Autor: Monica Poplฤcenel
Psiholog
Asociaศia ProActa Edu
Fiecare persoanฤ trece prin anumite stadii de dezvoltare atât fizicฤ ศi cognitivฤ, cât ศi emoศionalฤ ศi socialฤ. Acestea interacศioneazฤ între ele ศi sunt supuse contextelor externe ศi influenศelor sociale ศi culturale. Unele aspecte din teoriile dezvoltฤrii sunt controversate, cum ar fi de exemplu cel referitor la momentul apariศiei emoศiilor. Deศi zâmbetul apare devreme la bebeluศi, se considerฤ cฤ acesta este la început un reflex, ศi abia mai târziu devine o expresie a emoศiei.
Ce emoศii trฤiesc sugarii
Printre primele emoศii care apar la sugari se pot menศiona disconfortul, plฤcerea, mânia, frica ศi interesul. Plânsul ศi râsul apar la 3-4 luni ศi sunt chiar folosite de cฤtre copii ca instrumente de comunicare. Dezvoltarea emoศiilor negative urmeazฤ probabil destul de curând, cu preponderenศฤ furia. Frica începe de asemenea sฤ se manifeste, iar copiii de obicei dubleazฤ emoศiile pฤrinศilor faศฤ de care au format ataศamente.
În perioada 1-3 ani, datoritฤ dezvoltฤrii lobilor frontali ศi a circuitului limbic, încep sฤ aparฤ emoศii mai complexe, cum ar fi mândria, ruศinea sau auto-recunoaศterea. Tot în aceastฤ perioadฤ copiii încep sฤ manifeste empatia, ceea ce presupune nu doar capacitatea copilului de a citi indicii emoศionale în alศii, ci ศi diferenศierea sa de ceilalศi.
În aceastฤ perioadฤ expresia emoศiilor se realizeazฤ la nivel non-verbal, deศi începe sฤ aparฤ un limbaj emoศional de bazฤ. Gesturile, sunetele, expresiile faciale sunt folosite de cฤtre copil pentru a comunica ceea ce simte. Treptat, o datฤ cu dezvoltarea limbajului, apare ศi capacitatea de a eticheta ศi exprima emoศii verbal.
Grฤdiniศa ศi înศelegerea regulilor
Etapa de învฤศare ศi dezvoltare anterioarฤ pregฤtirii ศcolare este reprezentatฤ de preศcolaritate, în care focusul este pus pe pregฤtirea ศi formarea copiilor cu vârste cuprinse între 3 ศi 6 ani pentru o mai uศoarฤ integrare ศi adaptare la viitorul mediu ศcolar. Preศcolarii încep sฤ înศeleagฤ regulile familiei, ale ศcolii, ศi ale societฤศii în ceea ce priveศte modul în care îศi exprimฤ anumite emoศii.
În grฤdiniลฃฤ copilului i se formeazฤ diferite emoลฃii ลi sentimente morale, cum ar fi ataลamentul afectiv faลฃฤ de pฤrinลฃi, faลฃฤ de colectivul de copii, faลฃฤ de oameni; sentimente de prietenie, de solicitudine ลi ajutor reciproc. Ei câศtigฤ un sens al sinelui mai accentuat ศi o înศelegere a modului în care anumite situaศii pot conduce la anumite emoศii. Ei pot experimenta ruศine, chiar în relaศie cu exprimarea emoศiilor. Cercetฤrile aratฤ cฤ în jurul vârstei de 6 ani copiii dezvoltฤ capacitatea de a înศelege modul în care oamenii pot experimenta o emoศie urmatฤ imediat de o alta total diferitฤ, fฤrฤ a avea însฤ momentan capacitatea de a înศelege apariศia emoศiilor complexe sau conflictuale.
