Rusia a incalcat decizia CEDO din 19 octombrie 2012, in privinta scolilor romanesti din Transnistria. La data respectiva, CEDO a hotarat ca Rusia se face vinovata pentru desfiintarea a zeci de scoli ale romanilor din zona separatista. Ar fi trebuit ca intr-un anumit interval de timp, dupa pronuntarea sentintei, Rusia sa redeschida toate scolile romanesti din Transnistria care au fost desfiintate. Acest interval s-a incheiat chiar ieri, 19 ianuarie 2013. Legat de momentul de ieri, am primit o scrisoare din partea Eleonorei Cercavschi, presedintele Asociatiei „Lumina” a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova, in care dascalul arata ca s-a incheiat termenul pana la care Rusia, gasita vinovata de CEDO pentru desfiintarea scolilor romanesti din Transnistria, trebuia sa repuna in functiune, intr-un termen-limita, aceste unitati de invatamant. Procesul de la CEDO a fost initiat de 170 de dascali si parinti ai elevilor romani din Transnistria, in special de la Liceul Teoretic „Stefan cel Mare si Sfant” din Grigoriopol, unde directoare este Elena Cercavschi. Procesul a durat opt ani, incheiindu-se cu sentinta din 19 octombrie 2012.
Presiunile asupra romanilor din Transnistria s-au intensificat, dupa sentinta CEDO
Va prezentam in continuare scrisoarea Eleonorei Cercavschi, in care aceasta arata ca, dupa sentinta din 19 octombrie 2012 a CEDO, in Transnistria au crescut presiunile impotriva ultimelor opt scoli romanesti care exista acolo. Trebuie spus ca la procesul de la CEDO a fost chemata in judecata chiar Rusia, considerandu-se ca acest stat, care detine controlul absolut asupra Transnistriei, se face vinovat de disparitia a zeci de scoli romanesti in zona separatista. Rusia a sustinut ca nu are nicio legatura cu scolile romanesti, si ca decizia de desfiintare a lor priveste doar autoritatile asa-zisei republici Transnistria, care ar fi o tara independenta. Totusi, aceasta „tara” nu e recunoscuta decat de Moscova.
Vizita la Bruxelles
I-am cunoscut, inca din toamna trecuta, la Bruxelles, pe directorii celor opt scoli romanesti din Transnistria, care venisera in fata inaltilor comisari europeni pentru a le descrie abuzurile la care dascalii romani, elevii si parintii acestora au fost supusi, de 20 de ani incoace, de catre administratia separatista si de catre fortele rusesti stationate in zona separatista. Singura „vina” a romanilor de acolo este ca sunt tocmai romani si ca se incapataneaza sa studieze la scoala in limba lui Eminescu.
2004 – anul asaltului rusesc asupra limbii romane in Transnistria
Este de reamintit anul 2004, cand s-a atins apogeul luptei rusesti impotriva limbii romane in Transnistria. O serie intreaga de scoli, mai ales cele aflate in principalele orase transnistrene, au fost atunci desfiintate, peste noapte. Si asta s-a intamplat in modul cel mai brutal cu putinta, militienii transnistreni invadand unitatile de inavatamant, gonindu-i pe profesori si pe elevi. Asa s-a intamplat, de pilda, la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol. La fel si la Liceul Teoretic „Stefan cel Mare si Sfant” din Grigoriopol. Elevii si profesorii romani care se incapataneaza sa duca mai departe invatatura in limba materna sunt obligati sa-si desfasoare cursurile in cladiri insalubre, prin diverse localitati rurale, fie in Transnistria, fie, de cele mai multe ori, trecand Nistrul, in sate din Republica Moldova. Si asta pentru ca liceele si scolile romanesti din orasele transnistrene au lacatul pe usa. La ora de fata, in cele opt scoli romanesti din Transnistria, cate mai sunt deschise, invata doar 1.859 de elevi, fata de 6.000, cati erau in anul 2004. De-a lungul timpului, unii dintre profesorii care s-au incapatanat sa predea in limba romana, pe teritoriul Transnistriei, au fost arestati. Iar elevii romani au fost supusi la diverse presiuni, anchetati, amenintati cu bataia sau chiar torturati. Parintii elevilor romani se tem sa-si mai dea copiii la scoli cu predare in limba romana. Alternativa pentru ei este sa-si inscrie copiii la scolile cu predare in limba rusa din Transnistria. Acele scoli au cele mai bune conditii materiale, asigurate de regimul separatist de la Tiraspol. Mai exista totusi o mana de profesori romani care se lupta in continuare pentru supravietuirea limbii materne dincolo de Nistru. Decisi sa nu cedeze, oricate piedici ar intampina.
