26.8 C
București
miercuri, 17 iulie 2024
AcasăLifestyleFoodTriunghiul Nisipurilor a inverzit

Triunghiul Nisipurilor a inverzit

Va marturisesc, stimati cititori, ca m-am saturat de rele. Parca ar trebui sa mai vedem si ce-i bun. Am fost stimulat in acest demers si de cititorul nostru Mihail Voicu din Oltenita, satul si dansul de atatea Casandre care creeaza o imagine apocaliptica a Romaniei de astazi – ce nu inseamna neaparat coruptie, manele, borfasi, alba-neagra parlamentara, gunoaie, transmisii in direct ale procesiunilor mortuare ale lumii interlope. Misiunea presei este, intr-adevar, sa descopere raul, partea intunecata a societatii, dar, ca sa nu innebunim cu totii, este nevoie sa descoperim si oazele de performanta, actiunea, intrajutorarea intr-o Romanie defrisata. Am descoperit o oaza de Rai intr-o adevarata stepa.

Care se mai numeste si Triunghiul Nisipurilor, intre Craiova-Bechet-Corabia, campion al zonelor cu intensitate a fenomenului de arsita – nu numai din acest an (peste zece zile cu temperaturi de peste 32°C). Anul trecut, la Calafat s-au inregistrat chiar 44,2°C. Temperatura nisipului ajunge si la 62°C.
Cat vezi cu ochii, numai nisip alb (provenit tocmai din Carpatii Meridionali), unde creste o iarba care nu trece de iunie si se usuca. Porumbul s-a uscat la inaltimea unui caine, din cauza secetei pedologice extreme. Mergi pe campul parjolit si, deodata, dai de verdeata: padure noua.
Din ‘90 incoace, despre impaduriri n-am auzit decat discutii. Teorie. Nu si "Hai sa facem ceva".
Dupa ce am batut in lung si in lat Triunghiul Nisipurilor, pot sa afirm: am umblat prin arsita stepei, am traversat desertul, nisipurile zburatoare si am vazut, in final, Raiul.

Nu se poate face silvicultura pe "curele" de doi metri
Inginerul Dan Popescu si alti cativa silvicultori, iubitori ai acestor locuri, au reusit sa-i convinga pe proprietarii de terenuri ca vor ramane stapani peste un desert daca nu accepta impaduririle. Din 2006 pana acum s-au plantat 3.000 ha. Urmeaza anul viitor inca pe atata, potentialul impaduririi ridicandu-se la 35.000 ha. Ideea era ca amenajarile silvice sa se faca pe suprafete mari. Arborii sunt invatati sa traiasca in masiv.
— Cand au inceput impaduririle?
— Romsilva a inceput mai devreme, prin l998, pe terenurile recuperate de la Statiunea de Cercetari Dabuleni. Acum se poate vorbi de o padure de toata frumusetea, Dabuleni II, de 1.200 ha. Un alt corp de 1.300 ha se afla in zona Daina-Poligon-Troaca-Chiroiu. Dar importante erau terenurile oamenilor, adica sa realizam si perimetre de ameliorare cu terenurile oamenilor, tot timpul neincrezatori ca li se iau din nou pamanturile.

In 1990, cand oamenii si-au reprimit pamanturile si padurile, proprietatile erau denumite "curele", adica fasii, ca nici nu stiai bine unde este terenul unuia sau al altuia. Solutia nu era alta decat asociatia. "Fugi de aici, dom’le, cin’ sa creada ca vine statul si ne planteaza noua padure?", se aratau neincrezatori localnicii. Dar asocierea era importanta, pentru ca nu poti face silvicultura pe "curele" de doi metri. Oamenii nici macar nu erau informati ca legislatia le da voie sa infiinteze paduri, ba pe cheltuiala statului. Hotararea de Guvern 786 dateaza din decembrie 1993. Triunghiul Nisipurilor a devenit primul loc din tara unde s-au infiintat asociatii pentru impaduriri. Ulterior au aparut si fondurile pentru impaduriri pe terenuri degradate. si costurile de intretinere sunt suportabile din ajutor public.

A disparut un vant
Un vant dominant in zona a fost Baltaretul, caldut si umed, aducator de ploi. Spunem "a fost" pentru ca a disparut in ultimii 30 de ani, mai ales dupa defrisarile masive cu ocazia amenajarii canalelor pentru irigatii.

