Delta Dunarii este paralizata de inghet. Lacurile si ghiolurile sunt inghetate, de circa o saptamana nimeni nemaiputand ajunge acolo. Accesul cu orice mijloc de transport pe apa este imposibil, canalele fiind inghetate bocna. Pasarile din delta isi gasesc cu greu hrana in aceasta perioada, iar pestii sunt nevoiti sa migreze din stuf catre Dunare, unde apa este mai adanca. Practic, in aceste zile toata Delta Dunarii este un imens sloi de gheata.
Temperaturile extreme din ultima perioada au transformat Dunarea intr-o mare de gheata plutitoare, sloiurile albe blocand total pe alocuri si ingreunand cam peste tot trasportul pe apa. Lipsa unor spargatoare eficiente, dar si temperatura care s-a mentinut zile intregi la valori minime deosebit de scazute, pana sub 20 de grade, au facut ca interventia navelor de spart gheata sa fie anulata in scurt timp dupa actiune, crusta groasa refacandu-se destul rapid. In cateva locuri de pe Dunare sunt convoaie de barje blocate, situatia urmand sa revina la normal o data cu domolirea gradelor in minus. De marti dimineata, pe fluviu au inceput sa se adune bucati mari de gheata, care au ingreunat circulatia navelor si a salupelor. Incet, dar sigur acestea s-au unit, formand cruste groase, indesate, greu de spart. De pe faleza din Tulcea oamenii privesc spectacolul glaciar. Apa tulbure a „drumului fara pulbere” este albita de frig. Bate si un vant usor care accentueaza senzatia de ger polar. Un soare limpede inconjoara totul de lumina rece, inghetata. Cei din Tudor Vladimirescu, localitatea de pe malul opus, asteapta sa vina o nava sa-i aduca in oras pentru cumparaturi sau tura de serviciu. Un spargator mai mic, „Mamaia 2” venit de la Galati, a adunat balizele de semnalizare, ca sa nu fie duse de sloiuri catre mare. O nava militara este desemnata in aceste zile de criza sa faca legatura cu localitatea izolata in gheata. Ne urcam si noi pentru o traversare care s-a dovedit cu peripetii.
Transport de persoane si alimente cu nava militara
Remorcherul fluvial militar R.F. 328 asteapta la dana imbarcarea celor aproape 60 de oameni si un maldar de alimente pentru magazinele din Vladimirescu. Dunarea curge sugrumata de gheata, dar oamenii sunt increzatori in forta remorcherului. Intai sunt urcate alimentele, baxuri de biscuiti, malai, faina, dulciuri, saci cu paine, dar si cateva cutii de coniac si bere, „ca sa mai topeasca din gerul de afara”, spun veseli oamenii! Apoi pe nava urca oamenii. Cam suparati ca in aceste zile grele au-toritatile competente nu asigura spargatoare suficiente si nave de transport pentru a deservi mai bine traversarea Dunarii. Toata lumea e gata si pe un frig de minus 10 grade incepem traversarea, care in mod normal nu dureaza mai mult de cateva minute. Remorcherul face zilnic trei curse dus-intors. Experienta capitanului nu lasa loc de emotii pentru o simpla traversare peste Dunare printre gheturile sparte. Nava intoarce si se pune pe pozitia de traversare. Inainteaza cu greu printre blocurile mari si grele de gheata, ce curg molcom din amonte. Motorul diesel de 635 CP impinge cu forta elicea cu duza pentru a propulsa remorcherul catre Vladimirescu. Gheturile tari lovesc coca navei, fara a avea insa puterea sa-i influenteze prea mult parcursul. Trecem fara probleme pana aproape de pontonul de acostare din dreptul satului, unde asteapta alti 50 de oameni pentru a se imbarca spre Tulcea.
Prizonieri intre sloiuri
Temperatura ramane scazuta si seninul cerului anunta un ger uscat, care va continua sa ne biciuiasca fetele. Remorcherul se apropie de mal, insa sloiurile adunate pe langa ponton nu lasa nava sa se apropie. Se incearca mai multe manevre, insa gheata nu se lasa induplecata. Motorul trage din greu si pe cos iese un fum negru, semn ca se ajunge in suprasarcina. Apa bolboroseste violent in spatele navei, dar nimic nu se misca. Capitanul decide sa mai faca un ocol si sa se apropie din nou de mal in forta pentru a razbi printre sloiurile compacte. Manevra se dovedeste una inspirata si remorcherul militar reuseste sa se apropie de ponton suficient incat sa se poata face transferul alimentelor si persoanelor, chiar daca acostarea nu s-a putut face cu exactitate la punctul stabilit. Oamenii incep sa debarce in siguranta si apoi incepe imbarcarea. Totul decurge in ordine si oamenii sunt multumiti ca au cu ce sa ajunga „dincolo”, chiar daca se simt in satul lor adevarati prizonieri ai gheturilor, cel putin pentru o perioada. Odata toata lumea imbarcata, se trag paramele si totul este pregatit de plecare. Motoarele sunt turate dar… nimic. Privim peste bord si vedem ca din toate partile gheata a prins nava ca intr-un cleste. Nu mai e nici un ochi de apa liber pe unde se poate pleca. Motorul nu mai face fata turatiei si manevrele inainte-inapoi se repeta la un interval aproape exact. Nimic nu se clinteste. Nici nava, nici gheata. Trec 10 minute si propulsorul turbo diesel trage in greu. Elicea loveste incontinuu apa cu putere, dar nava de 34 m lungime ramane pe loc. La numai un metru de ponton. Oamenii incep sa se ingrijoreze. Mai trec 10 minute. Echipajul decide sa faca o manevra cu troliul electric montat la pupa. Leaga un cablu de fier de ponton si incearca sa miste nava dintre gheturi pentru a-si face putin loc. Motoarele continua sa traga in greu la remorcherul de neclintit. Deodata vasul se misca. Plecam, gata inghetati si noi. Oamenii glumesc cum ca ar fi bine sa se faca economie la tigari, ca nu se stie cand ajungem la mal. Si parca incepem sa-i credem. „Nu trebuia sa lasam coniacul pe mal!”, glumeste un barbat cu fesul impins peste urechi, tragand infrigurat dintr-o tigara arsa jumatate. Remorcherul face o manevra de mers inapoi dupa care o taie in forta printre obstacolele de gheata. Corpul navei se inclina dintr-o parte in alta, dar e bine ca inaintam. Nu parcurgem 100 de metri ca vasul se impotmoleste din nou in gheata. Gheata atinge pe alocuri 30 de centimetri, astfel ca e greu de spart. Motoarele nu sunt suficient de puternice si… stam iar degeaba.
