Aseară în jurul orei 20.00, primarul PNL-ist al oraşului Râşnov împreună cu cei doi fii ai săi, au scos cu nonşalanţă trei săbii pe care le-au fluturat în faţa unui alt grup, înarmat la rândul său cu arme albe şi de foc. Mai multe echipaje ale poliţiei erau la faţa locului (n.r. nu chiar, ci la 10 metri mai încolo) în timpul evenimentelor, însă nimeni nu a intervenit. Ba chiar, unul dintre poliţiştii locali, la cererea soţiei primarului, a intervenit, trăgându-l la o parte şi încercând să-l potolească pe unul din fii primarului, care era extrem de agitat, însă fără succes. Primarul recunoaşte că totul a pornit de la o cheltuială de 30.000 lei din banii contribuabililor. Râşnovul nu se află la primul incident de acest fel. Şi în anii trecuţi primarul Adrian Veştea a mai avut două ieşiri asemănătoare. Peste o sută de localnici şi turişti au asistat la această scenă perplecşi. Surprinzător, cota de polularitate a edilului aflat la a al doilea mandat nu s-a erodat, ci e de 75% în rândul alegătorilor.
UPDATE. Ora 21.00. Martorii de la faţa locului spun că primarul e „vinovat” de evenimente
„Numitul” Ionescu Silvan, unul dintre membrii grupării care l-a flancat pe primarul Veştea în timpul incidentului armat, a făcut câteva declaraţii pentru RL, ţinându-i în mod cât se poate de evident partea edilului deghizat în justiţiar: „Ceea ce se face la Râşnov pentru România este unic. Povestea festivalului istorico-academic În numele Trandafirului, care se desfăşoară întotdeauna în ultima sâmbătă şi duminică a lunii august la Râşnov este tânără de doar 3 ani. A luat fiinţă prin întâlnirea a doi istorici, respectiv Nicolae Pepene, care e directorul direcţiei de cultură din primăria Râşnov şi subsemnatul. În 2009, la o sesiune de comunicări ştiinţifice, domnul Pepene, ştiind că eu sunt preşedintele unei asociaţii de reconstituire istorică care se numeşte 6 Dorobanţi, m-a întrebat dacă nu aş fi dispus să vin cu grupul meu de oameni foarte pasionaţi şi foarte echipaţi la Râşnov, să organizăm reconstituirea unor bătălii. La această ediţie avem în program o bătălie din perioada lui Napoleon Bonaparte şi o bătălie de pe crestele Carpaţilor din primul război mondial. Anul acesta se împlinesc 95 de ani de când a intrat România în război în 1916 şi celebrăm acel moment. Ne-am adunat să ne luptăm, dar nu cu săbii. De obicei luptele din primul război mondial şi din 1877 se pun în scenă cu arme de foc, cu arme cu pulbere neagră sau gloanţe oarbe . Reconstituirea este împlinirea idealului oricărui copil, oricărui băiat din orice vreme, care s-a jucat de-a soldaţii în copilărie. De fapt toţi aceşti reconstituitori sunt de fapt nişte copii mari. E un fel de hoţii şi vardiştii pentru adulţi. Pe copiii care ne privesc de pe margine noi nu îi învăţăm violenţă, îi învăţăm istorie practică”.
Primarul Râşnovului, Adrian Veştea, nu s-a putut abţine şi a sărit şi el, ca în fiecare an, într-un costum de epocă, de prefect de la 1870, semănând cu un mic Napoleon al ţării Bârsei, care-şi flutura sabia stângaci în timp ce defila în fruntea paradei militare pe străzile oraşului, alături de „generalul de brigadă de la 1916 Silvan Ionescu”. Nici fii primarului de 4, respectiv 6 ani nu au rezistat ispitei şi, îmbrăcaţi în straie de cavaleri şi ţinând săbiuţe de brad în mânuţe, s-au alăturat unui pâlc de copii năzdrăvani, care nemaisuportând să privească de pe margine defilarea „soldaţilor de la 1916”, au dat iama între soldaţii de la paradă, cu poliţia locală şi mamele fugind disperate după ei, ca să-i recupereze şi să nu compromită ceremonia de deschidere a festivalului.
Scenografia festivalului În Numele Trandafirului este perfectă, istoricii Silvan Ionescu şi Nicolae Pepene fiind obsedaţi de punerea la punct a celor mai mici detalii: „Prin reconstituirile istorice se poate da unui novice o felie de viaţă dintr-o epocă trecută, pentru că reconstituirea este foarte exactă. În cetatea Râşnovului turiştii şi localnicii au ocazia să-i vadă pe soldaţii napoleonieni cum mănâncă din străchini de pământ sau din blide cu lingură de lemn şi dacă este vorba de primul război mondial mănâncă din gamele de tablă şi cu linguri de tinichea. Nu se fumează ţigări cu filtru, ci numai ţigări făcute ori din ziar, ori fără filtru. Toţi au fizionomiile foarte corect reconstituite, în sensul că dacă au barbă pentru o anumită epocă trebuie să se radă pentru o altă epocă, dacă au plete trebuie să şi le tundă”.