Vant local, Baltaretul sufla din primavara pana in toamna dinspre sud, dinspre Dunare, aducand cu el si ceva precipitatii. In zilele in care se forma Baltaretul, ce lua nastere datorita diferentelor de temperatura dintre uscat si suprafata acvatica, precipitatiile erau mai bogate. Acum, de sagalnicul Baltaret, prevestitor de ploi, favorabil dezvoltarii vegetatiei, insotit de nori grosi, nu-si mai amintesc decat cei mai in varsta. Cu noile paduri, "Baltaretul nostru", cum alinta localnicii acest vant cald, va alerga cu pasi vioi din nou prin Triunghiul Nisipurilor. Oamenii stepei oltene spun ca se vor incumetri din nou cu Baltaretul.
Deocamdata mai au de luptat cu dunele de nisip in triunghiul Bechet-Dabuleni-Corabia, in bataia Austrului si Crivatului, vanturi care aduc cu ele deflatia eoliana – spulberarea nisipului.

"Plantam?" "Daaa!…"
Inceputul a fost la Urzica (Olt), unde primarul Gheorghe Spiridon a fost receptiv la ideea unei paduri de cateva sute de hectare, langa comuna. Ce n-a facut primarul sa raspandeasca zvonul ca deja s-au inscris in asociatie foarte multi, dar, mai ales, sa se sadeasca in sufletul urzicenilor ca padurile le raman in proprietate? Locul celor mai aprinse dezbateri a fost biserica. Isi da omul pamantul? Nu-l da, ca prea are in minte ceapeurile. In 2006, in februarie, s-a reusit strangerea oamenilor la o adunare populara.

Inginerul Dan Popescu, desi stia toate rosturile impaduririlor pe nisipuri, pentru ca era de-al locului, a chemat cei mai buni specialisti din tara sa le explice acestia binefacerile impaduririlor. Important era sa li se explice oamenilor, pana la saturatie, ca padurile, desi se realizau cu bani de la stat, ramaneau ale lor. Dupa patru ani, perioada in care tot pe cheltuiala statului se executa toate lucrarile de intretinere, padurea se preda asociatiei, cu respectarea regimului silvic.
 — Mai aveti intrebari?, s-a auzit o voce din sala.
— Nuuu…
— Plantam?
— Daaaa…
Febra impaduririlor s-a extins. Asa s-au "strans" 188 de hectare, localnicii fiind convinsi ca padurile si perdelele asigura protectia solului.
— A fost lupta cu "iar ne luati pamantul", zice tanarul si inimosul inginer Dan Popescu.

A urmat apoi Dobrun (Olt), cu un teren al primariei de 80 de hectare. Cei din Daneti au inceput sa cocheteze si ei cu ideea. Primarul din Marsani  (Dolj) era cel mai sceptic. Asta pana s-a intalnit cu primarul din Dobrun, care a reusit sa-l convinga. Virusul "se poate" s-a raspandit dupa aceea la toti. La Marsani s-au impadurit 1.118 hectare, la Doneti – 1.350. In "lucru", cum zice inginerul Popescu, mai sunt vreo sapte primarii, pentru ca fara sprijinul acestora n-ar fi posibile nici asocierile, nici impaduririle. In luna mai 2009 vor mai fi finalizate proiecte pentru 2.006 hectare.

"Am inteles fenomenul mai repede"
La Marsani oamenii s-au coagulat in jurul fostului tehnician auto Alexandru Dunoiu, om gospodar, cu vorba domoala, dar si convingatoare, care a devenit seful asociatiei.
— Cum ati reusit sa coagulati 1.230 de familii?
— E greu sa-i convingi pe oamenii care au trecut prin colectivizare. Noi aveam ceva padure, vreo 830 de hectare, dar se degradase, dupa ce din l990 incoace oamenii au taiat masiv, din cauza furturilor. Deci stiam valoarea padurii. Am inteles fenomenul mai repede ca altii. La noi oamenii stiu ce inseamna lipsa lemnului. Acum avem o singura asociatie si pentru padurea veche, si pentru cea abia plantata, de 430 hectare. Inca 800 de hectare se vor planta in aceasta toamna.

 

Peste patru ani vom avea 2.020 hectare de padure.
— Mai exista sceptici?
— si acum ma mai opreste cate unul: "Ne mai dai pamantul inapoi?", ma intreaba. "Pai, esti proprietar, iar peste patru ani il exploatezi singur", raspund.
A fost un adevarat spectacol la impaduriri, cand se aflau in pustia din preajma Marsanilor 600 de oameni. La plantat de puieti de salcam. In aceasta zona se planteaza in conditii extreme. Cand se starneste o furtuna de nisip nu se mai vede om cu om (de ani de zile praful din pamanturile uscate este inhalat, cauzand probleme de sanatate si marirea ratei mortalitatii). Depind de natura. si lucrarile agrosilvice ulterioare sunt dificile.
Cel mai important: oamenii au inceput sa inteleaga ce inseamna lipsa padurii.

