O cunoastem mai degraba ca parte a imperiului habsuburgic care si-a intins granitele pentru foarte multi ani pana la noi in tara, incorporand o bucata serioasa din zona Transilvaniei de azi dar si ca o destinatie culturala, de vacanta dar si de … shopping foarte cautata de romani. Pentru mine a fost prima tara din afara spatiului ex-sovietic pe care am vizitat-o, iar Viena, bineinteles, primul oras occidental in care am petrecut o scurta vacanta de neuitat. Dar cine si ce este de fapt Austria si care e istoria ei?
Inceputuri
Austria de azi s-a format pe spatiul locuit o data de triburile ilirilor si celtilor. Au fost ocupati de romani iar dupa caderea Imperiului Roman de Apus, zona a fost invadata de bavarezi, slavi si avari. Tribul slav al carantanienilor a migrat spre muntii Alpi, infiintand Carantania, care ocupa o mare parte din estul si centrul Austriei de astazi. Prin secolul al VIII, aici existau deja triburi germanice care, in functie de situatia geo-politica a vremii au facut parte ba dintr-un regat ba dintr-altul: de exemplu, in anul 788 AD, regele francilor, Charlemagne, a cucerit zona ingloband-o in marele imperiu pe care-l construia”.
Acest Carol cel Mare, Imparatul Sfantului Imperiu Roman este privit astazi ca unul din primii unificatori ai Europei, cel care impus definitiv religia crestina (catolica) tuturor popoarelor pe care le-a stapanit. Numele in germana al Austriei scris in forma Ostarrichi se gaseste intr-un document oficial care dateaza din anul 996. Framantarile din Evul Mediu petrecute in acea zona mai degraba ne scapa decat pot fi intelese, data fiind distanta noastra culturala, informationala si poate si emotionala fata de acea lume. Pe scurt, acest spatiu (geografic) a trecut prin mana unor duci sau principi mai mult sau mai putin importanti, de la o casa (familie) conducatoate la alta, pana ce, incepand de prin secolul al XVI-lea intra sub stapanirea dinastiei Habsburgice, care a devenit in timp una dintre cele mai importante din Europa.
Imperiul austro-ungar
Imperiul Austro-Ungar (oficial Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn in germana si Osztrák Birodalom és Magyar Királyság in maghiara), era un stat dualist alcatuit din Cisleithania, adica statele din administrarea austriaca, aflate dincolo de raul Leitha, in vestul si nordul imperiului si din Transleithania, adica statele apartinand Regatului Ungariei (in care a fost incorporat in 1867 si Marele Principat al Transilvaniei). Din punct de vedere etnic imperiul avea doua natiuni dominante: germana si maghiara si 12 alte nationalitati cu statut inferior din toate punctele de vedere: Bosniaci, Cehi, Croati, Evrei, Italieni, Polonezi, Romani, Sarbi, Slovaci, Sloveni, Tigani si Ucraineni. Cele 12 nationalitati reprezentau cam 2 treimi din totalul populatiei imperiului, iar politica imperiului incerca inabusirea identitatiilor nationale (invatamantul superior era accesibil in limbile germana sau maghiara).
Austria in Razboaiele Napoleoniene
Dupa victoria de la Austerlitz, Napoleon desfiinteaza, in 1806, Sfantul Imperiu Roman. Dinastia de Habsburg promite o revansa, dar, pentru moment, Austria este scoasa din joc. Intra in ecuatie cancelarul Austriei Klemens Metternich, abil diplomat care va sti sa astepte exact momentul prielnic revansei. Acesta vine cu ocazia bataliei de la Leipzig (16-19 oct. 1813), cand fortele coalitiei infrang armata franceza. Parisul este capturat, iar Napoleon exilat in insula Elba (aprilie 1814) apoi, dupa Waterloo (18 iunie 1815), pe insula Sf. Elena. Metternich infiinteaza Sfanta Alianta (Rusia, Prusia, Austria, Anglia, Franta), iar la Congresul de la Viena, Austria este recunoscuta ca o putere europeana. In Imperiul Habsburgilor, Klemens Metternich, fostul ambasador, devenit cancelar, onducea politica interna si externa. Austria a devenit o monarhie absoluta cu puteri depline. Europa se pregateste insa pentru o alta revolutie cea din 1848. Imparatul Franz Joseph reuseste s-o innabuse si incepe o politica de represiune impotriva clasei muncitoare, a taranimii, fostii revolutionari. Ca reactie, in 1853, Libeny Janos, o calfa de croitor din Ungaria, incearca sa-l omoare pe imparat la Viena dar nu reuseste decat sa-l raneasca .