Gheata mai face o „victima”: salvatorul „Mamaia 2”
Deja, la cat timp s-a stat pe punte in bataia vantului, vorbirea ridica probleme la articularea corecta a cuvintelor. Suntem cam in mijlocul Dunarii si puterea motoarelor iar nu face fata presiunii gheturilor, ce nu contenesc sa curga in aval. Mai trec alte 20 de minute, timp in care echipajul nu poate decat sa forteze motoarele navei militare pentru clintirea dintre sloiuri. Se ia legatura cu „Mamaia 2”, care este acostata la Tulcea, pentru a veni in ajutor. Aceasta pleaca la scurt timp, inaintand destul de usor spre noi, propulsata de cei 950 de cai putere. Vedem cum gheturile mari se sfarama in fata vasului, mult mai greu. Avem incredere ca la dimensiunea sa spargatorul ne va scoate din impas. Numai ca la vreo 200 de metri de noi si „Mamaia 2” se blocheaza. Asta deja e culmea! Am plecat intr-o traversare de rutina peste Dunare si stam blocati in mijlocul apei, prinsi in deriva gheturilor, de peste o ora! Echipajul de pe „Mamaia” incearca sa scape din stransoarea sloiurilor, dar nu se poate. Presiunea si grosimea ghetii sunt mult prea mari. La noi pe nava militara manevrele continua si pe punte se vorbeste tot mai putin din cauza frigului. Timpul trece si nu se intampla nimic. Numai motorul sparge linistea. In jurul nostru se aglomereaza tot mai mult de sloiuri si pe Dunare gheata nu mai conteneste sa vina. Ambele nave, R.F. 328 si „Mamaia 2” sunt nemiscate de minute bune, desi fumul de pe cos anunta turatii ridicate ale elicei. Desi inghetati, unii mai vocifereaza ca nu s-a facut nimic eficient pentru spargerea ghetii, iar cei care sufera sunt oamenii. „Trebuiau aduse spargatoare mari, domnule, de la Galati, de la Constanta, nu astea mici. Sa vanture sloiurile sa nu se mai stranga in toate coturile”, comenteaza un cetatean. „Perseus era bun!”, striga altul.
Traversarea dus-intors a durat doua ore
Intr-un final, dupa alte 20 de minute, nava se misca. Dar curentul a dus-o mai departe de traiectoria de traversare, asa ca nu va mai acosta de unde a plecat. Echipajul hotaraste sa duca oamenii mai jos, la dana militara, unde sunt acostate mai multe nave ale armatei. Ne miscam lin, dar sigur, si decizia de a nu mai merge la dana de plecare este cea mai buna, pentru ca lupta cu gheturile in aval este imposibila pentru remorcher. Ajungem in sfarsit si odata motoarele oprite, lumea este anuntata ca nu se mai poate efectua si cursa de seara din cauza ghetarilor. Experienta tocmai avuta a pus in garda echipajul. Toata lumea priveste vestea cu nemultumire. Un barbat este cuprins de panica si nu stie ce sa faca pentru ca si-a lasat copilul pe celalalt mal in masina, sa-l astepte pana se intoarce. Si daca nu se mai intoarce in seara asta… nu stie ce sa faca. Spune ca nici benzina in masina nu are suficienta ca sa stea copilul la caldura. Ne uitam la ceas. Totul a durat cam doua ore. Mergem inghetati o data cu lumea catre oras. Nava s-a golit.
Gheata face ravagii cu transportul aici in inima apelor. Totul este paralizat deocamdata. Coloniile de pasari din Delta, cele care raman si iarna aici, sunt la limita existentei. Nu toate trec sezonul inghetat. Autoritatile trebuie sa coopereze. Politia de Frontiera de la Tulcea ajuta in multe cazuri oamenii sa ajunga la spital pentru urgente. Daca este nevoie, conform unor conventii, cei in suferinta sunt trecuti in Ucraina, la cel mai apropiat spital. Unde se poate, transportul se face cu masinile de teren, unde nu, se apeleaza si la elicopter. Gheata este stapana acum si nu se va domoli decat o data cu ceva grade in plus pe termometru. Pana atunci, Delta Dunarii ramane inghetata.
