36.1 C
București
marți, 16 iulie 2024
AcasăLifestyleFoodONU a dat castig de cauza Romaniei in ceea ce priveste plangerea...

ONU a dat castig de cauza Romaniei in ceea ce priveste plangerea lui Munaf

Munaf a sustinut in argumentele transmise la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului impotriva Romaniei ca a fost supus la abuzuri in inchisoarea de la Camp Cropper de catre oficiali romani si americani, iar autoritatile romane l-au predat in mod nedrept din custodia lor fortelor americane, statul roman prezentand insa contraargumente.

Comitetul ONU pentru Drepturile Omului noteaza in concluziile in care a dat castig de cauza statului roman in ceea ce priveste acuzatiile formulate impotriva Romaniei de catre Mohamad Munaf, in detaliu, sustinerile ambelor parti, preluate de Mediafax.

Astfel, se mentioneaza, la rubrica "Faptele, asa cum au fost transmise de autor (Mohamad Munaf, n.red.)" ca in martie 2005, reclamantul si familia sa locuiau in Romania. La 15 martie 2005, reclamantul a plecat in Irak cu trei jurnalisti romani, ca ghid-translator. In 28 martie, ei au fost luati ostatici si eliberati dupa 55 de zile, in 22 mai 2005.

Documentul noteaza in continuare ca, potrivit reclamantului (Mohamad Munaf), dupa eliberarea din captivitate, toti cei patru ostatici au fost eliberati teferi si dusi la Ambasada romana din Bagdad, Irak. Ambasada Romaniei l-a predat imediat pe reclamant ofiterilor militari americani in custodia carora se afla inca de la acea data.

"Personalul militar SUA l-a transportat pe autor (autorul plangerii, Mohamad Munaf, n.red.) la inchisoarea Camp Cropper, la Aeroportul International din Bagdad. Potrivit autorului, in timp ce se afla in detentie la Camp Cropper, el a fost amenintat cu tortura si supus «abuzurilor si relelor tratamente» atat de catre oficiali americani, cat si romani, care au incercat sa-l constranga sa dea declaratii", se mai arata in partea de hotarare care prezinta faptele asa cum au fost ele prezentate de reclamant.

Munaf sustine ca in perioada in care s-a aflat in inchisoare in Irak, familia sa a fost de asemenea amenintata de oficiali romani si americani. "Oficialii i-au spus autorului (autorul plangerii, Mohamad Munaf, n.red.) ca daca nu isi marturiseste rolul in rapirea jurnalistilor romani, el, sora sa (care locuieste in Irak) si sotia sa (a carei resedinta actuala este neclara) vor fi agresati sexual. Autorul (autorul plangerii, Mohamad Munaf, n.red.) a sustinut ca alti detinuti de la Camp Cropper au fost de asemenea batuti si torturati. El insusi a fost supus unor perchezitii personale dureroase si umilitoare si petrece 23 de ore pe zi in izolare, intr-o celula ce masoara circa doi metri patrati. Munaf a mai spus ca timp de o ora pe zi este eliberat intr-o cusca alaturi de alte persoane acuzate de crima si care il ameninta cu violente. Toate bunurile i-au fost luate cu exceptia unei copii din Coran si este obligat sa poarte un costum galben pentru prizonieri condamnati.

Documentul Comitetului ONU noteaza ca la 12 octombrie 2006, dupa ce a fost tinut in detentie timp de aproximativ 16 luni la Camp Cropper, timp in care ar fi fost supus la rele tratamente, Munaf, impreuna cu alti cinci acuzati, a fost adus in fata Tribunalului Penal Central din Irak (Central Criminal Court of Iraq – CCCI), in urma acuzatiilor de implicare in rapire. Munaf a sustinut la Comitetul ONU ca i s-a refuzat prezumtia de nevinovatie, posibilitatea de a intra in contact cu avocatul sau american, fiind asistat juridic de un irakian, precum si posibilitatea de a interoga martorii sau de a prezenta martori proprii.

Munaf a sustinut de asemenea ca inainte de inceperea procedurilor judiciare, un judecator de la CCCI i-a spus avocatului sau ca acuzatiile vor fi retrase, deoarece Ambasada Romaniei nu venise in sprijinul acuzatiei, demers prealabil necesar din punct de vedere procedural.

"Potrivit autorului (autorul plangerii, Mohamad Munaf, n.red.), deoarece a fost pus sub acuzare pentru rapirea unor cetateni romani, in baza legii irakiene, CCCI nu il putea pune sub acuzare in lipsa unei plangeri oficiale din partea Guvernului roman. In timpul procedurilor in fata CCCI, un locotenent american a formulat o plangere oficiala impotriva autorului (autorul plangerii, Mohamad Munaf, n.red.). El (locotenentul american) a sustinut ca Romania l-a autorizat sa faca plangere in numele sau si sa ceara condamnarea la moarte a autorului (autorul plangerii, Mohamad Munaf, n.red.). El (locotenentul american) a mai spus ca aceasta autorizatie se regaseste intr-o scrisoare semnata. Scrisoarea nu a fost prezentata Curtii si nici avocatul nu a vazut-o", a mai aratat Munaf in plangerea facuta la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului.

