Văile Carpaților Orientali, străjuite de păduri dese, ascund o herghelie mai puțin obișnuită. 20 de cai păroși, mai mici decât cei întâlniți de regulă în România, dar mai mari decât poneii, pasc iarba care abia se ițește de sub zăpadă. Este vorba de o rasă de cai care are o adevărată saga.
În Transilvania este tot mai apreciată o rasă de cai aparte. Este vorba de caii islandezi, renumiți pentru blândețea și robustețea lor, precum și pentru pasul lor specific, numit tolt, ideal pentru cei care vor să învețe arta echitației. Caii islandezi sunt singurii care pot folosi acest tip de pas. Acești cai de talie mică sunt urmașii animalelor aduse de vikingi în Islanda în secolul al IX-lea, când au început să colonizeze această insulă din Atlanticul de Nord. Caii din Scandinavia s-au încrucișat cu poneii aduși din Irlanda și din Scoția și astfel a rezultat rasa islandeză, care s-a dezvoltat în izolare, în condițiile în care importul de cai în Islanda este interzis de un mileniu, mai exact din anul 930, pentru că membrii Thingului, Parlamentul medieval al Islandei, s-au temut că importul de animale ar putea însemna și răspândirea pe insulă a unor epidemii.
Caii islandezi și-au dezvoltat și o fire blândă, care este rezultatul selecției genetice. Pentru că animalele trebuiau transportate cu drakkarele, renumitele corăbii vikinge, erau aleși doar cei mai docili. Dacă un cal se dovedea prea nărăvaș în cursul lungii călătorii spre insula din Atlanticul de Nord, era pur și simplu sacrificat și mâncat.
Pentru că, din cauza pământului puțin mănos, fermele create de coloniștii vikingi din Islanda erau situate la mare distanță unele de celelalte, caii islandezi au devenit foarte importanți. În afară de navigația de-a lungul coastelor insulei, aceste animale erau singurul mijloc cu ajutorul căruia locuitorii Islandei puteau parcurge rapid drumul până la vecini sau până la rude.
Redescoperirea unei rase de cai
Pe continent, caii islandezi au început să se răspândească după cel de-al Doilea Război Mondial. Până în secolul al XX-lea, Islanda a fost un teritoriu care ținea de Coroana Daneză. Insula a primit autonomie în anul 1904 și a devenit suverană în anul 1918. În condițiile în care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Danemarca a fost ocupată de Germania nazistă, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii au preluat controlul asupra insulei, pentru că Islanda era o etapă vitală și un refugiu important pentru convoa-iele navale care străbăteau Oceanul Atlantic și care transportau trupe, armament, muniție, hrană și alte mărfuri dinspre America de Nord spre Marea Britanie.
În acest context, în anul 1944, Islanda s-a declarat republică. Militarii britanici și americani trimiși în Islanda au descoperit calitățile deosebite ale cailor locali, iar la finalul războiului, unii dintre ei au cumpărat astfel de căluți și i-au dus pe cele două continente. În Germania, creșterea cailor islandezi a luat o amploare deosebită.
În România, prima herghelie de cai islandezi a fost înființată de omul de afaceri Andras Albert, după anul 1990. Inițial, Andras Albert a ajuns în Islanda într-o călătorie de afaceri. El înființase o tipografie în Odorheiul Secuiesc, pe care a vândut-o unei companii islandeze. Ajuns pe insulă pentru a negocia detaliile tranzacției, el a început să viziteze Islanda. Cu toate că nu știa să călărească, a fost convins să se urce pe un cal islandez. A învățat rapid cum să stăpânească animalul și s-a îndrăgostit de această rasă de cai. A decis, apoi, să aducă primii cai islandezi pe proprietatea pe care o deține în satul Izvoarele din comuna Zetea, situată în județul Harghita. „A învăța să călărești pe un cal islandez este la fel de ușor ca și a învăța să mergi pe bicicletă. Deja de la a treia oră de călărie poți pleca într-o excursie, alături de un însoțitor“, spune omul de afaceri.
Tabere de călărie pentru copii
Caii islandezi sunt foarte iubiți de copiii care învață să călărească. În fiecare vacanță, la Izvoarele, Andras Albert organizează tabere de călărie pentru copii. Micuții îndrăgesc rapid caii islandezi și la finalul taberei au deja în palmares câteva expediții în șeile acestor cai blânzi.
„Este un sentiment care le dă forță și încredere în sine atunci când un copil de câțiva ani poate controla un animal așa de mare“, afirmă Andras Albert. De asemenea, acești cai de talie mică sunt foarte apreciați în hipoterapia care se adresează copiilor care suferă de autism.
În Europa și în America de Nord, caii islandezi sunt tot mai apreciați deoarece sunt ușor de îngrijit, au o imuni tate mare și sunt foarte docili. În fiecare an, câteva sute de cai părăsesc hergheliile din Islanda și împrospătează populațiile de cai islandezi de pe cele două continente. Acești cai nu mai pot fi readuși în Islanda, deoarece și lor le este aplicată interdicția referitoare la importul de cai pe insulă.
