Sătul să plătească impozite de oraş, Căzăneştiul vrea să redevină comună

Pe Drumul Naţional DN2A, la jumătatea distanţei între Urziceni şi Slobozia, pe drumul spre mare, se află un oraş deghizat în sat. Aici, în Căzăneşti, nimic nu lasă impresia că ai intrat într-o urbe veche de şase ani. Nu există canalizare, doar 1260 de locuitori din 4000 au apă curentă, gunoiul este dus la capul satului. În 2004, anul în care comuna Căzăneşti a luat numele de oraş, lucrurile stăteau şi mai rău. Dar pentru că mai marii judeţului auziseră că Uniunea Europeană dorea ca viitorul membru să fie mai urbanizat, Căzăneşti a devenit, rapid, prin referendum, al şaselea oraş din judeţul Ialomiţa, odată cu Amara şi Fierbinţi. Ieri, însă, cetăţenii au fost chemaţi din nou la vot, pentru revenirea la statutul de comună.

Încălzire cu lemne, la bloc

Cum vii dinspre Slobozia, la intrarea în oraş, pe stânga, e un cartier de câteva aşa-zise blocuri. Au un singur etaj şi hornuri, semn că sunt încălzite cu sobe. Canalizarea există, dar este înfundată şi apa menajeră se revarsă pe aleile dintre blocuri, printre sârmele cu rufe puse la uscat. Mirosul este asemănător celui care se putea simţi de la fostul complex de porci de peste şosea, închis însă la scurt timp după ‘90 şi lăsat în paragină. Nici copiii care se joacă la câţiva paşi de bălţile pestilenţiale, nici oamenii care stau de vorbă în fata blocurilor nu par deranjaţi de duhoarea care le umple nările.
„Asa e de ani de zile la noi”, explică Nicolae Titan impasibilitatea locuitorilor. Întrebarea dacă se simte orăşean îi aduce un zâmbet autoironic pe buze. „Glumiţi? N-am nici canalizare, apa de la robinet e cu rugină şi mă încălzesc cu lemne. Toate astea, deşi cică stau la bloc”, spune bărbatul şi se uită la raţele de pe partea cealaltă a aleii dintre blocuri.

Orăşeni cu WC-ul în spatele curţii

Nici cei mai tineri nu simt vreo mândrie că localitatea lor poartă rang de oraş. Două cabinete medicale, o farmacie şi un grup şcolar aveau de vremea când Căzăneşti era comună.
Dacă ar fi fost primar, Costel Petrache, de 24 de ani, care face naveta săptămânal la Bucureşti să lucreze la chinezi în Doraly, nu ar fi făcut Căzăneştiul oraş nici în ruptul capului. „Pentru ce? Stăm cu zoaiele pe alei, dar plătim impozit de un milion jumate pe apartamentul încălzit cu sobe că, deh, suntem orăşeni”, spune tânărul care locuieşte în „cartierul” de blocuri.
Nici mai sus, spre centrul satului, părerile nu sunt diferite. Cei de la case sunt şi mai supăraţi pentru au de plătit şi impozit pe terenuri, dublu de când Căzăneştiul e oraş.
„Nu vedeţi că suntem sat? Unde aţi mai văzut dumneavoastră oraş ca ăsta? Drumuri proaste, canalizare, ioc, apă neagră la robinet. În schimb, plătim taxe mai mari”, spune Vasilica Pioacă, de 60 de ani, şi arată spre gropile drumului şi spre WC-ul din spatele curţii. Bătrana a mers la vot de dimineaţă şi ales să nu mai fie orăşeancă.
Sătui de taxe şi impozite aproape duble şi dezamăgiţi că autorităţile nu s-au ţinut de promisiunile făcute când i-au scos la vot ca să-şi transforme comuna în oraş, locuitorii Căzăneştiului nu se mai vor orăşeni.

Primarul: „Asta înseamnă progres, să retrogradăm în comună?”

Primarul oraşului, PNG-istul Alexandru Gavrilă, în funcţie din 2008, are însă o cu totul percepţie despre meritele şi metehnele urbei. Edilul susţine că din toamnă Căzăneştiul va avea canalizare, staţie de colectare a gunoiului şi parcuri frumoase. Recunoaşte că, de când e oraş, Căzăneştiul n-a beneficiat de fondurile europene promise cetăţenilor scoşi la vot în aprilie 2004, dar explică faptul că fondurile pentru rural s-au cam dus şi acum e vremea accesării celor destinate mediului urban.
„Aşa că trecerea la comună ar fi o crimă. Asta înseamnă progres, să retrogradăm în comună? În loc să avem mai multe oraşe, noi renunţăm şi la cele pe care le avem. E bătaie de joc asta”, spune Gavrilă şi îi acuză pe consilierii locali de la PD-L, iniţiatorii referendumului, că vor să ucidă urbea. Recunoaşte că impozitele sunt mai mari acum – 82 de lei pe hectar de teren extravilan, faţă de 45 de lei, dacă localitatea ar fi rămas comună, dar nu i se pare un motiv suficient pentru ca oraşul să fie „retrogradat”. Primarul nu a fost la vot pentru că speră să nu fie atins pragul minim de 50 la sută plus unu şi referendumul să pice şi spune că vehemenţa sa în favoarea oraşului nu are nicio legătură cu faptul că salariul îi va scădea de la 3000 de lei la 1700, dacă localitatea va deveni, din nou, comună.
Iniţiatorii referendumului, consilierii PDL, susţin că idea nu a fost a lor, ci a cetăţenilor.
„E voinţa locuitorilor. Căzăneşti a fost făcut oraş pentru că cei de la PSD, atunci la putere, au vrut să dăm bine la Uniunea Europeană, să avem mai multe oraşe. Dar oamenii sunt nemulţumiţI că nu li s-au îmbunătăţit condiţiile de viaţă, dar le-au crescut impozitele”, spune consilierul local Octavian Drăgoi, preşedinte al PDL Căzăneşti. Ieri, în jurul prânzului, se prezentaseră la vot sub 100 de persoane din cele aproape 3.000 cu drept de vot.