Ne plac descrierile oraşelor occidentale, însă e ceva aparte în cuvintele pe care autorii noştri le-au ales când au descris satul românesc sau Bucureştiul de odinioară. A citi cărţi aparţinând scriitorilor români este, dincolo de întoarcerea la literatura română, întoarcerea la tine şi la rădăcinile din care ai crescut.
1. Mircea Cărtărescu
Mircea Cărtărescu este un scriitor contemporan, actualmente profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Printre operele sale se numără „Solenoid”, „Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli” şi „De ce iubim femeile”. În „Solenoid”, Cărtărescu ne vorbeşte despre două lumi: cea din exterior, din Bucureştiul perioadei comuniste şi cea din interior, în care vedem patimile, emoţia şi delirul scriitorului.
2. Mircea Eliade
Mircea Eliade te ia de mână şi te duce să descoperi frământările primilor ani ai adolescenţei în „Romanul adolescentului miop”. Tot cu Eliade călătoreşti în India, unde intri în lumea fascinantă a ritualurilor orientale şi a iubirii iniţiatice în romanul erotic „Maitreyi”. În „Nuntă în cer” scriitorul descrie profunzimea unei iubiri care se naşte parcă dincolo de nori şi te face să-ţi doreşti să te îndrăgosteşti şi tu atât de pur precum protagoniştii cărţii.
Aşadar, de ce Eliade? A-l citi pe Mircea Eliade este cea mai bună metodă de a-ţi face o radiografie a sufletului şi trăirilor, indiferent că eşti în anii adolescenţei, când îţi înfloresc în suflet fragede speranţe, sau în anii tinereţii târzii, când o iubire parcă infintă te învăluie într-un contrast ciudat de linişte şi teamă.
Scriitorul este unul dintre clasicii literaturii române, iar cu cărţile sale au crescut generaţii de tineri. Poţi găsi cărţile de Mircea Eliade în anticariat, la librărie sau pe rafturile pline de amintiri ale bibliotecii bunicii şi poţi fi sigur că din paginile sale îţi vei lega în minte idei care vor rămâne cu tine multă vreme.
3. Nichita Stănescu
Dacă nu eşti adeptul romanelor, dar vrei totuşi să regăseşti magia cuvintelor puse pe foaie de scriitorii români, versurile lui Nichita Stănescu sunt exact ceea ce ai nevoie. De la poeziile celebre „Emoţie de toamnă” sau „În dulcele stil clasic”, până la opere mai puţin cunoscute precum „Dezâmblânzirea” sau „Nod 23”, poetul construieşte în doar câteva cuvinte lumi în care descoperi un întreg amalgam de emoţii şi sentimente.
Nichita Stănescu te ia din agonie şi te duce pe cele mai înalte culmi ale bucuriei de copil care învaţă să iubească. Tot Nichita creionează atent momente tandre în nopţi ploioase de primăvară, dar descrie şi căutarea perfecţiunii în care pornesc cei mai mulţi dintre noi, când tot ce avem de făcut este să iubim imperfectul din noi şi din tot ceea ce ne înconjoară. Despre Nichita se pot spune multe, însă nimic nu te va face să trăieşti fiorul versurilor poetului, să simţi, aşa cum spune el însuşi, că „te-a izbit cu aripa un înger”, până nu vei citi singur, într-un moment de linişte, câteva strofe.
Chiar dacă ne place să fim la curent cu noutăţile din spaţiul virtual şi deseori suntem inundaţi până şi în materie de cărţi cu titluri străine, o întoarcere la literatura română poate să fie o adevărată gură de aer proaspăt.
Indiferent că sunt trăirile profunde ale lui Eliade, experienţele aflate parcă la marginea realităţii ale lui Cărtărescu sau emoţiile lui Nichita, scriitorii autohtoni sunt cei care vor avea întotdeauna cuvintele cele mai apropiate de sufletul tău. Dincolo de autenticitatea experienţei, cuvântul scris în limba română are un farmec aparte, iar asta se va simţi în fiecare frază, pagină, vers sau capitol pe care le vei parcurge din opera scriitorilor români.