Pe mฤsurฤ ce cresc, copiii încep sฤ-ศi adapteze comportamentul la normele morale pe care le întâlnesc pe parcursul vieศii. Astfel ei învaศฤ „regulile” de exprimare a emoศiilor, ceea ce, deศi pare restrictiv ศi negativ, reprezintฤ o formฤ de dezvoltare socialฤ ศi emoศionalฤ. Pe mฤsurฤ ce continuฤ sฤ-ศi dezvolte empatia, copiii încep de asemenea sฤ înศeleagฤ ศi cฤ stฤrile emoศionale ale persoanelor din jurul lor sunt mult mai complexe decât ศi-au imaginat iniศial, ceea ce îi ajutฤ în înศelegerea complexitฤศii propriilor emoศii.
Perioada ศcolarฤ ศi gestionarea emoศiilor
Copiii de vârstฤ ศcolarฤ încep sฤ dezvolte ศi mecanisme care sฤ îi ajute sฤ facฤ faศฤ emoศiilor, chiar dacฤ momentan la nivel de bazฤ. De exemplu, copiii pot sฤ raศionalizeze anumite situaศii sau comportamente sau sฤ reconstruiascฤ scenarii astfel încât sฤ parฤ mai puศin tulburฤtoare din punct de vedere emoศional. Aceastฤ capacitate de a reprima emoศii negative este un pas normal al dezvoltฤrii emoศionale.
O datฤ cu intrarea în ศcoalฤ, în intervalul de vârstฤ cuprins între 7 ศi 11 ani, dezvoltarea emoศionalฤ este rapidฤ, iar copiii sunt mai capabili sฤ-ศi regleze emoศiile ศi sฤ foloseascฤ instrumente de auto-reglare mult mai complexe ศi variate. Este foarte probabil ca ei sฤ dezvolte un set de comportamente care sฤ îi ajute sฤ controleze modul în care îศi exprimฤ emoศiile, cum ar fi anumite miศcฤri ale corpului, sunete etc.
Nevoia de afecศiune apare atât în mediul familial, unde copilul are nevoie de sprijin ศi încurajare pentru a face faศฤ provocฤrilor aduse de cerinศele ศcolare, dar ศi în grupul de colegi, care pe mฤsurฤ ce copilul se îndreaptฤ spre pre-adolescenศฤ, devine un loc de formare a unor prietenii strânse, care pot dura întreaga perioadฤ a ศcolaritฤศii. Copilul îศi poate împlini prin intermediul acestor relaศii de prietenie nevoia de a fi recunoscut, de a fi încurajat ศi sprijinit, de a-ศi regla trฤirile emoศionale alternante prin compararea cu prietenii.
Incontestabil, instalarea pubertฤศii este acompaniatฤ de o intensificare a pulsiunilor în corpul ศi psihicul individului, fie cฤ este vorba de pulsiuni sexuale sau agresive. Aceastฤ amplificare pulsionalฤ se traduce printr-o tensiune internฤ pe care adolescentul o simte mai întâi, cautฤ sฤ o elimine apoi (la începutul adolescenศei) înainte de a gฤsi alte soluศii de reglare. Agitaศia internฤ este adesea resimศitฤ de adolescent ca un semn de agresivitate – cu atât mai mult cu cât cei din anturajul sฤu o numesc astfel.
În relaศia cu pฤrinศii, apare o independenศฤ afectivฤ, care începe cu atitudini ambigue faศฤ de aceศtia; pe de-o parte, pฤrinศii sunt acuzaศi de neglijenศฤ (se plâng cฤ nu îi mai iubesc cum îi iubeau în copilฤrie), pe de altฤ parte copiii resping dorinศa acestora de a le fi puse întrebฤri despre ศcoalฤ sau despre timpul liber, considerând cฤ pฤrinศii le invadeazฤ zona de intimitate.
Dacฤ unii afirmฤ cฤ adolescenศa a fost dintotdeauna o perioadฤ reperabilฤ în viaศa individului, cu caracteristici proprii în fiecare epocฤ, mulศi considerฤ cฤ adolescenศa, aศa cum o concepem noi, este un fenomen relativ recent: copilul trecea direct ศi fฤrฤ intermediari de la fusta femeilor, de la mamฤ, bonฤ sau bunicฤ la lumea adultฤ, ศi ardea etapele tinereศii sau adolescenศei. Din copil el devenea direct un mic „om mare”, îmbrฤcat ca bฤrbaศii sau femeile din jur, amestecându-se printre ei, fฤrฤ altฤ distincศie în afarฤ de înฤlศime.
