Lagărele de muncă forţată din Coreea de Nord au crescut în dimensiune şi număr în cursul ultimului deceniu. În prezent, circa 200.000 de persoane se află deţinute în condiţii „atroce”, arată Amnesty International.
Coreea de Nord, „imperiul roşu” al dictatorului Kim Jong-Il, deţine un trist record în ce priveşte violarea drepturilor omului. Phenianul respinge acuzaţiile Occidentului şi menţine ţara închisă presei străine sau ONG-urilor. De peste şase decenii, Coreea de Nord este condusă de „dinastia” Kim, iar regimul comunist este implicat în activităţi criminale, între care trafic de droguri şi de arme, falsificare de bani, testare de arme chimice pe civili, violări severe ale drepturilor omului şi dezvoltarea unui program nuclear care i-a atras sancţiuni din partea ONU.
Amnesty International a difuzat fotografii luate prin satelit ale lagărelor unde regimul de la Phenian îşi închide prizonierii politici în condiţii de viaţă crunte. Coreea de Nord nu are nici un motiv să invidieze gulagurile din cea mai dură epocă sovietică. Gulagurile nord-coreene sunt ascunse de ochii tuturor şi în interiorul lor sunt încălcate cvasitotalitatea dispoziţiilor ce protejează drepturile omului. Patru din şase lagăre – situate în zone sălbatice din provinciile Pyongan de Sud, Hamkyung de Sud şi Hamgyung de Nord – ocupă o suprafaţă vastă şi s-au extins considerabil după 2001.
Universul concentraţionar se extinde
Deţinuţii sunt siliţi să asiste la execuţiile camarazilor de suferinţă şi se hrănesc cu şobolani pentru a supravieţui, relevă un raport al acestui ONG de apărare a drepturilor omului care se bazează pe imagini luate prin satelit şi pe mărturiile unor foşti deţinuţi care au reuşit să fugă din Coreea de Nord.
Aceşti foşti prizonieri au declarat că „deţinuţii sunt forţaţi să muncească în condiţii similare celor din epoca sclavagismului şi frecvent sunt supuşi torturilor şi altor tratamente de o cruzime de nedescris, inumane şi degradante”. Toţi foştii prizonieri din lagărul de muncă Yodok, din provincia Hamkyong de Sud (centru-est), au fost martorii execuţiilor publice. Toţi cei care au încercat să scape au fost ucişi. Erau interogaţi două sau trei luni şi apoi executaţi.
Compararea imaginilor recente obţinute prin satelit cu altele datând din 2001 dezvăluie o creştere semnificativă a dimensiunii şi a numărului de lagăre. „Coreea de Nord pare că se pregăteşte pentru o perioadă de instabilitate” în preajma instalării unui nou lider, Kim Jong-Un (fiul actualului dictator), declară directorul Amnesty pentru Asia-Pacific, Sam Zarifi, adăugând că marea îngrijorare este că aceste gulaguri par să se extindă. Kim Jong-Un, 30 de ani, este considerat drept succesor prezumptiv al tatălui său, Kim Jong-Il, a cărui sănătate şubredă se degradează constant. În perspectiva unei tranziţii a puterii, Amnesty evocă o perioadă de instabilitate şi extinderea lagărelor.
Click pe imagine pentru a mări
Şobolanii, hrana supravieţuirii
În lagărul din Kwanliso 15, mii de persoane sunt deţinute sub acuzaţia de fi „vinovaţi prin asociere” sau pentru că una dintre rude se află în închisoare. Mulţi nu ştiu motivul închiderii lor. Jeong Kyungil, prizonier în lagărul de la Yodok între 2000-2003, a povestit că dormitorul era o cameră de 50 mp unde erau „cazaţi” 30-40 de prizonieri politici. O zi de muncă începea la ora 4 dimineaţa şi se termina seara la 8, urmată de două ore de reeducare ideologică. El a precizat că „dacă nu memoram cele zece principii de etică, nu eram autorizaţi să dormim”. Cei care îşi îndeplineau sarcinile zilnice aveau dreptul la un bol de 200 grame de terci de porumb. Pentru a supravieţui, unii trebuiau să mănânce şobolani sau boabe de grâne găsite în excrementele animalelor. Un fost prizonier din Yodok estimează că 40% dintre deţinuţi au murit de foame între 1999 şi 2001.
