Privatizarea asigurărilor medicale este propusă ca o potenţială soluţie pentru principalele probleme cu care se confruntă sistemul românesc de sănătate – capacitatea redusă de mobilizare a fondurilor, managementul ineficient al resurselor, calitatea slabă a serviciilor şi inechităţile prezente pe scară largă. În plan internaţional însă, foarte puţine sisteme de sănătate se bazează pe asigurări private pentru asigurarea accesului populaţiei la servicii medicale de bază.
Un raport de cercetare publicat de Observatorul Român de Sănătate arată că privatizarea asigurărilor medicale ar spori atât inechitatea, cât şi ineficienţa din sistemul românesc de sănătate, chiar dacă România şi-ar asuma o implementare rapidă şi eficace a reformei.
„Experienţa altor ţări sugerează în mod consecvent că introducerea unui sistem privat de finanţare ar crea mai multe probleme decât ar rezolva. În plus, este un proces complex şi costisitor, iar succesul lui este determinat, paradoxal, tot de capacitatea de guvernare a statului. De aceea, eforturile ar trebui concentrate mai degrabă pe reformarea instituţională a sectorului public”, a declarat Nicolae Done, Vicepreşedinte ORS, doctorand în economia sănătăţii şi politici de sănătate la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, SUA.
Experienţa internaţională analizată în acest raport sugerează că perfecţionarea unui sistem de sănătate bazat pe asigurări sociale şi suplimentarea crescută şi treptată cu fonduri din taxe generale are şanse mai mari de a spori eficienţa, calitatea, şi echitatea decât o reformă radicală de privatizare. Piaţa asigurărilor de sănătate este atipică din punct de vedere economic, prezentând atât interacţiuni complexe cu piaţa furnizorilor cât şi deficienţe majore ce stânjenesc competiţia funcţională dintre societăţile de asigurare. Posibilitatea statului de a corecta aceste deficienţe este limitată şi necesită resurse considerabile. Pe de altă parte, există evidenţe că autorităţile publice pot administra relativ eficient un sistem de asigurări universale. În cele din urmă, privatizarea nu poate înlocui buna guvernanţă a autorităţilor publice, care este cu atât mai necesară într-un sistem de concurenţă privată.
Recomandările acestui raport sunt următoarele:
1. Concentrarea eforturilor pe reforma sectorului public, cu accentul pe investirea în capacitatea administrativă şi managerială a autorităţilor publice centrale şi locale precum şi pe dezvoltarea unor procese de decizie transparente, raţionale, şi axate pe obţinerea unor obiective clar definite.
2. Creşterea fondurilor din sistem prin executarea mai riguroasă a colectării de taxe, separarea fondurilor alocate sănătăţii de alte fonduri publice, şi suplimentarea acestora cu fonduri de la bugetul general.
3. Definirea pachetului de servicii de bază care să asigure un echilibru între profunzimea acoperirii împotriva riscurilor medicale şi costurile sistemului, printr-un proces echitabil şi reprezentativ pentru toţi actorii principali din sistem.
4. Dezvoltarea unui sistem naţional de infrastructură IT care să permită colectarea în timp util de date utilizabile pentru alocarea raţională a resurselor pentru servicii de sănătate.
Raportul lansat de Observatorul Român de Sănătate este cu atât mai relevant cu cât primele două capitole din noul proiect al Legii Sănătăţii puse în dezbatere publică de către Ministerul Sănătăţii ating problematica reformei spitalelor şi pe cea a asigurărilor de sănătate.
„Punctul cheie al întregului proces de elaborare a noii Legi este folosirea tuturor dovezilor disponibile pentru a rezulta un act normativ coerent şi compatibil atât cu realităţile româneşti actuale, cât şi cu evoluţia predictibilă a acestora”, a declarat Adrian Gheorghe, Preşedinte ORS, doctorand în economia sănătaţii la University of Birmingham, Marea Britanie.
Pe 9 aprilie 2012, Observatorul Român de Sănătate a lansat primul raport de cercetare – „Reforma spitalelor publice – evidenţe din spaţiul european”, care prezintă o privire detaliată asupra reformelor ce au vizat statutul juridic al spitalelor publice în statele europene şi oferă recomandări pentru reforma din România pe baza experienţei acestor ţări.