În China, devenită a treia economie mondială, cu o cohortă de miliardari şi milionari, concubina a devenit un semn exterior al bogăţiei, expus la luxoasele serate de afaceri. Fenomenul în creştere îngrijorează conducerea statului, soţiile se revoltă, concubinele se apără.
La Beijing şi-a deschis porţile un „Institut al femeilor”, al cărui scop este să educe so-ţiile chineze înşe-la-te să se apere contra amantelor so-ţilor lor. Deschiderea acestei şcoli este ultima manifestare a concubinajului, un fenomen chinezesc despre care se discută de mai mulţi ani. În China, amanta este semnul unei bune stări financiare, un simbol al statutului social şi tocmai de aceea noii bogaţi au dat un imbold fenomenului concubinelor, cunoscut drept o caracteristică extrem-orientală în epoca în care a întreţine mai mul-te amante era semn de putere şi de bogăţie. În New York Times, un prosper om de afaceri chinez preciza că „a avea o amantă este ca şi cum ai juca golf”. În vârstă de 42 de ani, el întreţine o relaţie extraconjugală cu o studentă de 20 de ani, relaţie care îl costă în jur de 4.500 euro lunar. Nu este un caz singular, presa chineză fiind plină de fapte diverse în care sunt implicaţi chinezi bogaţi, tinere fete şi mulţi bani.
„Piaţa amantelor”
Potrivit ziarului din New York, „piaţa amantelor” a luat amploare pe fondul exploziei economiei de piaţă în China şi al apariţiei unei noi generaţii, născută bogată şi debarasată de valorile puritane ale comunismului. Aceşti noi bogaţi vor să rivalizeze cu strămoşii lor imperiali în planul cuceririlor sexuale.
A fost uitată interdicţia lui Mao din 1949 a acestei „relicve a feudalismului”, pe care oricum el nu a respectat-o. De peste cinci decenii concubinele dispăruseră definitiv, dar astăzi, chiar dacă este dezaprobată, practica este din ce în ce mai ostentativă şi se vorbeş-te de o nouă „eră de aur a concubi-nelor”. De la finele anilor ’80, „cartierele concubinelor” au apărut în majoritatea marilor oraşe din China. Imobile cu apartamente mari unde tinerele, în aşteptarea amantului, îşi ocupă timpul între veşminte de marcă şi tehnologie de vârf. Dependente de el şi fără a li se recunoaşte legal existenţa, dacă bărbatul le părăseşte ele nu mai au nimic. În mod obişnuit discrete, „afacerile amantelor” ies la lumină o dată cu scandalurile de corupţie. New York Times a publicat şi o listă a funcţionarilor că-zuţi din funcţii din cauza mal-ver-saţiunilor şi ale căror procese au relevat că întreţineau în general peste o duzină de concubine. În acest sistem apare rolul agen-ţii-lor care pun în legătură studen-te frumoase şi bogaţi „admiratori”. Una dintre agenţii propunea astfel de întâlniri pentru suma de 600.000 yuani (70.000 euro).
Chinezii nu sunt scandalizaţi din cauză că numeroşi oameni de afaceri au tinere amante, ci de faptul că este un obicei adoptat de înal-ţii funcţionari de stat şi de partid. Jin Weizhi, fost director ge-neral al unei companii de stat, arestat pentru corupţie şi deturnare de fonduri, arăta că „a avea amante este un simbol al statutului. Dacă nu ai mai multe femei, oamenii râd”. Recordul actual al numărului de amante îi aparţine lui Xu Qiyao – 140! Obsesiile erotice evocate în trecutul Chinei nu sunt nici ele o raritate. Un responsabil din Hainan păstra în patru fişete de metal 95 de jurnale intime în care descria re-la-ţiile sale sexuale cu 236 de femei…
Lux şi corupţie
Fenomenul este criticat atât în China, cât şi în străinătate. În media locală, poveştile de corup-ţie şi de concubinaj sunt adesea la loc de frunte şi, potrivit autori-tăţilor, cele două aspecte fac pereche. Discursul unui oficial chinez, membru al Comitetului cen-tral de inspecţie disciplinară, releva că 95% din afacerile de co-rupţie în rândul oficialilor parti-dului comunist din ultimii ani im-plicau una sau mai multe aman-te. Articolele de presă au con-fir-mat, în timp, afirmaţiile. Exemplele veneau de la vârf. Unul dintre cei mai importanţi res-pon-sabili chinezi a căzut din cauza corupţiei. Chien Liangyu, membru al Biroului Politic şi liderul partidului comunist la Shanghai, s-a văzut acuzat şi pentru întreţinerea de relaţii cu „numeroase amice”. Adjunctul primarului marelui oraş Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang, Xu Maiyong a fost executat, presa relevând că avea 12 amante. Un viceprimar al Beijingului, Liu Zhihua, a fost destituit pentru că îşi ajutase amanta să se îmbo-gă-ţească în perioada când fusese în-sărcinat cu construirea insta-la-ţiilor olimpice. Conştientă de reacţiile opiniei publice, cenzura caută să limiteze daunele. Când puternicul ministru al Căilor Ferate, Liu Zhijun, a fost acuzat de deturnare de fonduri şi o mită de 120 milioane de euro, ministrul Propagandei a ordonat presei să nu reproducă informa-ţiile conform cărora Liu Zhinjun avea 18 amante care înotau în lux.
Nu este vorba de pasiune în aceste iubiri clandestine. Avocat implicat în apărarea metreselor, Zheng Baichun recunoaşte că „în majoritatea cazurilor, banii sunt în centrul relaţiei”. De ambele părţi. Tânăra care doreşte să fie întreţinută şi bărbatul care doreşte s -şi afişeze reuşita. Fenomenul creşte în ritmul creşterii PIB-ului chinez şi constructorii străini de automobile au identificat pentru China un segment numit „maşinile amantelor”: luxoase, decapotabile Mercedes sau BMW.