Autorităţile au recurs şi la „celule de tortură”, încăperi minuscule unde deţinutul nu se poate nici întinde, nici sta în picioare. Prizonierii erau ţinuţi în aceste celule cel puţin o săptămână, dar Amnesty International citează cazul unui copil care a petrecut opt luni în acel calvar.
Iadul ascuns
Cercetătorul David Hawk, responsabil al Comitetului american pentru drepturile omului în Coreea de Nord, descrie în raportul The Hidden Gulag – Gulagul ascuns – dimensiunea de masă ale crimelor regimului comunist nord-coreean.
Zeci de gulaguri şi centre de „reeducare”. 150.000 -200.000 de prizonieri scheletici, bolnavi, maltrataţi, torturaţi. O mare de bărbaţi şi femei acuzaţi de „crime”, de „trădare”, supuşi muncii forţate şi murind de epuizare. Un univers concentraţionar de coşmar, foarte elaborat, evocând cele mai groaznice ore ale erei staliniste. Lagărele lui Kim Jong-Il, foste „sate ale revoluţiei” transformate în „centre de control”.
Cel mai groaznic loc pare a fi Yodok, numit şi „centrul de control numărul 15″. Raportul conţine mărturiile a 36 de foşti deţinuţi şi gardieni ai lagărelor care au fugit din Coreea de Nord şi fotografii luate de sateliţii Ikonos şi QuickBird. Se disting clar instalaţiile a şapte lagăre de muncă forţată.
Realitate disimulată
Expert în drept internaţional, fost anchetator al ONU, ex-responsabil în cadrul Amnesty International şi Human Rights Watch-Asia, David Hawk nu este la primul raport privind violarea drepturilor omului. A anchetat genocidul khmerilor roşii, masacrele rwandeze, ravagiile minelor antipersonal din Vietnam. Acum a avut de-a face cu o misiune mult mai complexă, să înfrunte o realitate ascunsă. Practic, era imposibil să meargă în Coreea de Nord pentru a verifica mărturiile foştilor prizonieri şi paznici de lagăre, în timp ce Phenianul nega oficial orice violare a drepturilor omului. Suportul sateliţilor a fost cu atât mai preţios.
„Centre de gestiune”, „lagăr de reeducare”, „sate cu muncitori”. Nord-coreenii folosesc termeni diferiţi pentru a descrie lagărele lor de prizonieri. Păzite de forţe diferite de poliţie, lagărele nu se aseamănă între ele. Unele deţin sute de indivizi pentru un anume număr de săptămâni. Altele sunt mai importante. Într-un lagăr sunt închise pe viaţă 50.000 de persoane. Lagărele aflate în nordul ţării sunt „centre de detenţie” pentru clandestinii care au încercat să fugă în China. Aceşti „supravieţuitori” sunt plasaţi în condiţii extreme în aşteptarea execuţiilor.