Iata deci scrisoarea Eleonorei Cercavschi :
Pe data de 19 ianuarie 2013 a expirat termenul de executare a Hotărârei CEDO, prin care a fost condamnată Federaţia Rusă de violarea drepturilor la educaţie în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Fiind învinuită de înterzicerea predării în şcoli a limbii române în baza grafiei latine, de presiunile şi maltratările pedagogilor, elevilor şi părinţilor celor 8 şcoli, care au rămas fidele organelor constituţionale de la Chişinău şi nu s-au conformat dictatului regimului separatist. Rusia care pretinde a fi un stat democrat, are obligaţiunea de a respecta Declaraţia ONU, aprobată de către Adunarea Generală a acestui for mondial la 10 decembrie 1948, membru al cărei ea este. Adică autorităţile de la Moscova urmau în mod obligatoriu să se conformeze deciziei Înaltei Curţi.
În afară de despăgubirile morale ale celor 170 de reclamanţi, hotărârea prevede restituirea sediilor de care au fost deposedate illegal aceste instituţii de învăţămînt. Excluderea din aşa numită legislaţie a aşa numitei ” republici moldoveneşti nistrene” a prevederilor ce interzic folosirea grafiei latine pentru funcţionarea limbei române în regiune. Anularea interdicţiilor cu privire la întroducerea în acest spaţiu a cărţilor, manualelor şi a altor materiale necesare pentru buna funcţionare a acestor instituţii. Încetarea campaniei de intimidare şi discriminare asupra celor ce doresc să înveţe în limba română. Asigurarea condiţiilor de funcţionare în raioanele din stînga Nistrului şi în municipiul Tighina a şcolilor ce activează în baza Curriculei elaborată de Ministerul Educaţiei din Republica Moldova.
Dar, după cum se vede, mentalitatea imperială formată de secole, care cu regret încă nu au putut-o depăşi, nu le permite actualei puteri de la Moscova să aibă un comportament civilizat. Despre aceasta vorbesc declaraţiile făcute de oficialii Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, îndată după pronunţarea deciziei CEDO, care denotă dezacordul cu ea.
Dacă Guvernul Federaţiei Ruse şi-ar fi dorit cu adevărat soluţionarea diferendului transnistrean, problema aceasta demult ar fi fost depasita. Însă ambiţiile imperiale, care au şi plăsmuit „repubicuţa moldoveniască nistreană” cu mai mult de 20 ani în urmă, nu le permit acest lucru. Trebuie să fii un pic naiv ca să crezi că Guvernul Rusiei imediat îşi va respecta obligaţiunile internaţionale. Există mai multe exemple care demonstrează că ea tratează aceste obligaţiuni după bunul său plac, atunci cînd doreşte şi aşa cum îşi doreşte.
Este suficient să aducem la cunoştinţă doar cele mai recente din ele – declanşarea a unui conflict armat în primăvara anul 1992 în Republica Moldova, care s-a soldat cu moartea a cîtorva sute de oameni şi ocuparea de către forţele separatiste proruse, îndrumate şi susţinute total de Moscova, a unei părţi din teritoriul suveran al Republicii Moldova, în urma căruia a apărut copilulul nelegitim cu numele „rmn” plăsmulit de Tiraspol şi Moscova. Drept dovadă că copilul le aparţine, este cunoaştea numai a „limbii” părinţilor, adică cea rusă.
Hotărîrea CEDO în cazul grupului Ilaşcu, spune deschis că Rusia este agresor şi este obligată să-şi retragă efectivul militar, armamentul şi muniţiile de pe teritoriul suveran al statului nostru.
Aceleaşi obligaţiuni au fos puse în faţa ei şi prin Declaraţia Summitului de la Istambul încă în anul 1999, în care era prevăzut angajamentul Federaţiei Ruse de a efectua evacuarea completă a trupelor sale de pe teritoriul Republicii Moldova pînă la finele anului 2002. Însă Rusia, sub diferite pretexte inventate, şi pînă astăzi nu si-a indeplinit aceste obligaţiuni internaţionale. Trupele militare ruse împreună cu armata transnistreană continuă să afecteze securitatea naţională, precum şi cea europeană.