Adolescenศa nu trebuie vฤzutฤ doar ca o fazฤ de tranzit între copilฤrie ศi viaศa adultฤ, având ca ultim obiectiv maturitatea, ci ca o perioadฤ a ciclurilor vieศii. În aceastฤ perioadฤ se produc procese specifice de transformare ce privesc corpul ศi mintea, relaศiile cu ceilalศi ศi cu lumea, în timp ce emoศiile continuฤ sฤ se dezvolte.
Adolescenศa ศi modelele de autoreglare
Universul emoศional al adolescenศilor este caracterizat în special de alternarea perioadelor de plictisealฤ cu cele de exaltare, de crize lacrimogene, proastฤ dispoziศie, prezentând multe puncte comune cu depresia. Adolescentul se trezeศte dintr-o datฤ nevoit sฤ gฤseascฤ o modalitate de reglare a tuturor acestor emoศii negative puternice, uneori utilizând ca mecanism de apฤrare direcศionarea cฤtre sine a agresivitฤศii.
Un aspect extrem de important al dezvoltฤrii emoศionale îl constituie capacitatea de reglare a emoศiilor. Aceasta este un element critic al dezvoltฤrii emoศionale, deoarece marcheazฤ o capacitate progresivฤ de a regla emoศiile în conformitate cu cerinศele lumii fizice ศi sociale, un slab control voluntar al emoศiilor putând fi un predictor pentru probleme de comportament viitoare. Deoarece copiii încฤ învaศฤ acest proces de autoreglare, sprijinul emoศional al pฤrinศilor este esenศial, îndeosebi prin oferirea unui model de autoreglare, atât în relaศie cu propriul sine, cât ศi în relaศia pฤrinte-copil.
Existฤ foarte multฤ informaศie care sฤ îi ajute pe pฤrinศi sฤ le ofere copiilor ceea ce au nevoie pentru a atinge maturitatea emoศionalฤ ศi implicit controlul cu efort voluntar al emoศiilor, atenศiei ศi comportamentului. Unele abordฤri au ca element central disciplina, îndeosebi metodele tradiศionale prin pedeapsฤ ศi reguli stricte. Ca reacศie însฤ la aceastฤ abordare autoritarฤ, alศi pฤrinศi susศin cฤ de fapt copiii nu au nevoie de limite deloc ศi cฤ disciplina este un cuvânt urât care nu trebuie folosit în prezenศa ศi în legฤturฤ cu copilul. Aceastฤ abordare permisivฤ susศine cฤ dacฤ le permitem copiilor sฤ existe, ei vor deveni automat persoane bune ศi responsabile. O a treia direcศie este cea de mijloc, care fie aduce elemente situate între permisivitate ศi disciplinฤ, fie redefineศte anumite concepte, cum ar fi disciplina, limitele etc. Vom detalia aceste stiluri de parenting în numerele viitoare.
CV
Monica Poplฤcenel este psiholog ศi psihoterapeut în formare în Psihodramฤ Clasicฤ Morenianฤ. A urmat numeroase cursuri în domeniul psihologiei copilului ศi adultului, comunicฤrii ศi relaศionฤrii ศi are o experienศฤ profesionalฤ vastฤ.
În prezent, Monica dezvoltฤ ศi organizeazฤ programe de dezvoltare personalฤ ศi grupuri de suport, cum ar fi programul „Prieten cu ศcoala” pentru copii ศi adolescenศi, grupul pentru pฤrinศii „vitregi” ศi cel pentru adulศii care provin din familii de alcoolici.
Monica este membrฤ fondatoare a Asociaศiei ProActa Edu, organizaศie ce contribuie la dezvoltarea armonioasฤ a copiilor prin sprijinirea educaศiei ศi a cadrelor didactice.
Contact: psiholog.monicap@gmail.com
