Ministrii si secretarii de stat pusi sa rezolve urgent, sub amenintarea clauzei de salvgardare, obligatiile ce-i revin Romaniei in materie de respectare a drepturilor omului – conform angajamentelor asumate fata de Uniunea Europeana -, au bifat, recent, in numele statului roman, o “realizare”. Au scos pe piata o lege privind reforma in domeniul proprietatii prin care imobilele nationalizate, inclusiv cele apartinand cultelor religioase, ar urma sa fie, in sfarsit, retrocedate. Mafia din sistemul imobiliar poate sta linistita! Juristii-legiuitori, oameni inca cu “cas la gura”, au redactat o lege care nu schimba cu nimic situatia, dar care serveste intereselor celor care s-au opus de 15 ani incoace retrocedarii acestor imobile.
Vor fi si mai multe procese
Legea 247 din 2005 va da nastere la foarte multe procese, pentru ca nu spune imperativ ca restituirea imobilelor se face in natura, ci ca “de regula” se restituie in natura. Asta inseamna ca legiuitorul-redactor a lasat la latitudinea celor care vor aplica legea sa restituie imobilul sau nu, respectiv la latitudinea acelor comisii de aplicare a legii din primarii, alcatuite de cele mai multe ori – in tara – din nespecialisti.
Proprietarii se asteptau la restituirea imediata
Proprietarii au sperat ca aparitia unei noi legi, chiar tarzie, va repara greselile guvernantilor si parlamentarilor, precum si ale tuturor persoanelor interesate. Ei asteptau o lege concisa, clara, de aplicatie imediata, de retrocedare neconditionata, de desfiintare din lege a sintagmelor cu titlu si fara titlu, care au perturbat si au creat o nebunie generala, asmutind de atat timp chiriasii impotriva proprietarilor.
Statul nu are titlu legal asupra imobilelor preluate abuziv
Statul nu a dobandit niciodata, in mod legal, titlul de proprietate asupra bunurilor imobile pe care le-a luat in mod abuziv la instalarea regimului comunist, indiferent de natura lor: locuinte, imobile industriale, bancare, gradinite, scoli, terenuri… Unele sunt imobile de mare valoare, altele nu. Se spune ca la nivelul tarii sunt 210.000 de notificari de revendicare, iar in Bucuresti un numar de 42.000, mergand pe declaratia oficialitatilor. In momentul preluarii, statul a incalcat principiile de drept civil care spuneau ca nimeni nu are voie sa se atinga de proprietatea privata, decat pentru cauza de utilitate publica, cu dreapta si prealabila despagubire. In cazul deposedarilor abuzive, preluarea nu s-a facut nici pentru cauze de utilitate publica si nici cu vreo despagubire. Legislatia aceasta trebuie respectata si acum!
Artificii legislative pentru continuarea deposedarii
Dupa 1989, in loc sa se retrocedeze neconditionat aceste proprietati – ca o atitudine democratica a unui stat de drept -, statul a creat o legislatie care nu este nici corecta si nici legala, necum umana. In plus, a creat o serie de artificii pentru a-i deposeda de tot pe proprietarii de drept, cum ar fi sintagma preluarii imobilelor cu titlu si fara titlu, introdusa prin sinistra Lege 112/1995. Ulterior, a mai aparut un artificiu, si anume introducerea notiunii de “noii proprietari”, in conditiile in care proprietarii de drept nu si-au pierdut niciodata dreptul de proprietate, de vreme ce sunt in posesia unui act autentic de proprietate. Rezultatul a fost un numar imens de procese privind retrocedarea imobilelor.
Legea 247/2005 nu rezolva nimic
Din pacate pentru proprietari, Legea 247/2005 nu rezolva si nu schimba nimic comparativ cu legea veche: pastreaza sintagma cu titlu si fara titlu, nu tine cont de la bun inceput ca toate imobilele au fost preluate abuziv, deci fara titlu. In plus, a mentinut prevederea din Legea 10 potrivit careia desfiintarea contractelor de vanzare-cumparare este posibila numai in situatia in care imobilul a fost preluat fara titlu. In realitate, trebuia sa se desfiinteze toate contractele de vanzare-cumparare.
Si Legea nr. 247 obstructioneaza accesul la justitie
In prezent, si Legea 10/2001, si Legea 247/2005 obstructioneaza accesul la justitie al proprietarilor ale caror locuinte au fost vandute, prevazand pentru actiunile in justitie un termen limita, respectiv 14 august 2002. Actuala guvernare, prin legea depusa la Parlament – votata orbeste -, a mentinut acelasi termen. Altfel spus, cine a pierdut termenul pierde proprietatea, contrar dreptului civil, care spune ca proprietatea este intangibila si vesnica. O a doua obstructionare este creata prin instituirea, pentru prima data in legislatia civila romana, a procedurii de desfiintare a unui contract de vanzare-cumparare avand drept criteriu buna-credinta a partilor contractante. Or, se stie, statul a fost de rea-credinta, totala, tot timpul, la fel ca si chiriasul care a cumparat o casa nationalizata pentru ca a stiut acest lucru de la bun inceput.