Pasunatul, dusmanul padurii
Inginerul Dan Popescu s-a luptat ani de zile cu ciobanii care nu intelegeau raul pe care il pricinuiesc padurilor, mai ales celor in regenerare sau plantate de curand. Ajunsesera chiar sa-l ameninte.
— Pentru o galeata de branza se distrug miliarde, se arata revoltat silvicultorul.
Dupa ce s-a constituit asociatia la Marsani, oile si caprele n-au mai intrat in padure. Asta, pentru ca 1.230 de familii sunt cu ochii pe padurea "lor". In numai doua saptamani s-au mutat tarlele.
— Ne-am chinuit ceva timp sa scoatem pasunatul din padure, mai ales din cea care trebuie regenerata, zice Alexandru Dunoiu.
Dar s-au gandit si la pasunat. Asociatiile proprietarilor privati pentru impaduriri au intocmit si amenajamente silvo-pastorale.
 
Cand ploua peste tot, numai la Daneti este uscat
In 1972, la Daneti existau 800 de hectare de padure. Cand s-a amenajat sistemul de irigatii Sadova-Corabia s-a ras toata padurea. In lipsa padurii, Daneti a devenit o zona secetoasa.
— Ploua peste tot in jurul nostru, numai la Daneti nu ploua, se plange primarul Ion Spiridon. Trebuie sa ploua in toata tara, sa picure si la noi.
— Sunteti si primar, si seful asociatiei, cum i-ati convins pe oameni?
— La inceput a existat si la noi indoiala ca se face un fel de CAP si li se iau oamenilor padurile. I-am lamurit ca le raman. Am avut doar doua familii care s-au impotrivit. Iar in asociatie avem 3.000 de familii. Oricum, nu-i joaca sa aduci la un loc, sa apropii 3.000 de familii. La inceput nu credeam sa adun pamant pentru mai mult de 100 de hectare destinate impaduririi. In plina febra a vanzarilor.

Le spuneam: nu vindeti pamantul. Il vindeti mai bine impadurit. N-a mai vandut nimeni de cand au vazut cum arata padurea. Acum isi dau seama ce inseamna padurea. Un hectar de padure aduce un venit cat unul semanat cu grau intr-un an bun in Danemarca. Au venit bani in comuna: locuri de munca la plantari, la intretinere. Am atins si o problema sociala.
si aici a existat un inimos, asemanator inginerului Dan Popescu: Radu Florian. A batut din poarta in poarta.
— Cand vezi atatea paduri tinere, ai un sentiment nemaipomenit ca lasi ceva in urma, zice Radu Florian.
Acesti oameni au reusit sa intemeieze trei perimetre de 444 hectare, urmand ca in aceasta toamna sa se mai planteze 1.350 ha. Cand vad padurile verzi, danetenii vor sa ajunga la 2.200 de hectare. Au si depistat terenurile.

Triunghiul chel, invins
In aceste locuri se dezvolta tot mai mult principiul "sa tii la padure". In zona au aparut si cele mai puternice firme de impaduriri, dotate cu utilaje adecvate. Cand apar atacuri de daunatori, cum este cazul acum al afidelor, se face combatere cu avionul. O astfel de plantatie se regenereaza singura, prin trei taieri, o data la circa 20 de ani. Ce plantezi acum o faci pentru 70 de ani. Dupa cativa ani de la plantari, de la curatari, apar primele produse ale padurii – aracii, atat de utili la gradinarit. Apoi incep taierile in regim silvic. Cand se va ajunge la 10.000 ha de padure, locuitorii din Triunghiul Nisipurilor nu vor mai avea probleme cu lemnul. Imensele paduri de salcam vor constitui principalul suport si pentru dezvoltarea apiculturii.

 

Noile plantatii devin aici si elementul principal al neomogenitatii dintre apa si padure, care determina vaporii din atmosfera sa se transforme in picaturi de ploaie. Peste ceva timp acesti oameni nu vor mai fi la mana naturii, desi in triunghiul nisipos Craiova-Bechet-Corabia nu exista nici o apa curgatoare.
Important pentru mediu: se fac si proiecte de fixare de carbon. Aceasta regiune desertica va deveni un loc suplimentar de stocare a carbonului. Protejarea ecosistemelor este importanta pentru rolul lor in reglarea climatului.
Mai citeam cate o stire ca in zona cutare s-a impadurit un hectar. Oameni din Triunghiul Nisipurilor au transformat 3.000 de hectare de desert, vaste campuri cu dune, in paduri si nu stie nimeni de ei.

