu muzica lui Waters. Am sperat că „Zidul” va fi preludiul căderii Cortinei de fier. Târziu, am aflat că altul a fost motivul creării piesei celebre. Artistul, asaltat de fani pe-o scenă din Canada, extrem de iritat de prezența acestora, s-a decis să scrie o partitură, care să despartă idolii de enoriași, nu ca o pastișă adusă comunismului.
Bătrânul Roger Waters a rămas un rebel de modă veche, având același limbaj necolocvial cu f..ck off, precum generațiile old school. În pedanteria sprâncenelor rindeluite, a năsucurilor pudrate, a botoxurilor străvezii sub clar de lună, Waters devine un pedagog interzis.
Noile generații trebuie să aibă spiritul rebel dirijat de inteligenții planetei, nu indusă de proscrișii minunatei lumi noi.
VOCILE LUMII
Variety
„Există un drum lung de la „The Dark Side of the Moon” (partea întunecată a lunii) la partea greșită a istoriei – dar pare a fi prea târziu pentru ca Waters să-și schimbe direcția de deplasare,” scrie publicația americană de divertisment, Variety.