Si prin noua lege statul dispune cum vrea de imobile
Dupa cum se stie, dreptul de proprietate include, intre altele, dreptul de dispozitie si de posesie. Amandoua aceste drepturi au fost pierdute de catre proprietarii de drept, o data cu imobilele. In schimb, statul – care n-are nici un drept – poate dispune si acum de aceste bunuri dupa cum vrea si impotriva cui vrea, ceea ce este impotriva celor mai elementare norme de drept civil. Or, Legea nr. 247 trebuia sa rezolve aceste probleme, lucru care nu s-a intamplat! “Cum e posibil ca printr-o lege sa se dea statului niste prerogative atat timp cat statul nu are nici un titlu de proprietate?!”, se intreaba doamna avocat Aurelia Popescu, reprezentand proprietarii abuziv deposedati de stat.
Statul incalca flagrant dreptul personal
Legea nr. 247 din 2005 a retrocedat si imobile cum ar fi ambasade, spitale, insa, cu toate acestea, statul dispune de folosinta lor, in sensul ca obliga proprietarii de drept sa le mai pastreze utilitatea! Deci statul isi permite sa dispuna de bunurile proprietate personala si dupa ce le rerocedeaza! Asa reiese din art. 16 al Legii nr. 247, care spune ca imobilele de utilitate publica se retrocedeaza pastrandu-li-se folosinta, iar institutiile respective vor plati chirie proprietarului, la valoarea stabilita de catre stat. Atat cat vrea el! Ca sa nu mai vorbim ca o serie de imobile sunt concesionate, vandute etc., iar “noul proprietar” (sic!) – de parca cineva l-ar fi improprietarit din nou pe proprietarul de drept (!) – trebuie sa pastreze toate actele de dispozitie facute de stat, inclusiv de concesiune, chiar daca aceasta este pe… 99 de ani, sa spunem, subrogandu-se astfel in drepturile statului.
Tot in Legea nr. 247, se prevede ca persoanele nemultumite pot ataca in justitie decizia comisiei pentru aplicarea legii. Cu alte cuvinte, daca dl primar al Capitalei da o dispozitie de retrocedare peste 9 ani, proprietarii o vor ataca tot peste 9 ani si se vor mai judeca doi-trei ani, astfel incat finalitatea – buna sau rea – pentru proprietar ar putea fi cunoscuta, eventual, de acum incolo peste vreo 12 ani.
Fondul proprietatea, creatia unei minti diabolice
In opinia proprietarilor, crearea Fondului proprietatea este rezultatul unei minti mai diabolice decat tot ce s-a facut pana acum in materie de legislatia proprietatii.
Este diabolica, pentru ca un astfel de Fond are drept valoare insumarea tuturor valorilor activelor care intra in Fond. Cele mai rentabile societati din cele 100 prevazute in lege participa la Fond cu cote derizorii de 4 la suta. Derizorii pentru valoarea despagubirilor si a Fondului, a carui valoare este in jur de 8-9 miliarde de euro. Daca luam si analizam continutul fondului, o sa vedem ca este lipsit de o baza reala, pentru ca, din cele 100 de societati, cele rentabile au cote foarte mici, iar cele nerentabile au cote foarte mari.
“Toate societatile la care statul mai avea parti sociale neprivatizate si nerentabile ni le-au dat noua!”, deplange situatia doamna avocat Aurelia Popescu.
A doua sursa de finantare a Fondului sunt creantele pe care Romania lui Ceausescu le are la tarile enuntate in aceasta lege, tari din lumea a treia “si a noua”, si pe care Ceausescu timp de 30 de ani nu a putut sa le recupereze. “Statul de drept democratic, cu onor conducerea lui democratica de orice culoare, nu a reusit sa le recupereze si ni le dau noua!!!”, afirma consternata avocata pagubitilor, adaugand: “Si noi ce sa facem cu ele?”, se intreaba proprietarii. Daca statul, prin reprezentantii lui, sustine ca acest Fond este viabil si rentabil, trebuia sa-l garanteze.
Aurelia Popescu: “Ne-a aruncat intr-un fond de investitii pe sistemul fondurilor mutuale, pentru ca statul sa-si arunce lestul in curtea altora. E o atitudine ipocrita din partea statului sa spuna ca este cea mai mare realizare legislativa!”.
Este o mare bataie de joc
Proprietarii au sesizat ca legea este o mare bataie de joc la adresa lor si acuza statul de atitudine ipocrita cand afirma ca este cea mai mare realizare legislativa pentru proprietari… Nu este decat un praf in ochi! Miza este mare. In fata Uniunii Europene se va raporta ca problema proprietatii a fost rezolvata, in timp ce in tara procesele vor deveni o povara, si financiara, si ca timp, pentru oamenii care au de facut revendicari. Beneficiarii vor fi cei care nu vor sa elibereze aceste imobile asupra carora nu au nici un drept, dar care vor avea si banii, si rabdarea sa treaca timpul si sa ramana in posesia lor.