Dupa ce am vazut ce-au realizat acesti oameni in tacere, mi-au revenit prin fata ochilor imagini televizate si repetate de zeci de ori, unde Elena Udrea zgarma cu o lopata prin pamant pentru a planta un arbore. Acesti oameni au plantat milioane de arbori si n-a aflat de isprava lor decat nisipul nimicitor.
Din cele 100.000 hectare de desert din nordul Olteniei (cea mai arida zona din Romania), 3.000 ha impadurite inseamna, poate, putin. Dar reprezinta un bun inceput pentru reconstructia ecologica forestiera pentru protejarea solului, refacerea echilibrului hidrologic, imbunatatirea conditiilor de mediu.
Este insa mult daca ne gandim ca s-a schimbat o mentalitate. Dupa ani de zile de defrisari salbatice, oamenii locului si-au dat seama ca nisipul poate fi stapanit, iar terenurile ruinate revin la viata.
O vorba de duh zice ca se termina hotia cand se termina padurea. Dar si viata. Asta, sa nu devenim a 111-a tara afectata de cancerul pamantului, cum i s-a mai spus desertificarii, ce poate fi simbolizata de un arbore sub forma unei ciuperci atomice.

 

MAREA DEFRISARE
» Triungiul Nisipurilor se afla intre Dunare si localitatile Dabuleni-Bechet-Sadova-Poiana Mare-Calafat. Este terenul dintre Jiu si Olt – Campia Romanati si are cinci terase. Zona dintre terasele a doua si a treia, adica dintre Corabia si Bailesti, a avut destinatie agricola dupa ce au fost defrisate padurile de salcam.
Exista un top al defrisarilor fara cap, necontrolate, din zona Olteniei: Dolj – 5.400 ha, Mehedinti – 1.700 ha, Olt – 350 ha, Valcea – 260 ha. In Dolj, din ‘89 incoace, suprafetele impadurite au ajuns la jumatate. Pe cele 100.000 de hectare aride din sudul Olteniei au existat paduri si perdele de salcam amenajate inca de la jumatatea secolului trecut. Se reusise fixarea nisipurilor miscatoare. Arborii au fost taiati insa fara mila. Dupa ce se reusise stabilizarea nisipurilor, incepand cu anii ‘50 s-a purces la defrisari masive, in special in perdelele de protectie. A urmat o degradare fara precedent a acestei zone. Spatiile defrisate nu s-au mai regenerat.

Prin despaduriri au fost inlaturati arborii care sustineau solul fertil. Pagubele provocate asupra vegetatiei au fost mari. Padurile au fost hacuite si de drujbari iresponsabili, hotii de lemne. Dupa toate aceste interventii brutale in echilibrul natural, proprietarii de paduri s-au grabit si ei sa taie, temandu-se ca vor veni altii sa doboare arborii. Din ceea ce reprezentau lizierele de pe nisipuri n-au mai ramas decat palcuri imprastiate, mutilate in urma defrisarilor abuzive.
Intre Corabia si Sadova exista si un important sistem de irigatii, dar acesta a fost amenajat prin sacrificarea a 9.000 ha de padure ("marea defrisare"). A fiintat la Dabuleni si un institut de  cercetari care reusise sa impanzeasca vaste teritorii cu vii si livezi, care au fost practic vandalizate, instalandu-se din nou pustiul. Revigorat acum, sub denumirea Centru de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dabuleni, desfasoara, printre altele, si un proiect pentru limitarea si prevenirea proceselor de desertificare si aridizare a solurilor nisipoase prin cultura catinei albe ecologice.

Actiunea de impaduriri din sudul Olteniei este importanta si pentru faptul ca Doljul, de pilda, se afla cu cei mai putini arbori din tara (8,6 din suprafata judetului).
» Oameni din Triunghiul Nisipurilor au transformat 3.000 de hectare de desert, vaste campuri cu dune, in paduri si nu stie nimeni de ei.

