„Noi, românii, am trăit 50 de ani ca spartanii, în frig, înfometaţi, torturaţi fizic şi psihic”, explică Nicolae Pricop de ce la cei 57 de ani ai săi vrea să participe la una dintre cele mai dure competiţii din lume – „Death Race” -, organizată în SUA, în care concurenţii îşi probează la extrem capacităţile fizice într-o cursă de zeci de kilometri, cu cele mai dure obstacole.
Competiţia „Death Race” (Cursa mor-ţii) va avea loc în vara acestui an şi va reuni 300 de participanţi din mai multe ţări. Totul face parte din conceptul „curselor spartane”, promovat de oamenii civilizaţiei moderne, care vor să reînvie spiritul, austeritatea şi disciplina luptătorilor antici.
Civilizaţia modernă e „spartă” cu principiile antichităţii
Există de mai mulţi ani în SUA şi în alte ţări un gen de com-petiţie care poartă numele de „Spartan Race”. Se organizează chiar şi un campionat mondial. Este promovat un stil de viaţă în jurul acestui sport. Practic, se doreşte să fie reînviat, într-un fel, spiritul vechilor spartani, care erau de neînvins, niciodată nu dădeau înapoi, având o viaţă austeră şi disciplinată. „Cursele spartane” care se organizează în zilele noastre îi supun pe competitori la alergare pe distanţe de mai mulţi kilometri, dar nu numai atât. Sari peste ziduri de câţiva metri înălţime, traversezi mari suprafeţe inundate de noroi, te târăşti sute de metri pe sub sârmă ghimpată, cari sau tragi greutăţi, te caţeri pe frânghie, înoţi în apă rece ca gheaţa, treci pe deasupra unui lac, agăţat de-o frânghie, cobori în rapel pe un perete de 20 de metri înălţime, treci printr-o conductă de 50 de centimetri diametru şi lungă de 50 de metri, mergi pe o bârnă de 50 de metri lungime şi cinci centimetri lăţime, sari de pe un buştean pe altul, cale de 30 de metri, iar lista obstacolelor e cu mult mai lungă.
La asemenea curse participă oameni de toate vârstele, femei şi bărbaţi, nu neapărat sportivi de perfor-manţă. E genul de experi-enţă prin care omul modern vrea să se rupă de stilul său de viaţă, anchilozat între beton şi sticlă. Fiecare vrea să-şi cunoască limitele. Întrecerea e în primul rând cu tine însuţi, pentru că nu se pune problema cine a ajuns primul sau ultimul la linia de sosire, ci numai dacă ai găsit în tine forţa fizică şi psihică de-a duce cursa până la capăt.
Participă la maratoane de peste 30 de ani
Am aflat toate astea de la un român care locuieşte în SUA, în Cleveland. Omul se numeşte Nicolae Pricop şi are 57 de ani, deşi când îl vezi în poză nu-i dai vârsta asta. Explicaţia e cu siguranţă legată de faptul că de peste 30 de ani se antrenează zilnic pentru alergări la maraton. S-a născut la Târgu Mureş, acolo a copilărit, a făcut facultatea, s-a căsătorit – după cum îşi povesteşte el viaţa, apoi a lucrat la o fabrică din Sfântu Gheorghe. La vârsta liceului şi a facultăţii a practicat orientarea turistică, apoi a participat la câteva semimaratoane, în jurul oraşului Sfântu Gheorghe, dar şi la o cursă de 100 de kilometri, în aceeaşi zonă.
„Mereu am vrut să fiu liber, am fost dornic de aventură, iar alergarea mi-a plăcut de când mă ştiu”, completează Nicolae. Tocmai spiritul liber l-a făcut ca la 44 de ani să decidă să-şi schimbe total viaţa, părăsind România, împreună cu soţia şi copiii lui, stabilindu-se în SUA. Acest moment de cotitură a fost în 1999. „Dezamăgit de tot ceea ce s-a întâmplat în România după 1990, am decis să plec cu familia mea în SUA, în speranţa că acolo copiii mei vor avea un viitor mai bun. Acum, după 13 ani, îmi dau seama că am făcut alegerea bună”, e convins interlocutorul. Dar nici dincolo de Atlantic n-a uitat de pasiunea lui, cu atât mai mult cu cât a descoperit în SUA cât de populare sunt cursele cu obstacole. A participat la trei maratoane, şase semimaratoane şi la o cursă de 80 de kilometri. „La cursa aceea de 80 de kilometri mi-am rupt trei degete de la mâna dreaptă, dar am continuat şi am ajuns la linia de sosire”, îşi aminteşte acea experienţă.