Când au luat naştere mişcările de reconstituire istorică?
Istoricul şi criticul de artă Silvan Ionescu face pentru România Liberă o scurtă radiografie a fenomenului în lume: „Reînscenarea are o istorie destul de veche. A început în SUA pe la 1960-1961, când s-au făcut nişte prime reconstituiri ale războiului civil american. Deci acolo este sămânţa. Dar a luat o extrem de mare amploare după 1999-2000 în Europa, unde au apărut foarte-foarte multe grupuri de reconstituire pe diverse teme, fie că este vorba de perioada lui Napoleon Bonaparte, fie că este vorba de Războiul Civil American care se desfăşoară mai nou şi în Europa. A fost chiar şi în această primăvară o ediţie a războiului. Am fost în Germania, unde există First European Confederate Battalion, primul batalion confederat european, format din olandezi, germani, austrieci, cehi şi de curând şi din români. S-au înfrunat confederaţii cu nordiştii, evident, însă la o reconstituire istorică trebuie să fii întotdeauna pregătit dacă sunt prea puţini confederaţi, sau invers, prea puţini unionişti şi o uniformă de-a inamicului ca să poţi să pleci în partea cealaltă şi să creezi un echilibru de forţe”. Asociaţia de reconstituire istorică 6 Dorobanţi, condusă de Silvan Ionescu este un grup eterogen, format din persoane cu educaţie şi profesii diferite, reuniţi laolaltă de pasiunea comună: „Un reconstituitor e un reînscenator al unor epoci trecute, un istoric în miniatură. Nu suntem toţi istorici, ci şi arhitecţi, designeri, arheologi, studenţi, economişti, care ne preocupăm de istorie. Deşi amator, interesându-se de un moment istoric sau de mai multe momente istorice, documentându-se, un reconstituitor poate să fie competitiv cu oricare specialist de înaltă ţinută”.
Dacă la prima ediţie festivalul istorico-academic În Numele Trandafirului a fost unul naţional, acum festivalul e unul european: „La ediţia trecută au fost invitaţi din Marea Britanie, din Belgia, din Franţa, din Germania, din Austria, Cehia şi Bulgaria. Anul acesta au fost din Austria, mult mai multe grupuri din Cehia, din Franţa şi din nou Bulgaria”.
Costurile au fost suportate de primăria Râşnov şi din sponsorizări. Povara pentru primărie este infimă, doar 30.000 lei, conform primarului din Râşnov: „Participanţilor li s-a plătit benzina pentru maşină, fiind cazaţi şi hrăniţi de organizatori. O mare parte din bani s-au întors înapoi în comunitate, beneficiare fiind unităţile de cazare din localitate”.
Primarul din Râşnov, tolerat de nevastă
Primarul Râşnovului Adrian Veştea poartă în fiecare an o bătălie cu nevasta lui, pentru a putea participa la festivalul de reconstituire istorică. Motivul ni-l spune chiar el: „Soţia mea a avut de călcat şi costumul meu militar şi costumele copiilor. E înnebunită de festival, dar mă tolerează. Mi-am făcut şi o garderobă pentru acest eveniment. La prima ediţie a festivalului am avut un costum împrumutat. Dar de anul trecut port costumele mele, confecţionate la centrul militar naţional. La fiecare ediţie încerc să îmi găsesc un costum specific acelui eveniment şi să particip. Nu sunt singur. Îi angrenez şi pe copiii mei. Astăzi unul a fost echipat în costum de cavaler cruciat şi celălalt era îmbrăcat în costum de străjer şi ei sunt animaţi de unchiul meu care este căpetenia străjerilor din cetatea Râşnov”.
Istoricul Silvan Ionescu, deghizat în general din primul război mondial, ne-a explicat cum se simte când îmbracă hainele de epocă: „Port o uniformă de campanie, de culoare gri-verzuie. Ofiţerii au pantalonii negri, eu dat fiind că sunt general de brigadă, am şi nişte lampasuri roşii la pantaloni. Mă simt foarte bine. Asta este haina mea adevărată. Asta este viaţa reală. Pentru mine întotdeaunna asta e viaţa reală. Acum mă simt ca la 1916, dar mă simt întotdeauna ca la 1916. Asemănarea cu 2011 este evidentă. Şi în timpul campaniei din 1916 erau aceleaşi privaţiuni economice ca şi astăzi, pâinea era scumpă, dar se puteau cumpăra şi icre de manciuria şi icre negre şi şampanie, la fel cum se bea şi astăzi la anumite nivele”.