Potrivit sustinerii lui Munaf, autoritatile romane "desi au sustinut ca nu au autorizat niciun ofiter american sa vorbeasca in numele lor in timpul procedurilor in fata CCCI, nu au intreprins nicio actiune oficiala pentru a clarifica problema cu autoritatile irakiene". Mai mult, Munaf a precizat, potrivit documentului publicat de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului ca, "desi statul parte (Romania, n.red.) a stiut de condamnarea si sentinta in cazul sau, nu a intervenit".

Munaf a formulat mai multe capete de acuzare impotriva statului roman, invocand incalcarea mai multor articole din Conventia Internationala privind Drepturile Civile si Politice.

Astfel, Munaf a sustinut ca statul roman "nu a actionat fata de autor (failure to act with respect to the author, n.red.)". Munaf a sustinut de asemenea ca a fost incalcat articolul 6, deoarece statul roman nu a facut nicio investigatie si nici nu a cerut asigurari inainte de a permite ofiterilor americani sa il ia din Ambasada Romaniei de la Bagdad. De asemenea, Munaf a sustinut ca statul roman nu a cautat asigurari in ceea ce priveste regimul de detentie si tratamentul la care a fost supus in inchisoare si nici nu a intervenit in procesul impotriva sa desfasurat in fata CCCI, desi statul roman era la curent cu faptul ca exista probe privind implicarea fortelor americane in acte de abuz si tortura asupra detinutilor aflati in custodia lor. Totodata, Munaf a sustinut ca statul roman l-a predat in mod arbitrar autoritatilor americane, incalcandu-i dreptul la libertate si securitate personala.

In ceea ce priveste eliminarea cailor nationale de atac, Munaf a aratat in plangerea formulata la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului ca, deoarece a fost transferat imediat in custodia autoritatilor militare americane, nu au existat si nu exista metode de a contesta decizia autoritatilor romane de a permite inlaturarea si transferarea sa din ambasada sau faptul ca statul roman nu a intervenit in cauza.

Munaf a aratat in plangerea sa ca si daca ar exista cai legale de atac, el nu ar avea acces la ele din cauza ca este incarcerat.

Munaf a spus ca a cerut autoritatilor romane sa intervina, trimitand mai multe scrisori ambasadei Romaniei la Washington, la care insa nu a primit niciun raspuns. Mai mult, el a sustinut ca a avertizat statul roman ca va face plangere la Comitetul pentru Drepturile Omului daca nu va interveni in cazul sau.

Pe de alta parte, opinia publicata de Comitetul pentru Drepturile Omului arata si argumentele prezentate de autoritatile romane.

Documentul arata ca "statul parte" (Romania, n.red.) a contestat admisibilitatea comunicarii, la 5 martie 2007, invocand mai multe temeiuri legale printre care faptul ca autorul nu se afla in jurisdictia sa (principiul extrateritorialitatii), ca acesta nu a fost o victima in termenii prevazuti de Protocolul Optional, ca nu a eliminat toate caile de atacinterne, ca a facut abuz de dreptul de reclamatie si ca nu si-a sustinut cu probe acuzatiile.

Potrivit documentului citat, Romania a aratat ca la 22 mai 2005, cei patru ostatici au fost eliberati din Irak ca rezultat al unei operatiuni care a presupus "un efort militar" din partea Fortei Multinationale din Irak, singura autoritate militara straina autorizata sa actioneze in Irak, in baza rezolutiei ONU. Ostaticii au fost dusi imediat de catre Forta Multinationala din Irak la locatia Ambasadei Romaniei din Bagdad. Autoritatile romane i-au luat in custodie pe cei trei cetateni romani, in timp ce reclamantul, Munaf, cetatean americano-iarkian, a ramas sub "autoritatea si protectia fortei multinationale", a aratat partea romana, potrivit deciziei publicate de Comitet.

De asemenea, partea romana a sustinut la Geneva ca nu exista prezenta romaneasca la Camp Cropper, aceasta fiind exclusiv condusa de fortele americane. Potrivit documentului Comitetului ONU, statul roman a oferit ca proba o scrisoare datata 7 februarie 2007 din partea MAp din Romania catre Secretarul de Stat care arata ca Romania nu a avut niciodata personal sau trupe in Camp Cropper.