A doua cursă, ca dificultate, din lume
Nicolae descrie „cursele spartane” ca fiind împărţite în patru etape, fiecare cu gradul ei de dificultate – sprint, super, beast, death race. La prima, 90% din concurenţi reuşesc să atingă linia de sosire, la a doua – 75%, la a treia – 50%, iar la ultima – 10%, ştie bărbatul statistica acestor competiţii. Ca să ajungi la cea mai grea etapă, trebuie să treci cu bine de primele trei. Românul a participat la cursele preliminare, în 6 august, 10 şi 24 septembrie anul trecut. Numărul concurenţilor, în cadrul preliminariilor, nu numai în SUA, dar şi în cursele similare din alte ţări, este de ordinul miilor. Cei calificaţi – numai 300 la număr, conform regulamentului – vor participa la „Death Race” sau „Cursa Morţii”, care se ridică la nivelul unui campionat mondial. „Această cursă este, ca dificultate, pe locul al doilea în lume, după Turul Franţei, dar cu mult înaintea Ironman Hawaii World, care are, la rândul ei, etape foarte grele, precum înot pe o distanţă de patru kilometri, 161 de kilometri de mers pe bicicletă şi un maraton”, arată Nicolae. El zice că în cazul „Death Race” e ceva în plus – incertitudinea. Concurenţii nu cunosc obstacolele pe care le vor avea de trecut. Le descoperă abia la startul cursei.
Americanii, impresionaţi de explicaţiile românului
Iată un român dornic să cunoască „spiritul spartan”, aşa cum este el promovat de „Spartan Race”, organizaţia inter-naţională care susţine cursele cu obstacole. Ajuns în faţa celei mai dure etape – „Death Race” -, Nicolae Pricop a trebuit să depăşească o ultimă cerinţă, dintre cele preliminare, care de data asta nu mai depindea de pregătirea fizică. Organizatorii competiţiei i-au cerut un eseu, în care Nicolae să scrie de ce vrea să participe la această cursă şi până la urmă de ce vrea să intre în rândul „spartanilor” moderni.
Ei bine, ideea de bază pe care a exprimat-o în eseul său a fost că el, ca român, vine dintr-o ţară în care oamenii au fost obligaţi să simtă pe propria lor piele austeritatea, timp de o jumătate de secol. Cum s-ar spune, au fost obligaţi la ceea ce înseamnă viaţa spartană. „Punctul forte al eseului meu a fost că noi, românii, am trăit 50 de ani ca spartanii, în frig, înfometaţi, torturaţi fizic şi psihic, fără să ne plângem, considerând acea viaţă drept ceva normal, pentru că nu cunoşteam alta şi nu aveam un nivel de comparaţie”, arată Nicolae Pricop. El conchide că organizatorii „Cursei Morţii” au fost impresionaţi de acest eseu. Aşa că românul nu mai are acum altceva de făcut decât antrenamente pentru campionatul care va avea loc la mijlocul lunii iunie, în statul Vermont.
Antrenamente zilnice
Îmbrăcat cu o vestă specială pe care au fost ataşate greutăţi totalizând 20 de kilograme, trebuie să alerge 25 de kilometri. Şi-a propus ca până la mijlocul lunii mai să alerge în acest mod, câte şapte ore pe zi, sâmbăta şi duminica. La care se adaugă 200 de flotări în 24 de ore, înot şi exerciţii la diverse aparate de forţă. Sunt numai câteva exemple din pregătirea fizică a românului din Cleveland. Cei care vor trece linia de sosire în „Cursa Morţii” primesc acelaşi tip de medalie. Trofeul fiecărui concurent în parte, care şi-a depăşit propriile limite. Iar cei care termină cursa cu bine şi nu s-au clătinat nici măcar un moment se pot considera spartani, cel puţin în spirit. Nicolae speră să reziste în faţa tuturor încercărilor. Cu atât mai mult cu cât vine dintr-o ţară a „spartanilor”…
>> Se doreşte să fie reînviat, într-un fel, spiritul vechilor spartani, care erau de neînvins, niciodată nu dădeau înapoi, având o viaţă austeră şi disciplinată.
300 concurenţi participă la campionatul mondial al „spartanilor” – „Death Race”.
10% din competitori reuşesc, statistic, să treacă linia de sosire.
57 de ani are Nicolae Pricop, românul calificat în această competiţie.
13 ani sunt de când Nicolae şi familia lui s-au stabilit în SUA, la Cleveland.
