Materialul descoperit de profesorul Arthur Gibson de la Cambridge, dat publicităţii marţi, relevă o imagine proaspătă asupra minţii sclipitoare al lui Wittgenstein, precum şi o relaţie amoroasă secretă pe care filozoful a avut-o cu secretarul său, Francis Skinner.
Manuscrisele, descoperite în urmă cu trei ani, conţin în total 170 000 cuvinte şi o serie de ecuaţii matematice ale gânditorului austriac, considerat de specialişti unul din cei mai importanţi filozofi ai secolului XX.
Profesorul Gibson şi-a amintit cu entuziasm momentul în care a descoperit arhiva: „Am fost uluit. Era uimitor să dau peste o arhivă întragă, necunoscută până atunci şi complet nouă în cea mai mare parte a ei. Arhiva furnizează o introspecţie în procesele lui de gândire – încât aproape că te conectezi cu mintea lui,” a spus Gibson pentru The Guardian.
Wittgenstein a dedicat cea mai mare parte a arhivei lui Skinner, fapt care demonstrează apropierea dintre cei doi. Moartea prematură a lui Skinner, la doar 29 de ani, a fost cauza principală a pierderii manuscriselor. În 1941, poliomielită lui Skinner recidiva şi tânărul era transportat la spitalul din Cambridge pentru tratament. Din cauza bombardamentului, sute de pacienţi au fost mutaţi în aripa în care se afla Skinner, şi aglomeraţia a dus la un haos general în care iubitul lui Wittgenstein a fost uitat pe coridor timp de 16 ore. A murit şapte ani mai târziu.
Moartea lui Skinner „i-a provocat o cădere nervoasă lui Wittgenstein,” a spus Gibson. Cei doi au trăit împreună, au fost în vacanţe împreună şi la un moment dat au învăţat limba rusă în ideea că vor emigra în Uniunea Sovietică şi vor deveni fermieri sau medici.
Copleşit de durere, Wittgenstein i-a încredinţat arhiva unui student de-al său, în posesia căruia a şi rămas, ascunsă şi necitită, până acum, la aproape 60 de ani de la moartea filozofului, pe 29 aprilie 1951.
Arhiva conţine o versiune de mănă a Cărţii Maro, scrisă în timpul cursurilor ţinute de filozof la Cambridge la mijlocul anului 1930. Manuscrisul conţine 60 de pagini adiţionale, plus o introducere revizuită şi are mai multe modificări.
Gibson crede că arhiva conţine un Caiet Roz cu exerciţii, care dezvăluie o naraţiune complet necunoscută până acum şi care ar putea fi nestemata lipsă din cariera lui Wittgenstein.
„Ar putea sau nu să fie o temă numită Caietul Roz sau Caietul Galben pe care savanţii o aşteaptă de foarte mult timp.” Mai există, de asemenea, şi o serie de mii de clacule matematice în care Wittgenstein examinează teorema lui Fermat. „Este o serie extraordinară, chiar bizară, şi totuşi originală de calcule,” a spus Gibson.
Materialul va aduce noi cunoştinţe despre un om care a fost în aceeaşi măsură excentric şi genial. De exemplu, până acum s-a crezut că Skinner era doar unul dintre studenţii săi care lua notiţe, însă Gibson poate demonstra că acesta nu a fost doar un simplu scrib, ci şi partener de viaţă şi co-editor, mult mai important în filozofia lui Wittgenstein decât s-a crezut până acum.