PERICOLUL DESERTIFICARII
» stie tot omul ca padurile joaca un rol primordial in reglarea climei planetei. Padurile sunt adevarate rezervoare care absorb apa si stavilesc torentii.
Statisticile sunt abundente: 70% din suprafata uscatului este afectata de desertifiere (modificarea cumulativa a mediului prin distrugerea covorului fertil, urmata de pierderea capacitatii solului de a sustine recolte).
Defrisarile fara noima devin catastrofice si pentru faptul ca animalele padurii sunt nevoite sa-si schimbe habitatul.
Cresterea preturilor la alimente este determinata si de desertificare.
In Romania exista 220.000 de hectare acoperite cu dune de nisip, dintre care 100.000 in sudul Olteniei.

 

MUZEUL NISIPURILOR
» Dabuleni este singura localitate din Europa care are un muzeu al nisipurilor pe 12 ha. Poate in muzeu isi va face loc si aceasta vasta activitate de impadurire. Dabuleni este inconjurata de 3.500 ha de nisipuri.
La Dabuleni exista doua banci, ceea ce inseamna ca aici se vehiculeaza bani. Bani scosi din nisip (mai ales din pepeni).

Padurile se vor lupta din nou cu desertul
» Dle prof. dr. ing. Constantin Rosu, v-ati ocupat de proiectarea unor perimetre forestiere pe nisipurile din Oltenia. De unde oportunitatea investitiei?
Nisipurile din stanga Jiului reprezinta una dintre zonele tarii expuse in cea mai mare masura secetei si aridizarii si, in acelasi timp, deloc intamplator, zona are si unul dintre cele mai slabe grade de impadurire din tara.
In aceste conditii, cresterea suprafetei acoperite cu vegetatie forestiera si aplicarea unor masuri integrate de combatere a secetei, desertificarii si degradarii terenurilor se inscriu in strategia nationala privind prevenirea si combaterea acestor procese. Aceste terenuri, pe de o parte, sunt foarte slab productive pentru culturi agricole in regim neirigat, iar pe de alta parte, fiind situate in panta si foarte slab protejate, in conditiile de folosinta actuala, sunt expuse unei degradari continue prin eroziune, indeosebi eoliana.

Terenuri caracterizate prin climat stepic, deficit de apa in sol in perioada estivala, cel mai inalt grad de insolatie la nivelul solului din tara. Conditii dintre cele mai dificile de instalare si mentinere si pentru vegetatia forestiera lemnoasa, ceea ce impune atentie sporita atat in ce priveste alegerea speciilor pentru impadurire, cat si aplicarea corespunzatoare a tehnologiilor de pregatire a terenului si solului, ca si a lucrarilor de intretinere a culturilor.

» V-ati ocupat cu precadere de perimetrul Cuculeanu-Marsani. Ce particularitati are?
Este acoperit exclusiv de nisipuri aduse de vant. Lanturi de dune lungi, de la cateva sute de metri pana la 1-3 km, avand in general o orientare VNV-SSE, deci paralela cu directia de bataie a Austrului, vantul cu intensitatea cea mai mare din cursul verii. Diferenta de altitudine intre dunele si interdunele de nisip (altitudinea relativa) poate sa varieze de la cativa metri, obisnuit 5-6 m, pana la 8-10 m. Relief larg deschis, expus vanturilor si insolatiei, avand aspect de semipustiu.

» De unde acest nisip la campie?
Din Carpatii Meridionali. Nisipurile sunt formate in marea lor majoritate din material de cuart, bioxid de siliciu, spre deosebire de nisipurile din preajma Dunarii, mai bogate in ioni de calciu.

» Aici suntem in stepa?
La limita dintre silvostepa si stepa, mai curand in stepa. In timpul verii, nisipurile se incalzesc puternic, iar iarna se racesc foarte mult. In cursul zilelor calduroase, temperatura la suprafata nisipurilor se ridica uneori la peste 62°C in luna iulie.
Reteaua hidrografica este extrem de saraca, iar apa freatica este relativ adanca.
Intre Jiu si Olt, peste 70 km lungime, Dunarea nu primeste de pe tarmul romanesc nici un afluent. Insusi Jiul, relativ bogat in afluenti in partea lui centrala si superioara, este lipsit de afluenti pe tot cursul dintre Craiova si Dunare, astfel incat triunghiul nisipos Craiova-Bechet-Corabia nu are nici o apa curgatoare.

Cele mai citite

Trump nu mai poate fi oprit

L-au acuzat de relele pământului! I-au creat identitatea de Nomak, monstrul din filmul lui Guillermo del Toro, care-și devoră semenii, sfântă imbecilitate. Au inventat...
Ultima oră
Pe aceeași temă