Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Tulburările de alimentaţie pot avea consecinţe grave

Uneori mâncăm în exces, pe fond de stres, alteori se întâmplă să uităm pur şi simplu să ne hrănim din cauza ritmului alert al vieţii de zi cu zi. Există însă şi persoane care suferă de tulburări de alimentaţie la modă, cum sunt bulimia şi anorexia nervoasă.

Share

Elena Marinescu 0 comentarii

Actualizat: 17.03.2018 - 22:23

Medicul gastroenterolog Elena Ciupercă explică, într-un interviu pentru România Liberă, principalele cauze şi tratamente ale acestor boli.

Definite ca o serie de perturbări ale imaginii corporale, ale controlului greutăţii şi ale comportamentului alimentar, aceste afecţiuni de sorginte psihiatrice pot avea consecinţe medicale multiple, unele grave. De pildă, tulburările de alimentaţie au cel mai mare risc de mortalitate, chiar de cinci ori mai mare. Majoritatea acestor tulburări debutează în adolescenţă, dar pot apărea oricând pe parcursul vieţii. De aceea, este foarte important să se excludă o cauză medicală pentru simptomele tipice: scăderea/creşterea în greutate, vărsăturile, hiperfagia (apetit crescut), anorexia (lipsa apetitului).

Ce diferenţe sunt între anorexie şi bulimie?

Această tulburare este caracterizată de o greutate corporală scăzută (sub 85% din greutatea aşteptată sau BMI < 17,5 kg/m2 la adult), dar şi de teama de a lua în greutate şi o perturbare în percepţia formei sau a greutăţii corporale. “Aceşti pacienţi sar mese, fac exerciţii fizice excesive, nu îşi administrează doza de insulină dacă sunt diabetici pentru a nu lua în greutate, deşi sunt sub greutatea normal. În schimb, trăsătura definitorie în bulimia nervoasă este alimentaţia excesivă recurentă însoţită de comportamente compensatorii, astfel încât să îşi menţină greutatea – vărsături, administrarea de vomitive, laxative şi diuretice, abuzul de substanţe cu efect stimulant. Aceste comportamente trebuie să apară o dată în fiecare săptămână în ultimele 3 luni pentru a întruni criteriile de diagnostic. Persoanele cu bulimie au senzaţia că nu pot controla aportul alimentar şi au o imagine de sine puternic influenţată de greutate sau de aspectul corporal” - explică medicul Elena Ciupercă.

De regulă, persoanele cu o boală organică au o vârstă mai avansată şi sunt îngrijoraţi de pierderea apetitului şi scăderea în greutate, ceea ce nu se întâmplă în cazul persoanelor cu anorexie nervoasă. Cauzele medicale ale pierderii apetitului şi scăderii în greutate sunt: hipertiroidismul, boala Addison, diabetul zaharat, bolile inflamatorii intestinale, malignităţile, tuberculoza, infecţia HIV, tulburarea anxioasă, demenţa. La persoanele cu câştig ponderal trebuie excluse hipotiroidismul, boala Cushing şi bolile organice cerebrale. Apetitul crescut poate fi prezent în sindroame genetice (ex. Prader-Wili), boala Alzheimer, leziuni intracraniene, medicamente (antidepresive triciclice, antipsihotice, valproat, litiu), sarcină.

Riscuri şi complicaţii

Complicaţiile medicale ale tulburărilor de alimentaţie pot afecta întregul organism, incluzând: stare generală (iritabilitate, tulburări de dispoziţie), sistem cardiovascular (aritmii, insuficienţă cardiacă, scăderea capacităţii de exerciţiu, dureri în piept, dificultăţi la respiraţie), piele şi fanere (piele uscată, căderea părului, unghii şi păr fragile), cavitate bucală şi faringe (carii, eroziuni dentare şi mărire de volum a glandelor parotide cu modificarea aspectului feţei la cei ce varsă cronic, miros neplăcut al gurii), metabolism şi glande endocrine (tulburări de menstruaţie, hipoglicemie, hipercolesterolemie, hipocalcemie, tulburări de creştere, osteopenie şi osteoporoză), aparat genito-urinar şi reproducător (infertilitate, vaginită atrofică, sarcini cu complicaţii, atrofia sânilor), sistem nervos (tulburări cognitive, delir , atrofie corticală).

