Dintre toate bucătăriile din lume, este foarte posibil ca mâncarea italiană să fie cea mai iubită. Este o bucătărie cunoscută pentru preparatele sale distinctive, cum ar fi pastele primăvara, lasagna, pizza și pastele carbonara.
Pastele carbonara sunt unul dintre acele feluri de mâncare înșelător de simple, dar cu arome complexe, cu paste lungi (spaghete, fettuccine, linguine sau altele similare) ca bază și care conțin carne de porc maturată (de obicei pancetta, guanciale sau bacon), o brânză tare (Pecorino Romano este cea mai comună) și piper negru. Dar ingredientul cheie sunt ouăle, care se amestecă cu brânza și piperul și apoi se combină cu pastele și carnea (departe de focul direct pentru a nu se transforma în omletă) pentru a crea un sos distinctiv.
Problem apare abia acum. Dacă ar fi să dăm crezare mai multor istorici ai mâncării italiene, pastele carbonara s-ar putea să nu fie în întregime italiene.
De unde provin pastele carbonara?
Nu se poate nega faptul că pastele carbonara își au originea în Italia – este doar o chestiune de cum și când. Deși ne gândim la ea ca la unul dintre felurile de mâncare tradiționale italiene, ele sunt relativ recente, datând de la mijlocul secolului al XX-lea. În ceea ce privește “cum”, există o mare posibilitate ca acestea să fi fost create folosind rațiile de mâncare americane pentru clienții americani.
Ar fi mult mai ușor pentru italieni să respingă acest lucru dacă sursele pentru aceste afirmații nu ar proveni de la istorici italieni ai alimentației. Alberto Grandi și Luca Cesari sunt amândoi italieni născuți și crescuți în Italia, care studiază istoria bucătăriei, și au ajuns separat la aceeași concluzie. O mulțime de aspecte ale mâncării italiene au fost create doar datorită americanilor. În cazul pastelor carbonara, cercetările lui Cesari sunt cele mai relevante în acest caz, deoarece el crede că acest fel de mâncare a fost creat la Roma, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru ofițerii britanici și americani, de către un bucătar italian pe nume Renato Gualandi, care a folosit în întregime ingrediente de rație americane. Felul de mâncare nu a apărut nici măcar într-o sursă media italiană până la mijlocul anilor 1950.
Asta înseamnă că pastele carbonara nu sunt italiene? Ei bine, poate că nu în totalitate, dar, indiferent de asta, italienii nu sunt fericiți că trebuie să împartă meritele pentru ele. Confederația Națională Italiană a Fermierilor Directi (Colderetti) a reacționat în special la afirmațiile lui Grandi, spunând că acestea “banalizează” bucătăria italiană. Părerile italienilor despre mâncare sunt, fără surpriză, destul de puternice.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