Cu regret suntem nevoiţi să constatăm că Hotărârea CEDO a rămas deplin neexecutată. Situaţia liceelor şi gimnaziilor cu predare în limba română, care activează în regiunea transnistreană în baza Curriculumului Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, după pronunţarea deciziei Înaltei Curţi de la Strasburg, timp de trei luni, nu s-a îmbunătăţit cu nimic. Dimpotrivă ea s-a complicat şi mai mult.
Fiind încurajaţi de oficialii Fedraţiei Ruse liderii separatişti, în această perioadă, incontinuu au atacat şcolile cu predare în baza grafiei latine, care 8 ani în urmă s-au plîns la CEDO şi la 19 octombrie anul trecut li s-a dat cîştig de cauză. Pretinsa ministru al afacerilor externe a aşa numitei „rmn” doamna Nina Ştanschi, de nenumărate ori, a învinuit Republica Moldova de politizarea problemelor, legate de situaţia şcolilor româneşi. Aceste instituţii de învăţămînt, fără nici o argumentare, au fost declarate de ea cuiburi fasciste care educă terorişti şi unde nivelul de predare este primitiv, adică mai jos de orice nivel.
Dacă am fi locuit într-un spaţiu civilizat unde legea stă în capul mesei, pentru discriminarea şi ofensele aduse în adresa şcolili şi a cadrelor didactice care activează în aceste instituţii, dînsa ar fi fost atacată în instanţa de judecată. Însă nu în cazul nostru, cînd în regiunea transnistreană viaţa omului nu înseamnă nimic şi el nu poate fi protejat de nimeni. Confirmă cele declarate nenumăratele răpiri şi condamnări la ani grei de detenţie de către organele neconstituţionale de la Tiraspol, în ultimul timp, ale cetăţenilor Republicii Moldova. Însă încă mai sperăm că, va veni şi timpul cînd cei care îşi permit atare atacuri, vor răspunde în faţa legii de crimele săvârşite de ei, împotriva populaţie localnice de aici.
Aceste declaraţii au un scop bine determinat : să intimideze pedagogii şi elevii şcolilor cu predare în limba română, precum şi părinţii acestor copii, ca pînă la urmă să-şi realizeze visul, să lichideze aceste instituţii de învăţămînt.
Suntem conştienţi de faptul că, nu numai cadrela didactice care activează în instituţiile subordonate Ministerului Educaţiei din Republica Moldova, dar toaţă populaţia inclusiv şi cei de alte etnii care locuiesc în acest spaţiu, suntem ostatici ai situaţiei, căror statul – Republica Moldova, nu ne poate asigură securitatea personală, protecţia socială şi juridică.
Învinuirile nefondate şi falsurile despre şcolile cu predare în limba română, inventate şi promovate de autorităţile separatiste, tensionează situaţia în societatea transnistreană, trezeşte ură faţă de populaţia de origine română. Pînă la urmă această situaţie pune viaţa noastră în pericol. În orice moment putem fi arestaţi de către organele neconstituţionale din regiune, cum s-a mai întîmplat în trecut, sau supuşi unor atacuri banditeşti din partea elementelor criminale, care practic sunt încurajate de către autorităţile separatiste.
Aflându-ne în aşa situaţie, noi cadrele didactice, nu înţelegem sensul propunerilor Misiunii OSCE din Republica Moldova, ca şcolile cu predare în grafia latină să fie licenţiate de către organele neconstituţionale de la Tiraspol. Ce ar însemna înlocuirea limbii şi literaturii române, istoriei românilor cu o limbă inexistentă, din punct de vedere ştiinţific, cu o istorie falsificată a Transnistriei. Pînă şi geografia se propune a fi schimbată. Oare putem schimba aşezarea geografică a Repblicii Moldova la placul Moscovei? Sau rîul Nistru poate fi înlocuit cu rîul Volga? Pînă la urmă acesta ar însemna realizarea scopurilor Rusiei şi a separatiştilor de la Tiraspol – lichidrea acestor şcoli. Aşa fel de „soluţii” nu pot fi susţinute de pedagogi, niciodată.
Noi suntem siguri că adevărul va triumfa. Şi ca aceasta să se realizeze vom continua să luptăm pentru limbă, istorie şi neam, valorile de bază a oricărui popor. Este clar că în aşa caz avem nevoie de o politică mai activă a Guvernării de la Chişinău, de o susţinere adevărată şi nu imitată din partea structurilor internaţionale. Noi nu vrem să credem că minciunei şi falsului îi aparţine viitorul. Numai Adevărul are viitor şi pentru el vom lupta. Dumnezeu să ne ajute.
Eleonora Cercavschi
Transnistria.