Glosarul represiunii
Lagărele lui Kim Jong-Il amintesc de gulagul lui Stalin. Treziţi în zori, prizonierii muncesc zilnic non-stop până la lăsarea serii. Nu contează sezonul sau condiţiile meteo – în frigul iernii siberiene şi în căldurile sufocante ale verii, cei pe care regimul vrea să îi pedepsească sunt siliţi să muncească în mine de aur sau de minereu ori pe câmp. Mulţi mor de foame, de frig, deshidrataţi, în urma accidentelor de muncă sau de epuizare. De la începutul cercetărilor şi interviurilor cu foşti deţinuţi, David Hawk a trebuit să considere represiunea ca un fenomen. Un martor a relatat că două femei deţinute în închisoarea din Onseong au fost supuse avortului forţat. Practica, făcută cu mijloace rudimentare, era răspândită şi în alte lagăre localizate prin satelit. Alţi martori au relatat torturi, ucideri, abuzuri sexuale, infanticid, „comise fără ezitare”.Tortura este o practică sistematică atât în lagăre, cât şi în închisori. Prizonierii sunt atât de violent bătuţi încât au degetele rupte, le curge sânge prin ochi, nas, gură şi urechi. Un evadat dintr-un lagăr de prizonieri politici declara că deţinuţii erau izolaţi „pe viaţă în zone speciale, pentru că vorbiseră despre Biblie şi despre Shakespeare”.
Mărturii din lagărele morţii
În ultimul an, în Camera Comunelor la Londra şi în Parlamentul European au fost prezentate rapoarte conţinând mărturii înfricoşătoare ale unor supravieţuitori ai gulagului nord-coreean.
În noiembrie 2009, doi foşti deţinuţi, Jung Guang-Il şi Lee Sung Ae, au depus mărturie la Londra, în cadrul unei reuniuni a Grupului Partidelor Parlamentare pentru Coreea de Nord. Ei au descris forme oribile de tortură practicate în lagărele de muncă forţată. Bunăoară, în urma bătăilor primite de la paznici, lui Guang-Il Jung i-au fost rupţi toţi dinţii. El a fost supus „torturii porumbelului” – mâinile legate la spate de un obiect, încât îi era imposibil să stea în picioare sau aşezat.
El a declarat pentru The Guardian că simţea cum i se rup oasele pieptului, în timp ce restul corpului era paralizat. După nouă luni de lagăr el a ajuns de la 75 la 38 de kilograme. Când a fost închis, lui Lee Sung Ae i s‑au smuls unghiile, dinţii de jos i-au fost distruşi, iar paznicul îi turna pe nas apă amestecată cu ardei iute.
La 7 aprilie, alt supravieţuitor al lagărelor de muncă, Shin Dong-Hyok, născut în închisoarea politică 14, a depus mărturie în Parlamentul European în care a descris că, înaintea execuţiilor, prizonierii erau puşi la rotisor şi arşi, după ce anterior erau bătuţi crunt. El a depus mărturie şi în Parlamentul Britanic.
În acelaşi an, surse ale serviciilor secrete occidentale au raportat creşterea semnificativă a numărului execuţiilor publice în Coreea de Nord. Un om a fost împuşcat pentru că folosise un telefon mobil pentru a suna în Coreea de Sud; au fost raiduri ale poliţiei într-o biserică (interzisă) din provincia Pyongan. Au fost arestaţi 23 de creştini şi executaţi liderii a trei biserici.
În iulie 2010, Parlamentul European a emis o rezoluţie prin care cerea ONU să stabilească o comisie de anchetă a crimelor contra umanităţii comise în Coreea de Nord. Până în prezent, Naţiunile Unite nu au dat nici un răspuns. Între timp, în Coreea de Nord, genocidul continuă.
LAGĂRE DE MUNCĂ FORŢATĂ
GWALISO
1. Nr. 14 Kaechon
2. Nr. 15 Yodok
3. Nr. 16 Hwasong
4. Nr. 18 Bukchang
5. Nr. 22 Haengyong
6. Nr. 25 Chongjin
GYOHWASO
7. Hoeryong
8. Nr. 1 Kaechon
9. Nr. 3 Sinuiju
10. Nr. 4 Kangdong
11. Nr. 8 Yongdam
12. Nr. 12 Jeoger-ri
13. Nr. 22 Oro
14. Nr. 77 Danchun
Sursa: Raportul „Hidden Gulag” a lui David Hawk despre lagărele de muncă forţată din Coreea de Nord