Simptomatologia digestivă este şi ea frecventă la persoanele cu tulburări de alimentaţie, apărând la 78-98% dintre acestea, atrage atenţia dr. Ciupercă: “cea mai frecventă problemă digestivă este constipaţia, care apare la 100% din persoanele cu anorexie nervoasă şi la 2/3 din persoanele cu bulimie. Alte simptome digestive comune raportate la aceşti pacienţi sunt: greaţa, vărsăturile, balonarea, saţietatea precoce, diareea, scăderea apetitului, durerea abdominală, arsuri, regurgitaţii, tulburări la înghiţire. 98% din persoanele cu tulburări de alimentaţie asociază afecţiuni funcţionale gastrointestinale (sindrom de intestin iritabil, durere anorectală, pirozis funcţional)”.

Efect de bumerang: tulburările digestive

La persoanele cu anorexie şi bulimie nervoasă există o întarziere a tranzitului intestinal, precum şi a evacuării gastrice. Medicul gastroenterolog spune, în interviul pentru RL, că există şi complicaţii catastrofice gastrointestinale, cum ar fi dilataţia acută gastrică, necroza stomacului, colita necrotizantă cu perforaţie sau perforaţia spontană a esofagului. De asemenea, prolapsul rectal şi sângerarea rectală pot să apară atât la anorexici, cât şi la bulimici, care pot face pancreatită acută. În plus, efecte secundare pot fi generate şi de variate produse utilizate în încercarea de menţinere a greutăţii. Astfel, laxativele iritante folosite frecvent pot induce colon catarctic, constipaţie, tulburări ale electroliţilor serici, prolaps rectal, sângerare, deshidratare. “În realitate, laxativele nu sunt eficiente în reducerea greutăţii întrucât nu acţionează pe intestinul subţire, care este principalul segment de absorbţie; astfel ele scad absorbţia caloriilor doar cu 12% în utilizare abuzivî. Un antivomitiv folosit de pacienţii bulimici (ipecac) poate produce cardiomiopatie cu consecinţe letale”, avertizează dr. Elena Ciupercă.

“Ţintele primare în tratamentul tulburărilor de alimentaţie sunt normalizarea comportamentului alimentar şi a atitudinii faţă de greutatea corporală şi reversarea sechelelor medicale şi cognitive ale malnutriţiei. Managementul acestor pacienţi se realizează în echipa (medic de familie, nutriţionist, psihiatru, psiholog, alte specialităţi în funcţie de complicaţiile medicale asociate), ambulator sau în condiţii de spitalizare parţială/continuă, când rezultatele întârzie să apară şi în formele severe”.(dr.Elena Ciupercă, medic primar gastroenterolog)

Factori de risc

· genul: adolescentele şi tinerele femei sunt mult mai predispuse la tulburări alimentare decât baieţii sau bărbaţii

· vârsta: adesea sunt întâlnite în jurul vârstei de 20 de ani;

· mediul familial: pacienţii cu părinţi sau fraţi extrem de critici sau care îi tachinează în privinţa trăsăturilor fizice;

· ereditatea: tulburările apar mai des la cei care au rude ce suferă de bulimie sau anorexie;

· tulburări emoţionale: persoane cu depresie, tulburări de anxietate şi obsesiv-compulsive. Pacienţii cu anorexie au trasături de perfecţionişti, iar cei cu bulimie au probleme în controlul impulsivităţii;

· exerciţiile fizice excesive: sportivii prezintă un risc crescut de dezvoltare a unei tulburări de alimentaţie.

Teste medicale utile în diagnostic

Analizele de laborator trebuie să includă hemograma (pacienţii pot avea anemie sau scăderea numărului de leucocite sau trombocite), glicemia (persoanele cu anorexie nervoasă pot avea hipoglicemie severă), electroliţii serici (îndeosebi potasiul seric, intrucât nivelul scăzut al acestuia poate indica riscul de aritmii cardiace), testele renale şi hepatice, teste hormonale (beta HCG la femeile cu amenoree, prolactină serică). Pentru a evalua osteopenia/osteoporoza asociată se face DEXA. De asemenea, o electrocardiogramă poate fi necesară, având în vedere riscurile cardiovasculare ce apar frecvent în tulburările de alimentaţie.

 

 

Comentarii

loading...