Franz Joseph se reface repede. Revolutia infranta in Austria triumfase insa in Franta. Acolo regele Ludovic-Filip fusese alungat iar burghezia proclamase a doua republica franceza. Conducator fusese ales Charles Louis Napoleon Bonaparte, urmas al marelui imparat al Frantei ce tulburase intr-atat Austria. In anii urmatori Imperiul Habsburgic e cuprins de o grava criza. Franz Joseph I cauta sa salveze Austria creand in 1867 dualismul austro-ungar prin care le ofera ungurilor aceleasi drepturi ca austriecilor. Celelalte popoare din Imperiu erau considerate inferioare si nu aveau drepturi. In 1871 regele Prusiei Wihelm al II-lea ii invinge pe francezi, il alunga pe Napoleon al III-lea si este proclamat de catre Otto von Bismarck suveran al Imperiului German reunificat. Astfel, la granitele Austriei aparea o noua putere suverana care v-a influenta mai tarziu destinele acestei tari. In schimb imperiul e zguduit de drame personale si pasionale: printul mostenitor al tronului, Rudolf, este gasit mort la Mayerling. Se sinucisese impreuna cu tanara de care era indragostit, Maria Vetsera ca reactie la refuzul tatalui lui, imparatul Franz Joseph de a-l lasa sa se casatoreasca cu aceasta.
Din acel moment, mostenitor al tronului devine arhiducele Franz Ferdinand. In mod paradoxal nici Franz Ferdinand nu vrea sa se insoare conform dorintelor imparatului si si-o alege ca sotie pe cehoaica Sofia de Chotko. Austriecii nu recunoscusera niciodata originea nobiliara a vechilor conti de Chotko deoarece dualismul austro-ungar recunostea doar pe maghiari si austrieci ca popoare privilegiate in imperiu. Franz Joseph, batran si plictisit, accepta casatoria lui Franz Ferdinand si a Sofiei cu conditia ca ea sa fie o casatorie morganatica. Fiii lor nu se vor putea urca pe tronul Habsburgic, nu vor purta niciun fel de titlu si vor purta numele de familie al mamei. Franz Ferdinand a acceptat conditiile, casatoria avand loc in 1900. Pe masura ce aceste evenimente se desfasurau in tacere, sosea la Viena vestea asasinarii imparatesei Elisabeta. Intr-o noapte, in timp ce se grabea sa prinda un vapor, a fost injunghiata de Luigi Luchenni, un revolutionar. O ora mai tarziu, imparateasa Elisabeta inceta din viata. Informat de contele Par de moartea sotiei sale, Franz Joseph a reactionat in modul sau sec si indiferent: a trecut rapid la rezolvarea unor probleme de stat.
Primul razboi mondial
Inceputul secolului al XX-lea a insemnat pentru Austro-Ungaria o perioada de schimbari profunde. Popoarele supuse incepeau sa manifeste tendinte de independenta inabusite repede de represiunea austro-ungara. Franz Joseph era insa de neclintit. El a organizat in 1914 niste manevre militare in Bosnia si Hertegovina. Deoarece era prea batran ca sa mai participe la aceste manevre, Franz Joseph l-a desemnat pe mostenitorul tronului, arhiducele Franz Ferdinand, sa le conduca. Franz Ferdinand a plecat imediat la Sarajevo alaturi de sotia lui, Sofia. Acolo, pe strazile orasului, la 28 iunie 1914, Franz Ferdinand a fost ucis impreuna cu Sofia de catre un nationalist sarb, Gavrilo Princip. Asa incepe de fapt cel de-al doilea razboi mondial intre cele doua coalitii majore care se formasera in Europa: Puterilor Centrale (Germania si Austro-Ungaria la care vor mai adera Turcia, Bulgaria) si cel al Antantei (Imperiul Britanic, Franta si Rusia la care vor mai adera Italia, Romania, S.U.A.). ca urmare a pierderilor suferite in timpul razboiului In octombrie 1918, imparatul Karl de Habsburg abdica. Imperiul Habsburgic ce se mentinuse maret si puternic timp de doua secole a primit lovitura de moarte. Natiunile inglobate in imperiu si-au constituit state independente. Astfel a luat sfarsit una din cele mai mari puteri ale Europei. Existenta Republicii Austria a fost reunoscuta prin Tratatul de la Saint Germain en Laye semnat la data de 10 septembrie 1919 intre Austria si Aliatii din primul razboi mondial.
Formarea statului modern
Austria a fost anexata Germaniei naziste in 1938 („Anschluss”). Aliatii au ocupat Austria la sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial si pana in 1955, cand tara si-a castigat independenta deplina sub conditia pastrarii neutralitatii. Totusi, dupa prabusirea comunismului in Europa de Est, Austria a devenit din ce in ce mai implicata in afacerile europene, iar in 1995 si 1999, Austria a aderat la Uniunea Europeana si respectiv la sistemul monetar euro.
