După fiecare eveniment cataclismic, tindem să credem că lumea nu va mai fi la fel. De data aceasta, e adevărat că în anumite moduri, lumea trebuie să se schimbe. Istoria universală e încărcată de astfel de momente de cotitură – aproape toate dureroase. Ani de-a rândul am fost avertizați că o pandemie ar putea fi cataclismică. Acea parte a umanității care trăiește în mijlocul războaielor violente, a crizelor, a fragilității endemice, a dezintegrării statelor și a suferinței ar putea fi scuzată că a crezut că nu se poate mai rău. Cei care trăiesc în regiuni pașnice și prospere poate se gândesc că nimic nu îi poate vătăma și că sunt sortiți să rămână norocoși. Și totuși, realitatea unei pandemii e limpede; nicio societate și nicio persoană nu poate spera să fie intangibilă în fața unui virus letal. Astfel că ne distanțăm unii de ceilalți și de căldura interacțiunilor sociale. Contaminarea a ajuns pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, iar numărul se îndreaptă către un milion și cu siguranță îl va depăși; peste o treime din populația lumii este obligată să rămână acasă, iar la bilanțul șocant al vieților pierdute se vor adăuga multe altele. Consecințele economice ale acestei pandemii vor fi, de asemenea, sumbre și probabil pe termen lung. Impactul asupra fragilităților statele existente și asupra politicii și securității va împovăra cu siguranță guvernele din întreaga lume. Încă nu vedem lumina de la capătul acestui tunel și nu putem sta să o așteptăm. Este un moment de reflecție, dar și unul de leadership și acțiune.
Sistemul global era în pioneze chiar înainte ca omenirea să fie lovită de coronavirus. Turcia a tot susținut faptul că trebuia să reformăm sistemul. Sub deviza „lumea este mai mare de cinci”, agenda noastră a vizat componența învechită a Consiliului de Securitate al ONU și nu numai. Fiind o țară care a avut de gestionat conflicte interminabile și suferința umană din vecinătatea noastră apropiată, găzduind în același timp cea mai mare populație de refugiați din lume, am știut că sistemul nu funcționa. În 2008, când lumea a fost lovită de pandemia economică, G20 a reușit să confere un sentiment de direcție și de stabilitate economiei mondiale falimentare. Sistemul a funcționat atunci, însă în mare măsură datorită unui actor global relativ nou. Și de data aceasta, trebuie să ne pregătim pentru un impact economic la fel de masiv și să ne asigurăm că sistemul funcționează chiar și în timp ce operăm ajustările și înlocuirile necesare.
Prioritatea zero este protejarea sănătății și siguranței persoanelor împotriva COVID-19. Susținem declarația oportună a G20 prin care liderii s-au angajat să acționeze solidar în lupta împotriva pandemiei și să protejeze economia globală și comerțul fără restricții. Extinderea acordurilor SWAP a fost printre măsurile semnificative agreate de G20. Suntem bucuroși că propunerea noastră de a forma un grup de coordonare a înalților demnitari a fost adoptată de G20, întrucât trebuie să ne coordonăm îndeaproape în probleme precum gestionarea frontierelor și repatrierea cetățenilor. Mulțumesc Canadei pentru împărtășirea considerentelor preliminare în dreptul metodelor sale. G20 se dovedește din nou a fi formatul potrivit în gestionarea globală a crizelor.
Mai multe țări iau, de asemenea, măsuri individuale puternice, inclusiv Turcia. Totuși, eforturile individuale nu vor fi suficiente. O provocare globală necesită un răspuns global, mai întâi pe frontul de sănătate publică și apoi în economie, iar pe termen lung, în reforma instituțiilor internaționale și a modului în care statele le susțin. Instituțiile internaționale relevante ar trebui să-și asume un rol eficient în asistența echipamentelor financiare și medicale. Protejarea comunităților fragile, a migranților neregulați și a refugiaților și sprijinirea țărilor gazdă sunt chiar mai importante acum. Rețelele globale de aprovizionare și transferurile de marfă trebuie să funcționeze fără restricții. Sancțiunile ca instrumente de politică brută trebuie evaluate din punct de vedere umanitar. Numeroase sancțiuni, inclusiv cele împotriva Iranului, rănesc nu doar poporul iranian, dar și vecinii săi. Pe timp de pandemie, acest risc este și mai mare. Țările în curs de dezvoltare și cele mai puțin dezvoltate, în special în Africa, nu trebuie lăsate în urmă.
O temă atotcuprinzătoare în răspunsul global, atât de necesar, este încetarea conflictelor care afectează extrem de mult oamenii, ecosistemul, economia și conștiința noastră. Prin urmare, solicităm comunității internaționale să renunțe la toate conflictele, să înceteze ostilitățile și să caute cu seriozitate dialogul și reconcilierea, inclusiv în Orientul Mijlociu. Întrecerile geopolitice și revendicările politice nu prea au sens atunci când omenirea luptă pentru sănătatea ei, conștientă că toată lumea suferă. Acest apel nu va fi în zadar dacă ne luăm cu toții un moment să îl susținem la nivel mondial.
Actuala generație de lideri modelează de fapt viitorul ordinii mondiale, prin deciziile pe care le ia astăzi cu privire la pandemie. Ce semănăm astăzi, vom culege în curând, sub forma unor realități incontestabile. Realitatea unui sistem global bazat pe reguli, o rețea de state naționale funcționale, rezistente și responsabile, economii care nu lasă pe nimeni în urmă și sunt un beneficiu pentru toată lumea, susținute de organizații internaționale dedicate scopului lor, toate concentrându-se pe bunăstarea oamenilor, indiferent de naționalitatea, credința sau rasa lor, poate fi o realitate accesibilă. Căile alternative nu sunt benefice, ba chiar dăunătoare binelui comun. Așadar, în ciuda tuturor suferințelor pe care le-a provocat, această pandemie poate aduce o schimbare pozitivă, dacă alegem cu toții acest lucru. Rămâneți acasă și în siguranță.
