“Putem trăi bine-merci fără un coach, așa cum putem trăi fără mașină, fără ochelari de soare, fără șampanie, fără parfum, fără pilă de unghii, fără computer, dar câtâ diferență face să le ai?! Din perspectiva mea, orice om preocupat care vrea să-și folosească tot potențialul, are nevoie să se concentreze pe dezvoltarea lui personală și are nevoie de un coach, din când în când, în diverse etape ale evoluției sale. Fie că ești om de afaceri, middle manager sau manager de top, avocat, sportiv, mama preocupată de copiii ei, profesor, student, ministru, președinte de țară sau liderul unei asociații.”, spune Maria-Iris Hoeppe.
Ca și în carte, Maria-Iris Hoeppe ne îndeamnă să avem curajul de a ne confrunta cu noi înşine pentru a ajunge unde visăm să fim, ne arată cum putem identifica oamenii care “nu știu că nu știu să iubească”. Aceștia au un punct orb, iar noi cădem în plasă. Le dăm credit, le scuzăm faptul că nă rănesc adesea, le suportăm toate cele ce sunt de neiertat.
În relatiile de „iubire” cu oameni care „nu știu că nu știu să iubească”, avem mereu acel gol interior; nu ne simţim iubiţi, simţim că nu contăm cu adevărat pentru celălalt. N-am putea face o listă clară cu tot ceea ce „lipsește din relație”, însă este indubitabil că suferim.
Cu mult tact, grijă, angajament din partea noastră, cursuri, terapie, acești oameni se pot deschide şi pot învăţa să iubească. Dar dacă facem eforturi să îi ajutăm, iar ei refuză atunci trebuie să acceptăm că există oameni care „nu ştiu că nu ştiu să iubescă”, și să le spunem adio, să ne cruţăm de suferinţă şi să le permitem să-şi înveţe propriile lecţii. Rămânând cu ei aşa cum sunt, nu facem decât să ne sacrificăm inutil, ne privăm de manifestarea iubirii în forma ei plenară. O să-i doară? Da. O să ne doară? Sincer, da. Dar noi merităm mai mult, iar ei merită o şansă să înveţe. Maria-Iris Hoeppe ne spune că „unii oameni pun anumite gesturi, acţiuni, firimituri de sentimente sau de dialoguri, frânturi de viaţă, în relaţia cu noi şi ar dori ca toate astea să însemne o relaţie. Probabil pentru că pur şi simplu încă nu ştiu că nu ştiu ce ingrediente compun o relaţie adevărată. Şi nu ştiu că nu ştiu. Normal că cere curaj mult să ieşi din relaţii care au început să se închege. Chiar şi aşa betege cum sunt, ne oferă un oarecare sentiment că nu suntem în bătaia vântului, singuri. Că aparţinem, că, într-un fel, contăm pentru cineva. Dar e doar o amăgire. În afară de tiparul „nu ştiu că nu ştiu să iubească” există încă cinci tipare de personalităţi toxice; şi pot fi schimbate, desigur, dar cu multă muncă şi numai dacă acei oameni vor şi pot să se schimbe. E mai uşor să întâlnesti un om ok, pe gustul tău decât să schimbi tu un adult care aparţine acestor tipare. „Dacă vreţi uşurinţă, bucurie, fericire în viaţa voastră, e necesar să faceţi alegeri în cunoştinţă de cauză. Învăţaţi din ceea ce aţi trăit, înţelegeţi din comportamentele celor pe care îi cunoaşteţi bine, înţelegeţi ce aveţi nevoie, ce vă face fericiţi şi antrenaţi-vă să comunicaţi aceste nevoi onest şi simplu.”, este ceea ce încearcă să ne arate Maria-Iris Hoeppe în workshopul de sâmbătă, la care intrarea este liberă.