Statul roman a aratat ca la 17 mai 2005, autoritatile judiciare romane au initiat proceduri penale impotriva lui Munaf in legatura cu rapirea. Procurori romani au participat intr-o serie de investigatii desfasurate la Bagdad, cu aprobarea autoritatilor judiciare irakiene, in zilele de 30-31mai 2005; 26-27 iulie 2005, 14-15 septembrie 2005 si 18 noiembrie 2006, a aratat statul roman.

Procurorii romani au remarcat atunci ca reclamantul (Munaf, n.red.) a fost bine tratat si a beneficiat de hrana decenta si conditii de igiena.Procurorii nu au remarcat nici semne de rele tramtamente si nici semne de constrangere fizica sau psihica, a aratat statul roman, adaugand de asemenea ca Munaf nu s-a plans atunci de reprezentantii Fortei Multinationale din Irak.

De asemenea, statul roman a detaliat in argumentele transmise Comitetului ONU eforturile depuse pentru a obtine extradarea acestuia in Romania. Statul roman a mai aratat ca, in pofida sustinerilor sale, reclamantul a avut contact periodic cu membrii familiei precum si cu avocati irakieni si romani pe care i-ar fi putut autoriza sa actioneze in numele sau.

Statul roman a cerut declararea reclamatiei ca inadmisibila in baza articolului 1 din Protocolul Optional si a articolului 2, paragraful 1, din Conventie, deoarece reclamantul (Munaf, n.red.) nu era pe teritoriul statului roman si nici nu era in jurisdictia acestuia.Potrivit argumentelor statului roman, Munaf a iesit de sub jurisdictia sa la 15 martie 2005, cand a plecat in Irak impreuna cu trei jurnalisti romani. Faptul ca Romania nu a fost niciodata forta de ocupatie in Irak nu a permis invocarea principiului extrateritorialitatii, a aratat partea romana.

De asemenea, partea romana a negat ca persoanlul Ambasadei Romaniei la Bagdad ar fi permis fortelor americane sa preia custodia asupra reclamantului. "Eliberarea ostaticilor a fost asigurata de Forta Multinationala din Irak si nu de ofiterii militari americani. Prezenta acestuia (a lui Munaf , n.red.) in Ambasada Romaniei nu are semnificatie juridica. El a ramas in custodia Fortei Multinationale din Irak si nu a fost niciodata transferat de facto si de jure in jurisdictia statului parte (a Romaniei, n.red.)", a sustinut partea romana.

De asemenea, partea romana a mai aratat impotriva acuzatiilor lui Munaf ca prezenta acestuia pentru scurt timp in sediul Ambasadei Romaniei de la Bagdad nu este echivalenta cu luarea sa in custodie de catre autoritatile romane.

"Personalul ambasadei si-a dat consimtamantul ca reprezentantii Fortei Multinationale din Irak sa intre in incinta ambasadei astfel incat autoritatile romane sa preia in custodia lor cei trei cetateni romani. Dar reclamantul nu a fost luat in custodie. Comunicatul de presa emis de Presedintele Romaniei la 22 mai 2005 in care se arata ca cei trei cetateni romani si ghidul lor au fost trecuti sub autoritatea Ambasadei Romaniei ar trebui inteles ca un simplu mesaj de linistire a poporului roman, iar termenul «autoritate» nu trebuie inteles in sens juridic si nici nu trebuie echivalat cu cel de custodie", a mai sustinut statul roman, indicand ca acelasi comunicat mentioneaza ca autoritatile romane au preluat custodia celor trei cetateni romani carora le-a garantat revenirea acasa in siguranta.

De asemenea, la 18 ianuarie 2008, statul roman a prezentat Comitetului doua note verbale datate 23 noiembrie 2007 transmise de Ambasada Romaniei la Bagdad catre Ministerul irakian de Externe, in care era reiterata opozitia fata de condamnarea la moarte a reclamantului. Cea de-a treia nota verbala prezentata de partea romana este datata 30 noiembrie 2007 si este raspunsul cartierului general al Fortei Multinationale din Irak, potrivit caruia Munaf ramane in custodia acesteia.

Comitetul a dezbatut problema admisibilitatii in cea de-a 92-a sesiune, din martie-aprilie 2008. La 2 aprilie 2008, Comitetul a cerut autoritatilor romane sa ofere argumente scrise suplimentare pentru clarificarea situatiei si sa indice masuri care ar fi putut fi adoptate. Romaniei i s-a cerut la acea data in mod special sa arate in detaliu in ce masura a cunoscut sau a avut o suspiciune intemeiata in ceea ce priveste presupusa conduita infractionala a reclamantului.

Dupa ce partea romana a oferit noi argumente iar reclamantul a facut la randul sau noi observatii, Comitetul ONU pentru drepturile Omului a dat castig de cauza statului roman respingand reclamatia lui Munaf.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă